Pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi plac din ce în ce mai mult diminețile de sâmbătă. Poate că din cauza liniștii pe care o simt atunci când mă trezesc primul, sau poate că este doar bucuria neascunsă că nu trebuie să fiu la serviciu. Oricum ar fi, primele ore ale dimineților de sâmbătă sunt cât se poate de plăcute.
Acum câteva săptămâni, savurând liniștit prima cafea a unei astfel de dimineți de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a urmat a devenit una din acele lecții pe care viața ți le dă din când în când. Iată despre ce e vorba:
La radio rula o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de anunțuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceștia că le stă la dispoziție în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în diminețile de sâmbătă până la prânz.
La un moment dat a intrat în direct un ascultător care dorea să povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de bile, ceea ce mi-a captat atenția. Avea o voce gravă, fermă, dar deosebit de calmă.
Și iată povestea lui, spusă crainicului radio:
Se pare că ești tare ocupat cu acest serviciu la postul de radio: să ai o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta dimineața, nu e un lucru ușor. Sunt convins că te plătesc bine dar cred că e o rușine că te țin departe de familie atât de mult timp. E foarte dureros că în aceste sâmbete în care ai lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul meci de fotbal al fiului tău, și câte altele…
Dă-mi voie să-ți spun ceva ce pe mine m-a ajutat să-mi stabilesc și să-mi urmăresc prioritățile. Este povestea celor 1000 de bile.
***
Vezi tu, într-o dimineață de sâmbătă ca și aceasta, m-am așezat la masă și am făcut puțină aritmetică:
Ø un om trăiește în medie 75 de ani. Știu că unii trăiesc mai mult iar alții mai puțin, dar media este asta -75 de ani;
Ø am înmulțit 75 cu 52 și am obținut 3900, adică numărul de zile de sâmbătă pe care le trăiește în medie un om;
Ø deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile de sâmbătă trăisem deja, adică 55×52, adică aproape 2900 de sâmbete;
Ø am socotit apoi că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas aproximativ 1000 de sâmbete.Până la urmă le-am cumpărat, le-am dus acasă și le-am pus într-un vas mare și transparent.
De atunci, în fiecare sâmbătă dimineață, am scos câte o bilă și am aruncat-o. Am realizat că observând cum se micșorează numărul bilelor din vas am devenit tot mai concentrat pe lucrurile care contează cu adevărat în viață. Nimic nu te motivează și nu te ajută mai mult în a-ți stabili prioritățile în viață decât simpla imagine a timpului tău scurgându-se.
Și acum, dă-mi voie să-ți mai spun un singur lucru înainte de a închide și a merge să-mi trezesc familia pentru a lua împreună micul dejun: în această dimineață am scos din vas ultima bilă. Mă gândesc că dacă apuc sâmbăta următoare, sau și pe cealaltă…pur și simplu mi s-a dat puțin timp în plus. Și singurul lucru pe care orice om îl va accepta, este puțin timp în plus.
Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine și sincer, îți doresc să ai parte de mai mult timp cu familia ta.. Iar mie îmi doresc să mai fiu pe-aici și să ne mai întâlnim pe acest post de radio.
Bună dimineața și … la revedere!
Sursa: busolasprecer.wordpress.com
