Filadelfia era situata pe raul Cogamus, un afluent sudic al lui Hermus. Fiind in interiorul Anatoliei, el se afla la 75 mile la est de Smirna si era zidit pe o terasa la 650 de picioare deasupra nivelului marii, pe povarnisurile cele mai rasaritene ale Muntilor Tmolus. In spatele orasului se afla stanci vulcanice, care s-au format in trecut, desi nu exista rapoarte scrise despre activitatea lor vulcanica. Ca si alte regiuni vulcanice, solul din jurul Filadelfiei este cat se poate de rodnic, prin urmare, in imprejurimi se gasesc unele din cele mai alese podgorii ale Asiei Mici.
         Filadelfia era cetatea cea mai tanara din cele sapte catre care erau adresate epistolele din Apocalipsa. A fost intemeiata in jurul anului 150 i.d.Hr., in timpul domniei regelui Atalus al II-lea al Pergamului, si a primit numele de Filadelfia, "iubire frateasca", in onoarea loialitatii regelui Atalus fata de fratele sau mai mare, Eumenes II, care il precedase la tronul Pergamului. Filadelfia a primit diferite nume, in diferite momente. La inceputul secolului I d.Hr. orasul era cunoscut sub numele de Decapolis, deoarece era unul din cele zece orase ale campiei in care el era situat. Putin mai tarziu el apare sub numele de Neo-Cezarea (Neo-Caesarea, Neo-Kaisaria), in onoarea imparatului Tiberiu, care a ajutat la refacerea orasului dupa cutremurul distrugator din anul 17 d.Hr. In timpul lui Vespasian a purtat numele Flavia, dupa familia imparatului. Totusi, mai tarziu orasul s-a intors la numele de mai inainte, Filadelfia, fiind cunoscut sub acest nume atunci cand Ioan a scris epistola din Apocalipsa (cap. 3,7-13) catre biserica din acea localitate. Numele modern al succesorului Filadelfiei este Alashehir. Unii vizitatori, din cauza unei cunoasteri insuficiente a limbii turce, au explicat numele acesta ca o prescurtare a lui Alas – Hehir, "orasul lui Dumnezeu". De fapt numele inseamna "orasul rosu", din cauza culorii rosii a solului vulcanic pe care este zidit.
         Intrucat Filadelfia se afla pe drumul principal dintre Frigia de sus si Smirna, a devenit un important oras din interiorul continentului si a adunat destula bogatiei pentru a construi temple somptuoase si alte cladiri publice marete. Din acest motiv, scriitorii antici numeau orasul Mica Atena. Totusi, el nu a atins importanta politica, economica sau religioasa pe care au avut-o celelalte orase descrise mai inainte.
         Crestinismul pare sa fi patruns in Filadelfia in perioada apostolica, lucru dedus din faptul ca Apocalipsa cuprinde un mesaj catre biserica din acest oras. Altminteri, nu se stie nimic despre istoria timpurie a acestei biserici. Mai tarziu Filadelfia a devenit resedinta unui episcop, iar in secolul al XIII-lea a fost centrul crestin al intregii tari Lidia, fiind resedinta unui arhiepiscop. De-a lungul secolelor urmatoare Filadelfia apare ca o citadela a crestinatatii, caracterizata de multa tarie morala, rezistand in fata atacurilor popoarelor barbare care treceau deseori prin Asia Mica. In aceasta privinta cetatenii Filadelfiei aveau toate motivele sa fie mandri de istoria lor. In anul 1306 d.Hr ei au rezistat cu succes unui asediu al seleucizilor si l-au constrans pe inamic sa se retraga, iar in anul 1324 d.Hr., cand selgiucizii au incercat din nou sa cucereasca cetatea, cetatenii orasului nu au fost nici de data aceasta biruiti. Nici o alta cetate din Asia Mica nu se putea fali cu atata vitejie. Dar dupa o lunga rezistenta, in anul 1390 d.Hr. cetatea a cazut in mana turcilor, iar in 1402 a fost cucerita de Timur (Tamerlan). Cetatenii Filadelfiei nu au reprezentat o piedica pentru hoardele mongole salbatice, desi au depus o rezistenta eroica. Cetatea a fost cucerita prin asalt, iar Timur a construit un zid din cadavrele victimelor curajoase ale orasului, dupa cum construise un turn din capetele cetatenilor din Smirna, capturati in cursul asedierii nefericitei cetati. Locul unde s-a petrecut acest eveniment salbatic inca mai este cunoscut de locuitorii din Alashehir.
         Aceasta catastrofa nici nu a distrus vointa crestinilor din Filadelfia, nici nu a stins hotararea lor de ramane statornici in credinta. Se pare ca ei tineau cont de indemnul de a pastra ceea ce aveau, astfel incat nimeni sa nu le ia coroana (Apocalipsa 3,11). Chiar si atunci cand crestinismul a murit de o moarte inceata, dar sigura, Filadelfia a ramas, ca si Smirna, o cetate crestina. Este o coincidenta remarcabila ca cele doua cetati, Smirna si Filadelfia, care si-au pastrat caracterul si populatia crestina mai multa vreme decat oricare alta cetate din Asia Mica, sunt exact acele biserici care, pe vremea lui Ioan, erau atat de curate si fara pata incat mesajele adresate lor sunt singurele care nu cuprind nici un cuvant de mustrare.
         La sfarsitul primului razboi mondial majoritatea populatiei din Alashehir inca era crestina. Insa orasul a avut aceeasi soarta ca cea a Smirnei, crestinii fiind alungati de turcii kemaliti, in 1923. Din acest motiv, vizitatorul modern mai gaseste in aceasta cetate doar contraforturile si peretii ruinati ai unei mari catedrale, in centrul orasului aflandu-se o moschee musulmana bine intretinuta, si aude, in locul clopotelor unei biserici crestine, chemarea la rugaciune rostita de imam de sus, din minaret.
         Vizitarea vechii Filadelfii nu este doar o trista experienta pentru vizitatorul crestin, ci este si o dezamagire pentru arheologul care cauta vestigii ale trecutului glorios al cetatii. El gaseste ramasitele mizerabile ale anticului zid al orasului, care au devenit o locuinta pentru berze si au fost acoperite de buruieni si iarba. Se gasesc doar cateva ruine, care nu pot fi identificate, dar nimic din glorioasele temple, din falnicele gimnazii si din maretele teatre ale antichitatii, prin care Filadelfia isi castigase candva numele de Mica Atena. Veacurile trecute au fost atat de distrugatoare incat cu greu se poate gasi vreo urma din fosta glorie a orasului.

                                                          Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania