Sursa: www.intrebariimportante.ro
În parabola cu bogatul și săracul Lazăr, bogatul merge imediat în Iad iar Lazăr în Rai. Cum explicați această parabolă, dacă Biblia, în alte locuri, spune că morții dorm ( Luca 16:19-31)? Când ajung oamenii în Rai sau în Iad?
Este important de notat că aceasta este o parabolă. Este cea de-a cincea dintr-o serie de parabole – oaia pierdută, drahma pierdută, fiul risipitor (Luca 15) și ispravnicul necredincios (Luca 16:1-11).
Parabolele sunt destinate să învețe mari principii morale. Nu trebuie ca fiecare amănunt al parabolei să fie luat literal. De exemplu, niciunul dintre noi nu avem lână și patru picioare precum oaia. Nu suntem din metal precum drahma de argint.
În fiecare parabolă întrebarea este: care sunt marile lecții morale pe care ni le prezintă? Întrăm în mare încurcătură dacă încercăm să luăm fiecare detaliu al parabolei în mod literal, în loc de a căuta lecția pe care Isus dorește să ne-o prezinte.
Haideți să presupunem că parabola cu bogatul și Lazăr este o istorisire literală. Poartă într-adevăr oamenii conversații între rai și iad? Pot cei din rai să-i vadă arzând pe cei din iad? Le pot auzi ei strigătele de durere? Au sufletele degete și limbă așa cum descrie parabola? Cât de mare trebuie să fie sânul lui Avraam ca să poată încăpea în el toți cei care merg în rai? Să luăm această parabolă în mod literal, înseamnă să creăm probleme uriașe. Cerul ar fi un loc îngrozitor dacă ar trebui să fim martori tot timpul la suferința prietenilor noștri.
De ce a folosit Isus această poveste? Ce lecții a încercat El să ne învețe? Evreii aveau o poveste populară în care moartea era descrisă ca o trecere prin valea întunericului, mântuirea ca un refugiu în sânul lui Avraam, iar pieirea veșnică era descrisă ca fiind nimicirea totală. Isus a folosit această povestire pentru a prezenta trei lecții.
1. Bogățiile câștigate prin lăcomie, necinste și asuprirea celor săraci nu sunt deloc un semn al favorii lui Dumnezeu. Evreii credeau că bogățiile erau un semn al favorii lui Dumnezeu, iar sărăcia un semn al dizgraÈ›iei Sale. În această poveste, bogatul pe care evreii îl considerau a fi binecuvântat de Dumnezeu sfârșește în iad iar săracul în rai. Isus le contrariază așteptările.
2. Parabola descrie o mare prăpastie între rai și iad. Isus dorea prin aceasta să arate clar faptul că nu mai există o a doua șansă după moarte. Decizia luată în timpul vieții determină destinul nostru veșnic.
3. Isus scoate în evidență faptul că dacă fariseii respingeau învățăturile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu referitoare la mântuire, atunci ei ar fi respins chiar și o astfel de minune supranaturală precum învierea cuiva din morți.
Evreii Ii cereau tot timpul lui Isus să le dea un semn. El le-a dat cel mai mare semn. La puțin timp după aceea, El l-a înviat pe Lazăr din morți (Ioan 11:11-14,43,44). Ca rezultat, evreii au devenit amenințători și au încercat să-l omoare pe Lazăr (Ioan 12:10). Deasemenea, ei au devenit atât de mânioși pe Isus, încât au plănuit să-L omoare și pe El. Ei citiseră Biblia având un văl peste ochi. (2 Cor. 3:14-16). Ei nu înțeleseseră că “toată Scriptura” mărturisește despre Isus (Ioan 5:39).
Atunci când Isus l-a înviat pe Lazăr din morți, ei nu au crezut. Cuvintele Lui din Luca 16:31 erau profetice: “Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți”.
Ce apel! Ce avertizare urgentă! Scriptura este autoritatea noastră supremă. Isus a folosit o poveste populară ebraică pentru a ilustra acest adevăr plin de putere: că toată Biblia se armonizează în mod minunat.
Pastor Viorel Dascalu
