Smirna, care astazi se numeste Izmir, este unul din cele mai frumos situate orase din Asia Mica. Se afla la capatul unui golf care patrunde 30 de mile in interior si are un liman bine protejat de muntii dimprejur. Faptul ca este un oras portuar, la care au acces vase de pe ocean, dar cu toate acestea este situat in inima regiunii, i-a oferit orasului Smirna un avantaj in plus fata de alte orase din vestul Asiei Mici si a facut din el unul din cele mai importante centre comerciale ale acestui tinut. La asta se poate adauga faptul ca cetatea este situata in valea fertila a raului Meles si ca se bucura de acces la interiorul tarii si la orasele importante, cum ar fi Pergam, Sardes si Efes.
         Asezarea cea mai timpurie a fost intemeiata intr-un loc la nord de orasul modern, de catre un popor anatolian numit lelagi. In jurul anului 1100 i.d.Hr. cetatea a fost populata de colonisti greci, mai intai de eolieni si mai tarziu de ionieni. Chiar si atunci cand orasul era in posesia unor puteri straine, ca de pilda lydienii, persii sau turcii, majoritatea populatiei era de obicei greaca. Locul actual ocupat de Smirna a fost ales de Lisimah, unul din generalii si succesorii lui Alexandru cel Mare. Alegand aceasta pozitie el a dovedit bun gust si o capacitate de prevedere. Construit pe colinele muntilor care inconjurau partea rasariteana a golfului Hermaic, Smirna a devenit unul din orasele cele mai importante si pitoresti ale Asiei de vest.
         Clima este placuta, iar vegetatia luxurianta da farmec peisajului. Sunt maslini, chiparosi, smochini, rodii, platani si chiar si curmali. Astazi principalele produse de export sunt vestitele smochine de Smirna, tutunul, matasea si binecunoscutele covoare de Smirna. Mineralele aflate in muntii din regiune sunt, inca din antichitate, fierul, manganul, aurul, argintul, mercurul, plumbul, cuprul si antimoniul. Din minele invecinate se mai extrage si carbune moale. In antichitate o alta atractie a Smirnei erau izvoarele termale, care erau frecventate de oamenii care sufereau de artrita. Se spunea despre aceste ape ca, folosite intern, alinau tulburarile intestinale.
         Asadar au existat motive excelente pentru care Smirna a devenit un oras bogat si populat. De fapt, pana la sfarsitul primului razboi mondial el era cel mai mare oras din Asia Mica, avand o populatie de aproape 250.000 de locuitori. Intrucat marele incendiu din 1922 aproape a distrus orasul si a ucis mii de locuitori, si intrucat zeci de mii de greci au fost alungati din Smirna intre 1922 si 1923, populatia a scazut. Dupa ultimul recensamant, ea se ridica la 230.000 de oameni. Nu se stie cati locuitori avea cetatea in vechime.
         Deoarece orasul modern este construit peste cel vechi, astazi sunt vizibile numai putine ruine. Ramasite ale zidurilor vechiului oras ale lui Lysimachus pot fi vazute in vecinatatea Izmirului modern, unde exista si cateva ramasite ale unor apeducte pitoresti. Ruinele cetatii, care domina scena, sunt de origine bizantina, numai partile lor inferioare sunt din perioada romana si de cea bizantina. Ca cele mai multe cetati antice, in Smirna existau multe temple pagane, dar s-au gasit foarte putine vestigii ale acestora. Totusi, cand se fac sapaturi pentru temeliilor caselor noi, se descopera ocazional statui care pe vremuri trebuie sa fi apartinut acestor temple.
         Ruinele cele mai interesante ale cetatii antice sunt cele ale agorei recent descoperite si excavate, care se gaseste in inima orasului modern. Multa vreme arheologii au cautat fara succes agora orasului Smirna, care pe vremuri era vestita pentru ca era singura agora construita in trei nivele. Nivelul cel mai de jos de pravalii era subteran, un alt rand de pravalii se gasea la nivelul strazii, iar al treilea era suprapus strazii cu coloane, care inconjura intreaga piata. De la recenta descoperire a agorei s-au facut sapaturi si unele lucrari de restaurare, lucru care ofera vizitatorilor moderni o impresie vie a acestei piete, cea mai vestita din antichitate. Salile si pravaliile subterane sunt bine pastrate; de fapt unele sunt intr-o stare atat de buna incat chiar ar putea fi folosite. Din vechile structuri de la nivelul strazii se mai pastreaza acum numai cateva coloane, si orice urma a celui de-al doilea nivel a disparut de multa vreme.
         Vechea populatie a Smirnei era deosebit de mandra de cetatea lor, pentru ca aici se nascuse Homer, cel mai vestit dintre toti poetii greci. Multi turisti din vechime vizitau Smirna pentru a aduce omagii in memoria acestui ilustru barbat, asa cum in alte orase mergeau pentru a se inchina unor zei vestiti.
         Comunitatea crestina din Smirna a trecut prin severe si numeroase perioade de persecutie. E interesant de observat faptul ca inca din vremurile antice s-a considerat ca numele Smirna inseamna "smirna", o rasina amara, dar aromatica, obtinuta in estul Africii si in Arabia, simbolizand amaraciune si suferinta. Invatatii moderni nu sunt de acord cu aceasta interpretare traditionala, considerand ca numele vine de la Samorna, o zeita anatoliana, careia i se aducea inchinare in acest oras. Oricare ar fi interpretarea corecta a numelui orasului, este un fapt istoric ca, dintre toti crestinii din orasele invecinate, cei din Smirna au avut cel mai mult de suferit.
         Cetatea a fost distrusa de mai multe ori, uneori de cutremure, si mai des de ostirile dusmane. In era crestina ea a fost cucerita si jefuita de gotii barbari, mongolii cruzi, selgiucizii trufasi, cruciatii zelosi, iar in timpurile moderne de turcii kemalisti. Ca un exemplu al grozaviilor indurate de catre cei din smirna, se poate aminti masacrarea aproape a intregii populatii a orasului, de catre Timur (Tamerlane), sangerosul cuceritor mongol din secolului al XIV-lea, care a construit un turn din capetele smirnenilor capturati. Chiar si in vremurile moderne in Smirna au avut loc unele din cele mai mari masacre, ca de pilda in lupta dintre greci si turci, dupa primul razboi mondial. Orasul a trecut de repetate ori de la greci la turci, savarsindu-se atrocitati de nedescris, in care se sustine ca au murit zeci de mii de oameni.
         Comunitatea crestina din Smirna a suferit de repetate ori persecutie, incepand din vremea lui Ioan, cand martiri vestiti si-au dat viata inauntrul zidurilor cetatii. Fara indoiala ca cel mai ilustru din acestia a fost Policarp, ucenic al lui Ioan si mai tarziu episcop de Smirna. El a fost ingropat de viu (aprox. 155 d.Hr, ), fie in stadion, fie in teatrul cel mare, despre ambele spunandu-se ca este locul unde a murit. Totusi, moartea lui, ca si moartea altor martiri cutezatori, a adus roade bogate de-a lungul deceniilor si secolelor urmatoare. Smirna a devenit unul din centrele cele mai puternice ale crestinismului in jumatatea rasariteana a Imperiului Roman si in Asia Mica a fost ultima cetate care s-a supus cuceririi musulmane. Pana la primul razboi mondial patru din cinci locuitori erau crestini, fapt care dovedeste cat de tenace a fost pastrata religia de catre populatia Smirnei. Totusi, in cele din urma a impartasit soarta tuturor celorlalte centre crestine din Asia Mica, iar acum a sucombat in fata musulmanilor. Cand grecii au fost alungati din Smirna de catre turci, sub Kemal Pasa, in 1922, comunitatea crestina de acolo a primit lovitura de moarte.

                                                             Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania