Biserica noastră poate fi numită “sectă” din ignoranță sau răutate. Din ignoranță, deoarece oamenii ne pot confunda cu alte grupuri religioase, cu unii extremiști sau cu concepții incorecte referitoare la credința noastră. Există câteva grupuri care folosesc numele “adventist de ziua a șaptea” în mod ilegal. Prin comportamentul lor provocator, ei pot atrage mai multă atenție decât o face chiar Biserica. Ele se folosesc de numele nostru. Un grup dizident poate publica pagini întregi de materiale irelevante sau distorsionate într-un ziar național împotriva Papei, apoi să folosească numele “adventist de ziua a șaptea” la sfârșitul articolului ca semnătură. Cine observă că nu este Biserica noastră? Acest gen de activitate clandestină întărește prejudecățile față de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Mulți cititori își vor aminti numele, “adventist de ziua a șaptea” – atâta tot. Aceasta ar putea fi suficient ca să fim catalogați drept “sectă” de către unii.
Noi putem fi numiți “sectă” din răutate sau potrivit unei strategii. Biserica noastră este o biserică care crește în multe zone ale lumii. Noi evanghelizăm, construim și administrăm spitale, școli și chiar universități. Avem o agenție bine cunoscută, ADRA, care ajută pe cei săraci din țările în curs de dezvoltare, ceea ce poate crea gelozie, opoziție sau ostilitate. Catalogarea noastră drept “sectă” constituie o metodă de a ne marginaliza. Ce să facem în această situație?
Mai întâi, ce este o “sectă”? Cine are definiția corectă? Cine are autoritatea să numească alte biserici “secte”? Primii creștini erau considerați membri ai sectei lui Hristos. Apostolul Pavel spunea că este membru al partidei fariseilor, “cei separați”. Fiecare nou grup care se separă de alt grup poate fi catalogat drept “sectă” din punct de vedere sociologic. Primii protestanți erau o sectă desprinsă din catolici și așa mai departe. Majoritatea organizațiilor religioase sunt secte desprinse din alte religii și, la rândul lor, au sectele lor. Cuvântul în sine nu este negativ, ci exprimă o realitate sociologică. Cu toate acestea, astăzi cuvântul “sectă” este folosit într-un sens peiorativ. În Europa, unele state au publicat liste ale “sectelor potențial periculoase”. Practic, toate sectele riscă să fie condamnate ca fiind “potențial periculoase”. În limbajul popular cuvântul “sectă” este asociat cu “izolare, guru, spălarea creierului, molestarea copiilor, sinucidere, bani, crimă…”
În al doilea rând, noi trebuie să evităm să acționăm ca o sectă prin manifestarea unei mentalități sectare, adică prin adoptarea unei concepții exclusiviste cu privire la noi, ca fiind mai buni și mai sfinți decât alte grupuri, separându-ne de alți oameni și distanțându-ne de societate și problemele sale.
Grupurile pot cataloga o biserică sau un grup drept “sectă”, aceasta fiind practica curentă, în mulți țări, prin care este supusă discriminării și negată libertatea religioasă a grupului și chiar existența sa. Dacă sectele sunt potențial periculoase, țara consideră că trebuie să se apere de ele. Trebuie adoptate legi. Drepturile omului nu se aplică acestor oameni periculoși. Se deschide ușa persecuției.
NOTA:
Aceaasta întrebare È™i răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care È™i le pun adventiÈ™tii” scrisă de John Graz È™i Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz și Bert Beach nu au pretenția de a oferi soluții infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experiența bogată în cadrul denominațiunii, pe cea de conducători și educația lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite și interesante la multe întrebări și probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
