Fundalul grec. – Din punct de vedere istoric, popoarele care traiau in Grecia, pe insulele Marii Egee si pe coasta apuseana a Asiei Mici, faceau parte din valurile succesive de popoare indo-europene care au venit din nord-est in mileniul al II-lea i.Hr. (vezi Daniel 2,39). La sfarsitul secolului al VI-lea in Grecia s-a dezvoltat o forma democratica de carmuire de cetati-stat. Fiecare cetate era o democratie directa, nu reprezentativa, in care toti cetatenii se intruneau pentru a vota asupra tuturor chestiunilor. Lucrul acesta era cu putinta pentru ca fiecare grupare de cetateni era mica (sclavii si "strainii" de descendenta neindigena, care nu aveau situatie politica sau sociala, formau majoritatea). Aceste state mici, independente, care dezvoltau principii democratice de administratie, s-a ridicat cu timpul sa infrunte puterea autocratica a Persiei.
Razboiul persan cu Grecia. – Coloniile grecesti ioniene de pe coasta de rasarit a Marii Egee, mai inainte sub Lydia, au fost incorporate in Imperiul persan impreuna cu Lydia, desi a fost nevoie de multi ani pentru a le aduce sub controlul persan. La o jumatate de secol dupa Cir, ajutorul dat ionienilor revoltati de grecii europeni a atras razbunarea Persiei. Cetatile-state din Grecia, care se dovedisera incapabile de vreo actiune unita pe termen lung din cauza geloziilor si intrigilor lor inversunate, au fost constranse in felul acesta sa lucreze impreuna in fata amenintarii persane. Campaniile lui Dariu I si ale lui Xerxe impotriva grecilor s-au sfarsit cu infrangere, mai intai la Marathon in anul 490 i.Hr., mai tarziu in 480, la Salamis si, in 479, la Plataea (vezi la Daniel 11,2; de asemenea vol. III, p. 59-61).Cam in acelasi timp persii au suferit pierderi serioase la Mycale pe coasta ioniana. In felul acesta Grecia a fost izbavita de Imperiul persan si grecii din Ionia (Insulele Egee si de pe coasta de vest a Asiei Mici) s-au unit intr-o liga defensiva cu Atena si alte cetati-state grecesti care participasera la infrangerea persilor. Aceasta perioada a conducerii ateniene a fost era de aur a culturii grecesti. In anul 431 a inceput Razboiul peloponezian, care s-a intins peste 25 de ani, in care Atena si Sparta s-au luptat pentru suprematie si ambele au fost inlocuite de Teba. Razboiul acesta a slabit statele grecesti si mai departe si a dat prilej Persiei sa ridice pe greci impotriva grecilor.
In timp ce Grecia era cufundata in lupta, tara semi-greceasca a Macedoniei din nord a devenit un stat monarhic si a cautat sa-si extinda teritoriul. Cam pe vremea cand Artaxerxe III (Ochus) a devenit rege al Persiei, Filip al II-lea, in varsta de 23 de ani, a venit la tronul Macedoniei si a inceput formarea unei armate nationale. El a castigat suprematia aproape asupra intregii Grecii. Dar inainte ca planul sau cu privire la un atac unit greco-macedonean asupra Persiei sa fi putut fi executat, Filip a fost asasinat.
Alexandru cel Mare. – Filip a lasat torta cuceririi sa fie dusa de fiul sau de 20 de ani, Alexandru cel Mare (vezi la Daniel 2,39; 7,6). In curs de doi ani de la urcarea sa la tron Alexandru a fost in stare sa obtina sustinerea sa de catre toata Grecia si Macedonia intr-o alianta impotriva Imperiului persan. Cu ostirea sa macedoneana el a inaintat spre rasarit in jurul marii Egee, a trecut Helespontul si a castigat prima sa batalie importanta la Raul Granicus (334). El a lipsit atunci repede Persia de sursa de venituri din toata Asia Mica. Dariu, venind la Eufrat, l-a intampinat la Issus, aproape de coltul de nord-est al Mediteranei. Acolo persii au fost infranti (333). Apoi Alexandru a inaintat spre Siria si Palestina, cucerind toate cetatile importante (in 332 Tirul a rezistat unui asediu de sapte luni). El a inaintat spre Egipt, si-a asigurat o primire calduroasa, deoarece tara aceea dispretuise stapanirea persana din zilele cand cetatile si templele lor fusesera distruse fara pic de indurare. Bucurosi, egiptenii au deschis larg portile lor lui Alexandru ca liberator al lor (332) si l-au incoronat ca Faraon. El, la randul lui, li s-a alaturat in inchinarea fata de zeitatile egiptene. Egiptul l-a aclamat ca dumnezeu si i-au adus inchinare ca adevaratului fiu al lui Amon-Ra. El a intemeiat Alexandria si apoi s-a inapoiat prin Siria, in primavara lui 331, ca sa inainteze spre rasarit.
Trecand Eufratul si Tigrul, l-a intampinat pe Dariu si ostirea lui in octombrie 331, pe campia de la Gaugamela intr-o batalie cunoscuta mai popular dupa numele localitatii invecinate, Arbela. Aici fortele persane au suferit o infrangere dezastruoasa, Dariu insusi fugind la Ecbatana in Media. Apoi, in succesiune rapida a urmat predarea Babilonului, Susei si Persepolisului. Dupa ce a ars Persepolisul, Alexandru s-a indreptat spre Ecbatana in urmarirea lui Dariu, la inceputul anului 330, numai ca sa descopere ca el fugise spre rasarit. Urmarindu-l mai departe, Alexandru a gasit numai cadavrul marelui imparat, care fusese ucis de proprii sai oameni.
El i-a facut lui Dariu o inmormantare regeasca si apoi a mers mai departe in expeditia sa, pana la raurile Iaxartes si Ind in cursul urmatorilor trei ani. In anul 326 trecut Indul si a patruns in India de nord atat de departe cat au fost dispusi oamenii lui sa-l urmeze, apoi s-a inapoiat pe drumul de pe tarm (325) la Susa, unde s-au tinut sarbatori la intemeierea noii monarhii mondiale (324) avand ca scop sa contopeasca rasaritul si apusul prin civilizatia greaca. Pentru a intari unirea poporului grec cu cel persan, Alexandru si unii dintre ofiterii lui macedoneni au luat sotii persane. El a intemeiat numeroase cetati grecesti pretutindeni prin vastul imperiu. In anul 323 regele era in Babilon pentru a supraveghea organizarea unei expeditii arabe si pe cand era acolo a contractat o febra care s-a dovedit a-i fi fatala. A murit la 13 iunie 323 i.Hr., dupa ce domnise in locul lui Filip mai putin de 13 ani.
In timp ce schimbase fata lumii intr-un timp atat de scurt, el nu incercase sa schimbe religia popoarelor cucerite de el. Zoroastrianismul persan a continuat si a dainuit in decursul veacurilor. Egiptenii, iudeii, grecii si-au pastrat religia lor. Dar modul de a gandi al omenirii in intreaga lume mediteraneana a fost afectat de raspandirea ideilor elenice ( Adjectivul elenic inseamna "grec" referindu-se la istoria sau cultura Greciei. Elenistic se refera la fuziunea civilizatiilor elenice si orientale initiata de Alexandru. Perioada elenistica s-a extins pana la vremea suprematiei romane.) si de conceptia lui Alexandru despre un imperiu mondial al raselor si popoarelor unite cu o limba, literatura si cultura comune. Perioada elenistica, introdusa de Alexandru, a pregatit calea pentru civilizatia greco-romana, in care iudaismul a fost modificat si crestinismul s-a dezvoltat ca o credinta mondiala.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
