Mai înainte de toate trebuie să arătăm că există o deosebire între “a fi homosexual” și “practicarea unui stil de viață homosexual”; unii oameni refuză să facă această distincție. Există multe dispute privind întrebarea dacă o persoană se naște cu predispoziție homosexuală (teoria genelor) sau aceasta este o tendință dobândită (teoria experienței). Deși se pare că majoritatea experților sunt în favoarea primei opinii, o concluzie finală încă nu există. Probabil că adevărul constituie o combinație a ambelor teorii.
Este clar că Biblia (folosind cuvinte dure, care astăzi nu ar fi considerate corecte din punct de vedere politic) condamnă practica homosexuală numind-o “perversiune sexuală” și “oroare rușinoasă” (Romani 1, traducerea Phillips). Dar Scriptura nu acuză nicăieri o persoană homosexuală de păcat doar pentru că acea persoană este homosexuală prin înclinație mai mult decât condamnă orice persoană pentru că este ispitită să păcătuiască. Condamnarea apare atunci când se acționează pe baza înclinației de a păcătui. Există, desigur, activiști homosexuali care nu acceptă această distincție și susțin că homosexualii au “dreptul” să acționeze potrivit înclinațiilor lor sexuale și că nerecunoașterea “acestui drept” înseamnă atât a judeca cât și a discrimina.
Homosexualitatea este una dintre multele manifestări de tulburare a înclinațiilor și relațiilor umane cauzate de păcat. Cauza probabilă a apariției sale la un individ se pare că este o combinație de diverși factori, care este încă parțial înțeleasă de știința medicală sau genetică. Fără îndoială că actele de homosexualitate voluntară anulează simbolismul bogat al unității complementare și dătătoare de viață dintre un bărbat și o femeie în cadrul căsătoriei.
Biserica trebuie să-și deschidă brațele sale iubitoare pentru toți oamenii, inclusiv pentru homosexuali, nu pentru a afirma un stil de viață alternativ, ci pentru a oferi ajutor și înțelegere pastorală tuturor celor care sunt “împovărați” (Matei 11:28). Nimeni nu trebuie să se simtă ostracizat de Biserică, dar în același timp Biserica trebuie să apere principiile morale atunci când ajută oamenii să-și rezolve problemele legate de tendințele pervertite. Mustrarea lui Pavel adresată galatenilor este potrivită în această situație: “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” (5:22).
În concluzie, deși nu acceptăm activitățile homosexuale, noi trebuie să-i apărăm pe homosexuali și pe lesbiene de așa-numita “incriminare a homosexualilor”, de violență, de orice formă de discriminare nedreaptă și de orice remarci malițioase care aduc atingere demnității intrinseci a fiecărei ființe umane.
NOTA:
Aceaasta întrebare È™i răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care È™i le pun adventiÈ™tii” scrisă de John Graz È™i Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz și Bert Beach nu au pretenția de a oferi soluții infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experiența bogată în cadrul denominațiunii, pe cea de conducători și educația lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite și interesante la multe întrebări și probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
