În Evanghelia după Luca cap. 22:17-20 găsim scris despre două pahare privitor la Cina Domnului. Celelalte Evanghelii Matei, Marcu și Ioan dau impresia folosirii paharului o singură dată. Este vorba despre un ritual la evrei, al paștelui evreisc sau este vorba despre unul și același pahar?
Primul lucru care trebuie subliniat este faptul că serviciul divin nou instituit, Cina Domnului, a fost grefat de Isus pe sărbătoarea veche a Paștelui (cu obiceiurile și regulile ei). Isus a serbat, mai întâi Paștele cu ucenicii Săi. Apoi Isus a adus “noutatea”.
“Hristos Se afla la trecerea dintre cele două sisteme și cele două mari sărbători ale lor. El, Mielul fără cusur al lui Dumnezeu, era gata să Se ofere ca jertfă pentru păcat, urmând ca, în felul acesta, să pună capăt sistemului de simboluri și ceremonii care, de patru mii de ani, arătau spre moartea Lui. În timp ce mânca Paștele cu ucenicii, a instituit în locul acestui sistem slujba care avea să amintească de jertfa cea mare. Sărbătoarea națională a iudeilor trebuia să fie desființată pentru totdeauna. Slujba rânduită de Hristos trebuia să fie îndeplinită de urmașii Lui în toate țările, în toate timpurile.
Paștele fusese rânduit ca amintire a eliberării lui Israel din robia egipteană. Dumnezeu dăduse îndrumarea ca, în fiecare an, atunci când copiii întrebau ce înseamnă aceste lucruri, să li se povestească din nou cele întâmplate. În felul acesta, minunata eliberare urma să se păs-treze vie în amintirea tuturor. Orânduirea Cinei Domnului a fost dată pentru a comemora marea eliberare săvârșită prin moartea Domnului Hristos. Această orânduire trebuie să se serbeze până la a doua Sa venire în slavă și putere. Ea este mijlocul prin care putem păstra mereu în minte marea Lui lucrare, făcută pentru noi.” (E. G. White – Hristos Lumina Lumii – p. 653)
După ce Domnul Isus Hristos a îndeplinit ritualul Pascal, care a fost pregătit de gazdă și de ucenici (eveniment relatat clar în Matei 26, Marcu 14 și Luca 22), a luat pâinea nedospită și mustul. Biblia nu ne lămurește foarte clar despre obiceiurile evreiești din acea vreme. Există totuși surse care aduc lumină în această privință:
“În conformitate cu Mișna (vezi Pesahim 10, ed. Soncino a Talmudului, p. 532-623), ritualul mesei de Paște era următorul: 1) Capul familiei sau al grupului care celebra cina laolaltă amesteca primul pahar de vin și-l dădea celorlalți rostind o binecuvântare asupra zilei și asupra vinului. 2) Apoi săvârșea o spălare rituala a mâinilor sale. 3) Apoi era întinsă masa. Alimentele servite la masa pascală constau din mielul pascal, azime, ierburi amare, lăptuci și alte zarzavaturi și un sos condimentat numit charoseth, făcut din migdale, curmale, măsline, stafide, mirodenii și oțet. La momentul acesta unele zarzavaturi erau mâncate ca aperitive. 4) Un al doilea pahar de vin era făcut sa treacă de la persoană la persoană făcând parte din cerc, și capul familiei explica însemnătatea Paștelui. 5) Prima parte a cântării de Paște, care consta din Psalmii 113 și 114, era cântată. 6) Participanții mâncau apoi mâncarea de Paște. Capul familiei mulțumea pentru pâinile nedospite, le frângea și dădea câte o parte fiecărui oaspete. Apoi erau mâncate bucăți din mielul Pascal. 7) Al treilea pahar de vin era apoi dat și era rostită binecuvântarea asupra mâncării. -8) Un al patrulea pahar de vin era dat, după care toți se uneau în a doua parte a cântării solemne, constând din Psalmii 115 la 118.” (Comentariul Biblic AZȘ la Matei 26:21)
Se pare că, în afară de Luca, ceilalți evangheliști relatează detaliat doar noua instituție sfântă – Cina Domnului. Din acel moment, toate obiceiurile, legate de Paștele evreiesc, aveau să își piardă însemnătatea. Ceea ce vrea să ne învețe Dumnezeu, prin inspirație, este tocmai ideea că mielul Pascal (cu toate datinile lui) dispare odată cu jertfa Marelui Miel al lui Dumnezeu – Isus Hristos.
Viorel Dascalu
Sursa: www.intrebariimportante.ro
