Cronologia lucrarii lui Pavel constituie baza pentru o aranjare cronologica a scrisorilor sale existente. O cronologie absoluta a vietii si lucrarii lui Pavel nu se poate totusi alcatui, deoarece sursele de materiale disponibile sunt fie prea fragmentate, fie ambigue. De aceea, pentru majoritatea evenimentelor vietii sale este posibil a se sugera mai mult decat o singura data (vezi pag. 97-101). Prin urmare, este imposibil a stabili cu precizie exacta data scrierii diferitelor sale scrisori.
Totusi, marja de eroare in ce priveste datele prezentate in acest articol nu poate fi mare. In timp ce datele reale pot fi cu cativa ani mai devreme sau mai tarziu decat cele sugerate aici, nu poate fi pus la indoiala faptul ca datele prezentate in continuare, care se bazeaza pe resursele existente, sunt aproape foarte corecte. Daca ar fi descoperite date cronologice fix definite privind administratiile lui Felix, Festus sau Sergiu Paulus, atunci ar fi posibil a aseza cronologia lui Pavel pe o baza mai solida. Insa atat timp cat acest lucru nu se poate face, orice schema cronologica nu poate fi decat o incercare.
De aceea, schema prezentata aici nu are pretentia de finalitate privind cronologia scrisorilor lui Pavel, insa ea prezinta rezultatele unui efort onest de a gasi o solutie pentru toate datele disponibile, inspirate sau seculare, biblice si ne-biblice, care au aruncat lumina asupra subiectului in discutie. Epistolele sunt examinate in presupusa lor ordine cronologica. (Vezi de aemenea introducerea la fiecare).
1 Tesaloniceni. -Aceasta este prima epistola pastrata a lui Pavel, insa probabil nu prima epistola catre o biserica, deoarece la data aceea el se pare ca era deja cunoscut ca un autor de scrisori. Acest lucru este sugerat de avertizarea pe care o da cu privire la falsele epistole care poarta numele lui, care se poate sa fi fost in circulatie la scurt timp dupa aceea, in timpul cand a fost scrisa cea de-a doua epistola catre Tesaloniceni (2 Tesaloniceni 2,2). Faptul ca in acelasi timp Pavel atrage atentia la semnatura lui personala ca fiind un semn caracteristic al "fiecarei epistole" a lui (cap. 3,17), sugereaza de asemenea ca circulau scrisori falsificate cu numele sau in biserici. Asemenea scrisori ar fi putut sa aiba succes numai daca Pavel era deja cunoscut ca un om care isi exprimase frecvent parerea sa in scrisori catre diferite biserici sau persoane. Pare probabil ca un numar de scrisori pierdute sa fi precedat 1 Tesaloniceni.
Biserica din Tesalonic, careia i-a fost adresata epistola 1 Tesaloniceni, a fost intemeiata de Pavel in timpul celei de-a doua calatorii misionare (49-52 d.Hr). Tesalonic, capitala Macedoniei, era guvernata de mai multi politarhi sub un prefect, si avea o populatie de aprox. 200.000. Nu se stie cat de mult a stat Pavel acolo inainte ca tulburarile starnite de iudei sa-l oblige sa paraseasca cetatea si sa-si continue calatoria. Pare ca a fost scurta sederea sa, din moment ce el isi exprima dorinta de reveni in Tesalonic cat de curand cu putinta pentru a incheia lucrarea despre care socotea ca are nevoie de atentie din partea sa. Din Tesalonic Pavel s-a dus mai intai in Berea si apoi la Atena, lasand de fiecare data cand pleca convertiti in urma lui. De la Atena Pavel l-a trimis pe Timotei in Tesalonic, fiindca el insusi nu s-a putut duce (1 Tesaloniceni 2,17 la 3,6). Cand Pavel s-a intors cu Sila, Pavel s-a dus mai departe la Corint (Faptele apostolilor 18,5), unde Pavel i-a relatat despre starea spirituala a bisericii din Tesalonic. Pavel, dandu-si seama ca anumite neintelegeri cu privire la invataturile sale aveau nevoie de atentie imediata acolo, a scris o scrisoare cunoscuta ca 1 Tesaloniceni.
Se pare, de aceea, ca 1 Tesaloniceni a fost scrisa la scurt timp dupa sosirea lui Pavel in Corint. Potrivit cu incercarea de cronologie a lucrarii lui Pavel acceptata in acest comentariu, aceasta ar fi in anul 51 d.Hr. (vezi pag. 100,102).
2 Tesaloniceni.-Aceasta scrisoare nu poate fi scrisa la mult timp dupa prima, deoarece continutul lor este asemanator si aceiasi tovarasi ai lui Pavel, Sila si Timotei sunt mentionati la inceputul scrisorii (2 Tesaloniceni 1,1; cf. 1 Tesaloniceni 1,1). Aceasta a doua scrisoare a fost ocazionata probabil de intoarcerea in Tesalonic a purtatorului primei epistole, de la care Pavel a aflat ca cuvintele sale cu privire la iminenta celei de-a doua veniri au fost intelese gresit si aplicate gresit de anumite elemente din biserica. De aceea Pavel da invataturii sale cu privire la a doua venire a lui Hristos in aceasta noua expunere un puternic ton profetic, descoperind cititorilor sai ca anumite evenimente mari, in special domnia lui Antihrist, vor precede revenirea lui Hristos.
Aceste consideratii constituie baza pentru datarea celei de-a doua epistole catre Tesaloniceni la scurt timp dupa prima, fie in ultimile luni ale anului 51 d.Hr., fie in primele luni ale anului 52 d.Hr., in timp ce Pavel era angajat in zidirea bisericii din Corint, care fusese adusa la existenta prin eforturile sale.
1 Corinteni.-Aceasta scrisoare a fost scrisa din Efes (1 Corinteni 16,8), unde apostolul Pavel a lucrat cam trei ani (54-57 d.Hr.) in timpul celei de-a treia calatorii misionare (Faptele apostolilor 20,31; cf. AA 291). Mai devreme Pavel trimisese o scrisoare in Corint in care sfatuise pe cititorii sai sa nu aiba de a face cu curvarii (1 Corinteni 5,9). De aceea, asa-zisa prima epistola catre Corinteni este in realitate cea de-a doua epistola adresata acelei biserici. A fost ocazionata in primul rand de rapoarte primite de Pavel cu privire la anumite stari deplorabile din Corint (cap. 1,11; 5,1) care necesitau urgent atentie (cap. 1 la 6), si in al doilea rand de un numar de intrebari puse apostolului de catre corinteni (cap. 7,1; 8,1; 12,1; 16,1). Acestea necesitau raspunsuri detaliate.
Scrisoarea a fost scrisa nu la mult timp dupa plecarea apostolului din Efeseni Pavel planuise sa plece din cetate la scurt timp dupa Rusalii (1 Corinteni 16,8), insa dupa cate se pare, izbucnirea unei rascoale, descrisa de Luca in Faptele apostolilor 19,23-41, l-a obligat sa plece mai devreme. Aceste circumstante istorice, la care se face referire in scrisoarea sa, fac posibila datarea epistolei in primavara lui 57 d.Hr., in ajunul plecarii sale din Efeseni Daca a fost trimisa prin grija lui Tit, nu este sigur, dar este posibil.
2 Corinteni.-Data acestei scrisori poate fi stabilita cu usurinta, deoarece a fost scrisa in Macedonia la scurt timp dupa ce Pavel a parasit Efesul in anul 57 d.Hr. Intrucat eforturile dinainte ale lui Pavel de a remedia relele existente in acea biserica fusesera fara succes (2 Corinteni 2,1; 12,21), apostolul s-a hotarat sa mai faca o incercare de reconciliere prin Tit, ajutorul sau mai tanar in lucrare.
Tit a plecat din Efes catre Corint probabil primavara devreme in anul 57 d.Hr., si este posibil sa fi dus cu el asa-zisa prima epistola catre Corinteni. Dupa cate se pare, la plecarea lui Tit, cei doi barbati au cazut de acord ca Tit, dupa ce-si va fi indeplinit misiunea in Corint, sa plece spre Troa, unde Pavel planuise sa-l intalneasca (cap. 2,12. 13). Mare a fost dezamagirea apostolului cand, sosind la Troa, a aflat ca Tit nu sosise inca. Desi a gasit perspective bune de a lucra in Troa, el si-a continuat calatoria in Macedonia si a fost mult usurat cand s-a intalnit cu Tit intr-una din cetatile Macedoniei. Bucuria de a-l fi intalnit pe Tit a fost cauzata in special de raportul primit de Pavel cu privire la schimbarea din inima membrilor gresiti din Corint care, nu doar ca l-au acceptat cu bucurie pe Tit ca reprezentant al lui Pavel, dar au acceptat si solia lui de mustrare si au indreptat relele existente (cap. 7,5-7).
Cand Pavel a aflat ca lucrarea plina de tact a lui Tit a avut succes mai presus de asteptari, el i-a cerut tanarului sa se intoarca in Corint si sa continue lucrarea buna pe care o incepuse deja (cap. 8,16-18,22-24), in timp ce Pavel a petrecut mai mult timp in bisericile din Macedonia. Pavel i-a dat lui Tit o a doua scrisoare, epistola 2 Corinteni, in care si-a exprimat elocvent bucuria legat de vestile bune pe care le primise cu privire la biserica din Corint. El i-a anuntat de asemenea despre planul sau de a veni in Corint dupa o scurta sedere in Macedonia (cap. 12,14; 13,1). Iata de ce data acestei scrisori poate fi stabilita ca fiind probabil vara anului 57 d.Hr.
Galateni si Romani.-Cercetatorii au doua puncte de vedere cu privire la data scrisorii catre Galateni. Majoritatea cercetatorilor cred ca aceasta scrisoare a fost scrisa in timpul primei vizite a lui Pavel la Corint, aproximativ cam in acelasi timp cu scrierea celor doua epistole catre Tesaloniceni. Stabilirea acestei date se bazeaza pe propria declaratie de surprindere a lui Pavel cum ca Galatenii au parasit "atat de curand" evanghelia sa, schimband-o cu o alta (Galateni 1,6). Dupa cate se pare, in epistola sa Pavel relateaza experienta lui personala doar pana la data consilului din Ierusalim (vezi Galateni 1,15 la 2,10; Faptele apostolilor 15), care a precedat evanghelizarea sa in Galatia in cadrul celei de-a doua calatorii misionare (Faptele apostolilor 16,6). De aceea, sustinatorii acestui punct de vedere concluzioneaza ca referinta lui la apostazierea lor "atat de curand" implica faptul ca Pavel le scria la scurt timp dupa vizita lui acolo in cadrul celei de-a doua calatorii. Intre vizita sa la bisericile din Galatia la inceputul celei de-a doua lui calatorii misionare (Faptele apostolilor 16,6) si prima sa sedere in Corint au trecut probabil mai putin de doi ani, o perioada pe care el a putut s-o caracterizeze ca fiind "atat de curand". Pe de alta parte, cei care sustin o data mai tarzie, scot in evidenta faptul ca cuvantul "curand" din Galateni 1,6 nu poate fi interpretat ca asezand vreo limita definita asupra timpului implicat. Cuvantul "curand" s-ar putea referi foarte bine la un scurt interval de timp dupa vizita sa acolo in a treia calatorie.
Un alt punct de vedere plaseaza scrierea catre Galateni in timpul sederii de trei luni a lui Pavel in Corint in cadrul celei de-a treia calatorii misionare, cam la anul 58 d.Hr. Acesta se bazeaza pe faptul ca cele doua scrisori, catre Galateni si Romani sunt atat de asemanatoare in ce priveste subiectul incat pare probabil ca ele sa fi fost scrise cam in acelasi timp. Scrierea epistolei catre Galateni a fost determinata de o controversa doctrinara care a miscat profund sufletul lui Pavel. Epistola catre Romani prezinta o amplificare a aceleiasi teme si de aceea este posibil sa fi fost scrisa curand dupa scrierea celei catre Galateni.
Cauza ce a dus la scrierea epistolei catre Galateni provine din apostazia de care a aflat din bisericile din provincia cu acel nume. Sub influenta iudaizantilor, acesti crestini cautau mantuirea prin fapte (vezi p. 33). Pavel a fost atat de socat de gravitatea situatiei, potrivit rapoartelor pe care le primise in aceasta privinta, incat a scris Galatenilor cea mai aspra scrisoare din cele care sunt pastrate de la el. Avand in vedere ca el insusi intemeiase bisericile din provincia Galatiei si acestea ii erau in mod special dragi inimii sale, iar apostazia lor ii cauzase atat de multa durere, nici un efort nu ii parea prea mare pentru a indrepta raul existent. Acest comentariu inclina spre data de la urma, adica aprox. anul 58 d.Hr.
Cam in acelasi timp, in timp ce inima lui Pavel era plina de subiectul indreptatirii prin credinta, se pare ca el a scris si epistola sa catre Romani (vezi AA 373,383).
Epistola catre Romani contine un numar de afirmatii clare cu privire la timpul cand a fost scrisa. Pavel planuise sa-si continue lucrarea in vest, in special in Spania (Romani 15,24. 28), tara in care spera sa ajunga in viitorul apropiat. Totusi, la inceput trebuia sa faca o scurta calatorie la Ierusalim, deoarece simtea ca o datorie de onoare din partea sa sa duca personal saracilor din Ierusalim fondurile pe care le stransese pentru ei in bisericile din Grecia si Macedonia (vers. 25-27). In drumul spre planificata vizita in Spania el spera sa-si indeplineasca una din dorintele sale de multi ani de zile, si anume vizitarea bisericii din Roma (cap. 1,8-11; 15,23,24).
Afirmatiile cu privire la planurile de calatorie ale lui Pavel arata cu claritate ca scrisoarea catre Romani a fost scrisa la scurt timp inainte de plecarea sa din Corint spre Ierusalim. Deoarece Pavel a parasit Corintul inainte de vremea Pastelui in anul 58 d.Hr., (vezi Faptele apostolilor 20,16), dupa ce petrecuse trei luni in Grecia (v. 3), se poate concluziona ca epistola catre Romani a fost scrisa in lunile de inceput ale anului 58 d.Hr. Iar epistola catre Galateni a scris-o probabil cu putin timp inainte de aceasta, adica fie la sfarsitul lui 57 d.Hr., fie la inceputul anului 58.
Epistolele din temnita.-Epistolele scrise in temnita sunt cele catre Efeseni, Filipeni, Coloseni si Filimon. Faptul ca aceste epistole au fost scrise in timpul unei intemnitari a apostolului este indicat cu claritate in urmatoarele pasaje : Efeseni 6,20; Filipeni 1,13,14; Coloseni 4,18; Filimon 1,9.
Faptul catre scrisorile catre Efeseni, Coloseni si Filimon au fost scrise aproximativ in acelasi timp este evident din faptul ca Pavel numeste aceleasi persoane in diferite epistole. Pavel ii trimisese pe Tihic si Onisim cu scrisorile in Efes, Colose si la Filimon (Efeseni 6,21; Coloseni 4,7-9). Onisim era un sclav fugit de la Filimon, pe care Pavel il convertise in timpul intemnitarii apostolului si care era acum gata sa se intoarca la Filimon, stapanul sau din Colose (Filimon 10,11). Pavel a scris epistola catre Filimon ca o nota de recomandare catre stapanul lui Onisim.
Inca de timpuriu Roma a fost considerata ca fiind locul din care au fost expediate epistolele scrise in temnita. De obicei ele au fost datate in ultima parte a intemnitarii apostolului acolo, deoarece el isi exprima in acestea dorinta de a fi eliberat, pentru care el trebuie sa fie avut un anumit motiv (Filipeni 2,24; Filimon 22). Intemnitarea lui in Roma a durat doi ani (Faptele apostolilor 28,30), din primavara anului 61 d.Hr. pana in 63 d.Hr., in conformitate cu cronologia lucrarii apostolului Pavel adoptata in acest comentariu. De aceea, Efeseni, Coloseni si Filimon pot fi datate cam la anul 62 d.Hr.
Unii cercetatori atribuie aceste episole celor doi ani de intemnitare a lui Pavel in Cezarea (probabil din primavara lui 58 pana in toamna lui 60 d.Hr.), sau chiar unei perioade necunoscute de intemnitare in Asia Mica. Ei sustin ca continutul acestor scrisori ar necesita o apropiere geografica mai mare intre Pavel si destinatarii scrisorilor sale decat in cazul cand acestea ar fi fost scrise din Roma. Aceste argumente nu sunt totusi foarte convingatoare iar ipoteza datarii epistolelor scrise in inchisoare, fie in perioada de temnita in Cezarea, fie intr-o alta intemnitare necunoscuta, au gasit doar in mica masura un raspuns favorabil din partea cercetatorilor Noului Testament in general.
Scrisoarea catre Filipeni este probabil ultima dintre espistolele scrise in inchisoare. Aceasta implica faptul ca Pavel fusese la Roma pentru catva timp, si ca vazuse deja ceva roade ale eforturilor sale (vezi Filipeni 1,12-14). Mai mult decat atat, intreaga atmosfera a scrisorii este una de bucurie. Dupa cate se pare, Pavel astepta un raspuns favorabil la apelul sau facut Cezarului (Faptele apostolilor 25,10-12), ceea ce i-ar fi permis inca o data sa viziteze biserica sa iubita din Filipi (Filip. 2,24). In acelasi timp, cuvintele sale nu lasa nici o indoiala in mintea cititorilor sai cum ca o decizie nefavorabila nu l-ar fi gasit pregatit (Filipeni 1,19,20,22-25). De aceea se poate trage concluzia ca epistola catre Filipeni a fost scrisa probabil in anul 63 d.Hr.
Evrei.-Asa-numita "epistola lui Pavel catre Evrei" este diferita de celelalte treisprezece scrisori pauline prin aceea ca textul acesteia nu cuprinde nicaieri numele autorului. Pavel isi prezinta numele in introducerea fiecareia din epistolele sale cunoscute (cf. celor scrise la Romani 1,1). Inca din vremurile de inceput ale crestinismului au fost discutii cu privire la faptul daca Pavel este cu adevarat autorul acestei epistole. Concluzia acestui comentariu este ca, desi este posibil ca nu Pavel sa fi formulat cuvintele scrisorii catre Evrei, aceasta contine totusi invataturile sale si asadar poate fi numarata printre epistolele sale (pentru o discutie mai larga asupra acestei probleme vezi Introducerea la Epistola catre Evrei , Vol. VII).
Totusi acceptarea faptului ca Pavel este autorul epistolei catre Evrei nu rezolva problema legata de locul si data originii acesteia. Nu se stie unde a fost scrisa epistola, desi cuvintele "Cei din Italia va saluta" (Evrei 13,24), chiar daca sunt ambigue, sugereaza ca ar fi vorba de Italia.
Si cu privire la data scrierii epistolei catre Evrei exista tot atata incertitudine. Clement din Roma cunostea scrisoarea pe la anul 95 d.Hr., pentru ca, scriind Corintenilor la acea data, el a citat Evrei 1,3-14 (Clement The First Epistle of Clement to the Corinthians 36). Aceasta dovedeste nu numai ca scrisoarea era cunoscuta in Roma inainte de sfarsitul primului secol, dar si faptul ca originea sa trebuie cautata in perioada apostolica. De fapt, sunt dovezi care sugereaza ca epistola a fost scrisa inainte de distrugerea Templului din Ierusalim in anul 70 d.Hr. Altfel ar parea ca un autor care accentueaza nulitatea si inutilitatea vechiului legamant si a serviciilor tipice ale acestuia, asa cum face autorul epistolei catre Evrei, cu siguranta ca ar fi vorbit despre incetarea ritualurilor legate de acea slujba daca Templul ar fi fost deja distrus. Aceste evenimente, daca ar fi avut loc in trecut, ar fi accentuat argumentele autorului epistolei catre Evrei atat de convingator incat aproape cu siguranta el le-ar fi folosit pentru a sprijini punctul lui de vedere. Totusi, deoarece el subintelege ca serviciile de la Templu inca se desfasurau (vezi cap. 9,6) si ca vechiul legamant era "aproape de pieire" (cap. 8,13), pare probabil ca Templul nu fusese inca distrus cand a fost scrisa epistola catre Evrei. Aceste consideratii fac posibil a data originea scrisorii catre Evrei in timpul vietii lui Pavel, a carui moarte a avut loc cam pe la anul 67 d.Hr.
Anul 63 d.Hr. a fost luat ca data a scrierii epistolei catre Evrei iar Roma ca fiind locul de origine, fara a prejudicia prin aceasta alte date sau locuri care se potrivesc cu modul de interpretare urmat in acest comentariu. Acesta ar plasa epistola la incheierea primei intemnitari la Roma a lui Pavel.
Epistolele pastorale.-Epistolele catre Timotei si Tit sunt numite "epistolele pastorale" pentru ca ele se ocupa in mare masura cu indatoririle slujbasilor bisericii si cu probleme de administratie bisericeasca. In acest sens, ele ar putea fi numite cele mai timpurii manuale ale bisericii. Ele sunt adresate catre doi dintre conlucratorii mai tineri ai lui Pavel. Pare clar ca ele isi au originea in timpul lucrarii apostolului care a urmat primei sale intemnitari la Roma (vezi pag. 30,183-185). Deoarece aceasta parte a vietii lui Pavel nu este inclusa in Faptele apostolilor, se cunosc doar foarte putine lucruri cu privire la experientele si calatoriile sale din acest timp.
Nu se cunoaste ce perioada de timp a cuprins ultima calatorie a lui Pavel. Cu toate acestea, este aproape sigur ca viata sa a luat sfatsit in timpul lui Nero, la Roma. Intrucat Nero a murit in anul 68 d.Hr., moartea lui Pavel nu se poate sa fi avut loc mai tarziu, si este posibil sa fi avut loc cu un an mai devreme. Ultima lui intemnitare, care a continuat pe timpul iernii (2 Timotei 4,21), poate fi de aceea datata in anii 66-67. Daca Pavel a venit pentru prima data in anul 61 d.Hr. la Roma, intemnitarea sa de doi ani ar fi luat sfarsit in anul 63 d.Hr. Astfel ar mai fi cam trei ani pentru ultima sa calatorie, intre 63-66 d.Hr.
Avand in vedere ca Pavel a indicat in epistolele sale scrise in temnita ca era nerabdator sa vada cat de curand posibil bisericile din Asia si Macedonia (Filipeni 2,24; Filimon 22), se poate presupune ca el a calatorit spre acele regiuni din est la scurt timp dupa eliberarea sa. El a vizitat Efesul, cetatea principala a provinciei Asia, inainte de a fi pornit spre Macedonia (1 Timotei 1,3), unde era situata biserica din Filipi pe care o iubea mult. Prima epistola catre Timotei a fost scrisa dupa aceste vizite, asa ca poate fi datata cam la un an de la eliberarea lui, probabil 64 d.Hr.
Scrisoarea catre Tit se pare a fi scrisa ceva mai tarziu, desi aceasta trateaza probleme foarte asemanatoare celor discutate in prima epistola catre Timotei. Aceasta se refera la lucrarea lui Pavel pe insula Creta care trebuie sa fi avut loc in ultima sa calatorie misionara (Tit 1,5). Totusi, cand scrisoarea a fost scrisa, Pavel parasise deja insula si se dusese probabil in Grecia, lasandu-l pe Tit sa se ocupe de lucrarea din Creta. Informandu-l pe Tit de planurile sale de a petrece iarna urmatoare la Nicopole pe coasta de vest a Greciei, el a cerut tanarului sau conlucrator sa-l intalneasca acolo (cap. 3,12). Daca se ingaduie un an pentru calatoria lui Pavel in Asia Mica si Macedonia si ceva timp pentru lucrarea lui din Creta si Grecia, scrisoarea lui catre Tit poate fi datata cam la anul 65 d.Hr.
Urmatoarele calatorii ale lui Pavel l-au dus pe apostol probabil in Corint, in Milet (sud de Efes), si la Troa (2 Timotei 4,13. 20), si fara indoiala si in alte cetati. Se pare ca Troa a fost cetatea in care a fost din nou arestat.
Dupa arestarea sa, probabil in anul 66 d.Hr., Pavel a mai fost transportat o data la Roma. In timpul cand a scris a doua epistola catre Timotei, se pare ca a fost deja audiat o data dar nu fusese inca condamnat (2 Timotei 4,17). Desi, dupa cate se pare, avea slaba speranta intr-un verdict favorabil (v. 6), se pare ca se gandea ca era posibil sa petreaca cel putin urmatoarea iarna la Roma (v. 21), posibil din cauza ca stia deja din experienta cat de greu lucrau curtile de justitie romane. Daca aceasta asteptare s-a dovedit a fi adevarata, si Pavel a murit in anul 67 d.Hr., a doua epistola catre Timotei poate fi datata in toamna anului 66 d.Hr. Dupa cate se cunoaste, aceasta scrisoare a incheiat lucrarile literare ale lui Pavel. Epistolele existente ale lui Pavel acopera o perioada de aproximativ 15 ani, 51-66 d.Hr.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
