Sursa: www.intrebariimportante.ro
Ce vrea să spună Apoc. 6:9-11 atunci când descrie sufletele de sub altar strigând cu glas tare și zicând: “Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru”?
Personificarea este o metodă biblică de descriere a situațiilor printr-un limbaj simbolic.
După ce Cain l-a ucis pe Abel, Domnul i-a spus lui Cain: “Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine” (Gen. 4:10). Vorbea într-adevăr sângele lui Abel? Nu! Nu în mod literal. Limbajul comunică aici dragostea statornică a lui Dumnezeu, grija Sa delicată pentru martirul Său Abel, precum și responsabilitatea lui Cain pentru actul lui păcătos.
În acord cu Evrei 12:24: “Sângele lui Isus vorbește mai bine decât sângele lui Abel”. El comunică iertare, milă și răscumpărare. Cu siguranță că sângele lui Isus nu vorbește în mod literal. Limbajul comunică mesajul de salvare al lui Dumnezeu.
În Apocalipsa cap. 6 Dumnezeu vrea să spună, în mod clar, că El nu i-a uitat pe martirii Săi, credincioși de-a lungul secolelor. În mod simbolic, sângele lor strigă ca Dumnezeu să aducă dreptate asupra persecutorilor lor și să-i răsplătească pe cei credincioși cu viața veșnică.
În Biblie cuvântul “suflet” înseamnă adesea “persoană” sau “om” (Rom. 13:1; Ezech. 18:4; Fapte 27:37). El mai înseamnă și viață (vezi Evr. 13:17; 1 Pet. 4:19; Mat. 10:28).
Astfel, Apoc. 6:9 poate fi citit astfel: “viețile celor martirizați pentru Isus, asemenea sângelui lui Abel, strigă din pământ după dreptate”. Va exista o judecată finală și Dumnezeu însuși va pune ordine în toate lucrurile!
Dar până atunci toți martirii “așteaptă”.
Pastor Viorel Dascalu
