Lipsa lui Israel "de bunavointa de a se supune restrictiilor si cerintelor lui Dumnezeu i-a impiedecat intr-o mare masura sa ajunga la treapta cea inalta pe care El dorea ca ei sa o atinga si sa primeasca binecuvantarile pe care El era gata sa le reverse asupra lor" (PP 378). Ei au cultivat ideea ca erau favoritii Cerului (COL 294), si au fost nerecunoscatori pentru ocaziile ingaduite lor intr-un mod atat de indurator (COL 302; comp. 391). Ei au pierdut binecuvantarea lui Dumnezeu datorita esecului lor de a implini scopul Lui de a face din ei poporul Lui ales si in felul acesta au adus ruina asupra lor insisi (COL 284,290; PK 705).
Cand a venit Mesia, propriul Sau popor, iudeii, "nu L-au primit" (Ioan 1,11). Plini de orbire ei "au trecut cu vederea acele pasaje din Scripturi care aratau umilinta primei veniri a lui Hristos, si le-au aplicat gresit pe acelea care vorbesc despre slava celei de a doua veniri a Lui. Mandria le-a intunecat vederea [vezi Luca 19,42]. Ei au interpretat profetia conform cu dorintele lor egoiste" (DA 30; comp. 212,257), deoarece sperantele lor ambitioase erau atintite asupra gloriei lumesti (DA 28). Ei asteptau ca Mesia sa guverneze ca un conducator temporal (DA 415; comp. Fapte 1,6), sa apara ca un eliberator si cuceritor, si sa inalte pe Israel la stapanire peste toate natiunile (PK 709; vezi comentariul la Luca 4,19). Ei nu voiau sa aiba parte de tot ceea ce insemna Hristos (vezi comentariul la Matei 3,2.3; Marcu 3,14; DA 243,301). Ei cautau cu infocare puterea imparatiei Lui, insa nu erau dispusi sa fie calauziti de principiile ei. Ei s-au prins cu toata puterea de binecuvantarile materiale oferite lor cu atata generozitate, insa au refuzat darurile spirituale care ar fi transformat vietile lor si ar fi facut din ei reprezentanti ai Sai. Ei au adus "struguri salbatici" in loc de roadele coapte ale unui caracter dumnezeiesc (Isaia 5,1-7; Galateni 5,19-23), iar datorita acestui esec de a aduce roadele asteptate de la ei, si-au pierdut rolul in planul lui Dumnezeu (vezi Romani 11,20).
Refuzand astfel sa se supuna lui Dumnezeu ca agenti ai Lui pentru mantuirea neamului omenesc, iudeii, ca popor, au devenit "agenti ai lui Satana" pentru nimicirea neamului omenesc (DA 36). In loc sa devina purtatori de lumina pentru lume, ei au absorbit si au reflectat intunericul acesteia. Ei nu faceau nici un bine pozitiv; de aceea ei pricinuiau un rau nemasurat, iar influenta lor a devenit o mireasma de moarte spre moarte (COL 304). "Avand in vedere lumina pe care o primisera de la Dumnezeu, ei erau mai rai chiar decat paganii, fata de care se simteau atat de superiori" (DA 106; COL 293). "Ei au lepadat Lumina lumii, si de atunci inainte vietile lor au fost inconjurate de un intuneric ca acela din miez de noapte" (PK 712,713).
In aceste evenimente tragice cuvintele lui Moise au ajuns la finala si deplina lor implinire: "Dupa cum Domnul Se bucura sa va faca bine si sa va inmulteasca, tot asa Domnul Se va bucura sa va piarda si sa va nimiceasca; si veti fi smulsi din tara pe care o vei lua in stapanire. Domnul te va imprastia printre toate neamurile, de la o margine a pamantului pana la cealalta" (Deuteronom 28,63.64). Caracterul deplin si final al acestei lepadari este evident din cap. 8,19.20: "Veti pieri ca si neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastra, pentru ca nu veti asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru". Lepadarea Domnului Isus de catre conducatorii lui Israel (vezi Isaia 3,12; 9,16) insemna anularea irevocabila, permanenta a pozitiei lor speciale inaintea lui Dumnezeu ca natiune (COL 305; comp. Ieremia 12,14-16).
La momentul robiei babiloniene, Dumnezeu vestise anume ca experienta aceasta nu era menita sa marcheze o "nimicire de tot" a lui Israel ca popor al lui Dumnezeu (Ieremia 4,27; 5,18; 46,28). Insa cand iudeii L-au lepadat pe Hristos n-a mai fost nici o fagaduinta de repunere in drepturi. Intoarcere din zilele noastre a iudeilor in Palestina si infiintarea statului modern al lui Israel nu implica o repunere in drepturi a lor ca popor al lui Dumnezeu, fie ea prezenta sau viitoare. Orice ar face iudeii, ca natiune, acum sau in vremurile ce vor veni, nu mai este in nici un fel legat de vechile fagaduinte care le-au fost facute. O data cu rastignirea Domnului Hristos ei au pierdut pentru totdeauna pozitia lor speciala de popor ales al lui Dumnezeu. Orice presupunere ca reintoarcerea iudeilor in caminul lor stramosesc, adica in noul stat Israel ar putea fi in vreun fel legata de profetia biblica este lipsita de o temelie biblica valabila. Ea ignora afirmatiile clare ale Vechiului Testament ca fagaduintele facute de Dumnezeu lui Israel au fost toate conditionate.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
