Lepadarea oficiala a Domnului Isus de catre Iudei, ca natiune, a marcat incheierea ultimei lor ocazii ca agenti speciali ai lui Dumnezeu pentru mantuirea omenirii. "La urma" Dumnezeu "a trimis la ei pe fiul Sau", conform propriilor cuvinte ale lui Hristos (Matei 21,37), insa ei " au pus mana pe el" si "l-au omorat" (v. 39). Ca urmare, Dumnezeu a incredintat via "altor vieri" (vezi Isaia 5,1-7) "care-i vor da rodurile la vremea lor" (vezi comentariul la Matei 21,41). Cu prilejul parasirii finale a incintelor sacre ale Templului, Isus a zis: "Iata ca vi se lasa casa pustie" (Matei 23,38). In ziua precedenta, El o numise "casa Mea" (cap. 21,13), insa din momentul acesta nu o mai considera ca fiind proprietatea Sa. Propriul verdict al Domnului Isus a fost: "Imparatia lui Dumnezeu va fi luata de la voi si va fi data unui neam, care va aduce roadele cuvenite" (Matei 21,43; comp. 1Petru 2,9.10).
Trecerea de la Israelul literal la Israelul spiritual, sau biserica crestina, este subiectul capitolelor 9-11 din Romani. Aici Pavel afirma ca lepadarea Iudeilor nu insemna ca fagaduintele lui Dumnezeu "au ramas fara putere" (Romani 9,6), si explica indata ca ele se vor realiza prin Israelul spiritual. El citeaza Osea 2,23. "Voi numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu" (Romani 9,25.26). Israelul spiritual include atat Iudei cat si Neamuri (v. 24). Petru sprijina aceasta spunand: "Intr-adevar vad ca Dumnezeu nu este partinitor, ci ca in orice neam, cine se teme de El si lucreaza neprihanirea, este primit de El" (Fapte 10,34.35; comp. cap. 11,18). Multi ani mai tarziu, scriind "strainilor" sau Neamurilor (1Petru 1,1; vezi comentariul la Exod 12,19.43) ca "alesi" ai lui Dumnezeu (1 Pet. 1,2), Petru ii numeste "o semintie aleasa" de Dumnezeu, "un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si L-a castigat ca sa fie al Lui" (cap. 2,9), care mai inainte nu erau "un popor", dar acum erau "poporul lui Dumnezeu" (v. 10). Pavel afirma acelasi adevar in Romani 9,30.31, unde clarifica faptul ca Biserica Crestina a inlocuit natiunea ebraica in planul divin. Din momentul acesta, spune el, nu mai este nici o deosebire intre "iudeu" si "grec" (cap. 10,12.13).
Pavel accentueaza faptul ca lepadarea Israelului trupesc ca instrument ales de Dumnezeu pentru mantuirea lumii nu inseamna ca iudeii ca indivizi nu mai pot fi salvati (cap. 9,6; 11,1.2.11.15), deoarece el insusi era iudeu (cap. 9,3; 10,1; 11,1.2). Insa ei urmeaza sa fie mantuiti ca crestini si nu ca iudei. Este adevarat, spune el, ca Israelul national s-a "poticnit" de "piatra de poticnire", Domnul Isus Hristos (Romani 9,32.33; 11,11; comp. 1Petru 2,6-8; 1Corinteni 1,23), dar aceasta nu trebuie sa insemne ca ei trebuie sa cada – "Nicidecum" exclama el (Romani 11,1.22). Iudeii dupa trup inca mai pot gasi mantuire fiind altoiti in Israelul spiritual, in exact acelasi fel in care si Neamurile trebuie sa fie altoite (v. 23.24). "Tot Israelul" consta atat din Iudei cat si din Neamuri, astfel "tot Israelul va fi mantuit" (Romani 11,25.26; PK 367). Pavel clarifica dincolo de orice discutie faptul ca atunci cand vorbeste despre "Israel" ca popor ales al lui Dumnezeu el vorbeste in sensul acesta. El specifica faptul ca prin "iudeu" el nu desemneaza pe iudeul literal, ci pe omul convertit in adancul inimii, fie el iudeu sau de alt neam (cap. 2,28.29). Toti cei care au credinta in Hristos sunt una in El, si, ca "samanta" spirituala a lui Avraam, sunt "mostenitori dupa fagaduinta" (Galateni 3,9.28.29).
"Ceea ce Dumnezeu intentionase sa faca pentru lume prin Israel, natiunea aleasa, El va realiza in cele din urma prin biserica Sa de pe pamant de astazi" (PK 713,714). Glorioasele fagaduinte facute initial Israelului literal isi afla astazi implinirea in vestirea Evangheliei la toti oamenii (PK 374,375; GC 451; Apocalips 14,6.7). "Binecuvantarile acordate astfel lui Israel sunt, pe temeiul acelorasi conditii si in aceeasi masura, acordate fiecarei natiuni si fiecarei persoane de sub intinderea cerului" (PK 500,501; comp. 298). "Biserica din generatia aceasta a fost inzestrata de Dumnezeu cu mari privilegii si binecuvantari si El asteapta roade corespunzatoare… In viata poporului lui Dumnezeu adevarurile Cuvantului Sau trebuie sa descopere slava si superioritatea lor. Prin poporul Sau Domnul Hristos urmeaza sa manifeste caracterul Sau si principiile imparatiei Sale" (COL 296). Acum Israelul spiritual, care inainte nu era "un popor" dar acum e "poporul lui Dumnezeu", este acela care trebuie sa vesteasca "puterile minunate" ale Aceluia care i-a "chemat din intuneric la lumina Sa minunata" (1Petru 2,9.10).
Nu trebuie sa uitam niciodata ca "tot ce a fost scris mai inainte a fost scris" pentru "invatatura" generatiilor viitoare pana la sfarsitul timpului, ca sa inspire rabdare, mangaiere si speranta (Romani 15,4). Ele "au fost scrise pentru invatatura noastra peste care au venit sfarsiturile veacurilor" (1Corinteni 10,11).
Profetii nu au inteles intotdeauna in mod clar soliile pe care ei insisi le purtasera cu privire la viitorul indepartat, la venirea lui Mesia (1Petru 1,10.11). Aceste repetate profetii mesianice erau destinate sa inalte privirile poporului de la evenimentele trecatoare ale timpului lor la venirea lui Mesia si la asezarea imparatiei Sale vesnice, pentru a le prilejui o vedere a lucrurile temporare prin prisma vesniciei. Totusi, soliile acestea avand in vedere viitorul pe atunci indepartat erau menite nu doar sa inspire rabdare, mangaiere si nadejde la momentul cand ele au fost date initial, dar si sa ofere oamenilor din vremea Domnului Hristos dovada convingatoare a mesianitatii Sale. Convingerea profunda ca soliile profetilor fusesera implinite i-a condus pe multi sa creada in Hristos ca Fiul lui Dumnezeu (DA 775,799). Profetii au oferit astfel o temelie solida pentru credinta bisericii apostolice si au contribuit in mod direct si esential la credinta crestina.
Prin urmare profetii au slujit nu doar "pentru ei insisi" si pentru contemporanii lor, ci si pentru toti oamenii sinceri din generatiile viitoare (1Petru 1,12). Este privilegiul permanent al acelora care sunt martorii implinirii profetiei sa-si "aduca aminte" si "sa creada" (Ioan 13,19; 14,29; Ioan 16,4). Profetiile pe care Inspiratia le aplica in mod clar la vremurile noastre erau menite de Dumnezeu sa ne inspire rabdare, mangaiere si speranta ca toate lucrurile prezise de acesti oameni sfinti din vechime isi vor gasi in curand finala si deplina lor implinire.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
