Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca sunt o papusa de carpa, si mi-ar darui o farama de viatza, probabil as gandi tot ce spun.
As aprecia lucrurile nu prin ceea ce valoreaza, ci prin ceea ce semnifica. As dormi putin si as visa mult, deoarece cu fiecare minut in care inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand altii se opresc, m-as trezi cand altii dorm. As asculta cand altii vorbesc, si cum as mai savura o inghetata de ciocolata…!!
Doamne! Daca as avea o inima, mi-as scrie toata ura pe o bucata de gheata si as astepta sa iasa soarele. As picta pe stele un poem de-al lui Benedetti, ca un vis a lui Van Gogh. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa simt intepatura dureroasa a spinilor si sarutul mangaietor al petalelor.
Doamne, daca as avea un crampei de viata, nu as lasa sa treaca o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc ca ii iubesc. As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca el imi este cel mai drag si oamenilor, cat de mult gresesc daca cred ca nu se mai indragostesc atunci cand incep sa imbatraneasca, nestiind ca de fapt imbatranesc atunci cand nu se indragostesc.
Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare. Pe cei in varsta i-as invata ca moartea nu vine odata cu batranetea, ci odata cu uitarea. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmea muntelui, nestiind ca adevarata fericire este sa urci panta.
Am invatat ca , atunci cand un nou nascut strange in pumn pentru prima data degetul tatalui sau, il va tine strans pentru totdeauna. Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus numai atunci cand il ajuta sa se ridice. Am invatat atatea lucruri de la voi, dar de fapt nu-mi vor folosi deloc, caci, din nefericire, cand ma vor pune in valiza aceea, o sa mor…
Gabriel Garcia Marquez
