Cu siguranță dialogul este mai bun decât diatriba. Izolarea dă naștere la ignoranță și neînțelegere și conduce la închistare. Veți fi poate surprinși de concepțiile false și ridicole care circulă la adresa adventiștilor. Menționăm doar câteva:
1. Adventiștii sunt legaliști și cred că păzirea Sabatului sau plata zecimii îi va mântui; Satana este mântuitorul lor.
2. Ei nu cred în divinitatea lui Hristos; ei pun scrierile unui profet din sec. XIX deasupra sau cel puțin pe același nivel cu Scripturile.
3. Ei cred că numai adventiștii vor fi mântuiți și că Hristos va reveni în ziua a șaptea.
4. Adventiștii de ziua a șaptea au fixat și continuă să fixeze date pentru cea de-a doua venire a lui Hristos.
5. Adventiștii mai degrabă ar muri decât să mănânce carne.
Creștinii neadventiști au aceste concepții, precum și altele. Nu ar trebui să facem tot ce este posibil pentru a clarifica lucrurile, atât pentru binele nostru cât și al lor?
Apostolul Petru ne îndeamnă să fim întotdeauna gata să explicăm altora motivele pentru speranța și credința noastră (vezi 1 Petru 3:15). Ellen G. White sfătuiește pe pastorii noștri să se întâlnească cu alți pastori. Ea ne cere să “ne apropiem de pastorii altor denominațiuni”. Ea ne sfătuiește nu numai să ne rugăm pentru ei, ci și cu ei, și este interesant că ea îi numește “păstori ai turmei”, iar nu falși profeți. În cele din urmă, suntem invitați să “manifestăm un interes profund, fierbinte” pentru ei (Mărturii, vol.6, p.78, ed. eng.).
În timpul dialogului fiecare parte are ocazia de a asculta, de a îndepărta falsele informații și clișeele învechite. Se poate da în mod repetat mărturie despre propria credință și doctrină și în același timp se poate învăța foarte mult despre oameni sau biserici, de unde vin și încotro cred că se îndreaptă.
Există o calitate a dialogului care uneori este trecută cu vederea. Binecuvântarea adesea neașteptată este că înveți să înțelegi și să apreciezi credința și doctrinele tale mult mai mult. Profesorii universitari înțeleg lucrul acesta. Orice profesor universitar îți va spune că pregătind și predând un curs de nivel universitar, profesorul adesea învață mult mai mult decât studenții. Participând la mai multe dialoguri sau conversații teologice, sunt bucuros să recunosc că credința mea în doctrinele și biruința inevitabilă a bisericii rămășiței lui Dumnezeu este mai puternică astăzi decât era cu aproape patruzeci de ani în urmă, când, pentru prima dată, am pășit pe scena relațiilor interconfesionale ca un novice. A fost par excellence atât o experiență prin care am învățat pe alții cât și una prin care am învățat personal. Există un titlu pe care de mult îl invidiez în secret, de care suveranii englezi și mai târziu britanici s-au bucurat începând de pe vremea lui Henric al VIII-lea: “Apărător al credinței”.
NOTA:
Aceaasta întrebare È™i răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care È™i le pun adventiÈ™tii” scrisă de John Graz È™i Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz și Bert Beach nu au pretenția de a oferi soluții infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experiența bogată în cadrul denominațiunii, pe cea de conducători și educația lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite și interesante la multe întrebări și probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
