DOAMNE, TIE CHIAR NU-TI PASA ?
Vantul sufla,vantul frange
Clocotind furtuna mare…
Parca si natura plange
Pana dincolo de zare !
Barca-i gata sa se-afunde,
Doisprezece oameni striga..
Ajutorul , de la cine
Va putea ca sa descinda?
Bratele-s neputinciose,
Vaslele sunt inutile ..
Toate fortele sunt stoarse
Si plecate si umile !
Doar o singura Persoana
Linistita , inca doarme ;
Pentru EL , furtuna n-are
Cum sa-L plece cu-a ei arme.
Petru-i prins de disperare
Si furtuna-i tot mai deasa.
“Noi murim prinsi de valtoare;
Doamne,Tie chiar nu-Ti pasa ?”
Mainile se-ntind spre apa,
Ce-a pornit dezlantuita.
Glasul umple toata zarea :
“Taci , fii linistita ! “
……………………………….
O , Isuse, cate valuri
N-au venit sa ma doboare
Si uitand ca TU esti pacea,
M-am luptat cu disperare.
Inima urla ca marea ,
Gandurile zbuciumate
N-au putut gasi salvarea
In efortul meu de fapte.
Dar atunci,in stramtorare,
Inima , ce fericita
Isi primi asigurarea :
“Taci , fii linistita !”
