Răspunsul rapid și superficial ar fi că n-am fost invitați să aderăm, nici nu am făcut cerere pentru a deveni membri. Este posibil ca Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, în cazul în care ar face cerere ca să devină membră, să fie primită, deși ar putea exista obiecțiuni din partea unor biserici membre ignorante. Aceste câteva biserici susțin în mod greșit că adventiștii nu cred în trinitate (care constituie un punct de doctrină fundamental al WCC) și acuză pe adventiștii din unele țări că perturbă armonia religioasă prin practicarea unui prozelitism inadecvat.
Recunoaștem deschis că WCC are unele obiective demne de laudă și a realizat sau susținut mai multe acțiuni pozitive. Nici un adventist nu poate fi împotriva unității pentru care Însuși Hristos s-a rugat. WCC a fost împotriva discursurilor injurioase și a relațiilor interconfesionale discordante; a contribuit la îndepărtarea prejudecăților nefondate. A ajutat punând la dispoziție informații mai precise despre biserici și a promovat cu putere drepturile omului, inclusiv libertatea religioasă. A combătut relele rasismului și aceasta nu doar atunci când era corect din punct de vedere politic. A atras atenția asupra consecințelor socio-economice ale Evangheliei.
Din perspectiva adventistă există mai multe obstacole pentru a deveni membru. Principala problemă o constituie înțelegerea profetică adventistă. Noi credem, sperăm că fără mândrie sau aroganță, că această biserică reprezintă instrumentul special divin ales pentru proclamarea organizată a Evangheliei veșnice privită de pe poziția profetică avantajoasă bazată pe Apocalipsa 14 și 18. Adventiștii de ziua a șaptea se consideră a fi “rămășița istorică” care reunește “rămășița credincioasă” prin procesul opoziției religioase față de planurile lui Dumnezeu. De aceea spiritul caracteristic este foarte diferit de chemarea ecumenică la o unitate care include niște elemente destul de separate și divergente, chiar opuse.
Există și alte probleme pe care le vom aminti doar succint. În mare parte, potrivit înțelegerii ecumenice, Scriptura nu reprezintă o unitate, nefiind normativă și sursă a autorității în sine. WCC are tendința de a reduce rolul evanghelizării și a sfințirii și redeșteptării personale. Accentul se pune pe moralitate socială și “convertirea” structurilor nedrepte ale societății. Un obiectiv demn de laudă, dar aceasta nu este convertirea biblică.
Apostazia și erezia sunt termeni cu o lungă tradiție creștină, dar aceștia sunt aproape sistematic evitați în cercurile ecumenice. Acest lucru este de înțeles, deoarece ei nu se armonizează cu imaginea ecumenică și nădăjduita unitate a întregii omeniri. Unii ecumeniști dau impresia că (sperăm că e doar o impresie) există doar trei erezii: (1) lipsa de unitate; (2) anti-trinitarianismul și (3) rasismul. Cu toate acestea, Noul Testament prezintă pericolul penetrării anti-creștine chiar în “templul lui Dumnezeu” (2 Tes. 2:3, 4). Imaginea escatologică a bisericii la sfârșitul marii lupte dintre bine și rău, dintre Hristos și Satana, nu este o mega-biserică care reunește întreaga omenire în jurul marelui tron alb, ci o rămășiță credincioasă lui Dumnezeu și poruncilor Sale (vezi Apocalipsa 12:17).
NOTA:
Aceaasta întrebare È™i răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care È™i le pun adventiÈ™tii” scrisă de John Graz È™i Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz și Bert Beach nu au pretenția de a oferi soluții infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experiența bogată în cadrul denominațiunii, pe cea de conducători și educația lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite și interesante la multe întrebări și probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
