Intr-un articol de ziar , erau prezentate doua femei care erau internate intr-un centru pentru batrini din New Jersey. Numele lor era : Margarett Patrick si Ruth Eisenberg. Aceste doamne au fost pianiste vestite , care si-au investit viata predind cursuri de pian , pentru multi pianisti celebri.
Intre ele ,de multe ori au fost rivalitati si niciodata n-ar fi acceptat sa fie impreuna. Nimeni nu s-ar fi gindit vreodata ca ar putea sa le auda interpretind o piesa impreuna.
Cu 5 ani de zile in urma , fiecare insa a suferit cite un accident vascular cerebral. Margarett Patrick a fost aproape de moarte. A petrecut mai multe luni prin spitale si prin centrele de recuperare. Dupa toate acestea si-a recapatat mobilitatea, dar numai pentru partea stinga a corpului. Partea dreapta a corpului ei a ramas paralizata. Traind intr-un scaun rulant, ea a marturisit deseori spunind : „ Slava lui Dumnezeu , pentru ca mai sunt inca in viata” !
Ruth Eisenberg a fost insa mai norocoasa. Acum ea ride cind isi aduce aminte de momentul cind a suferit atacul cerebral. In acel moment de suferinta , a ramas intinsa pe podea fara sa fie descoperita de cineva, timp de doua zile. Si-a revenit foarte greu , dar nu poate folosi partea stinga a corpului.
Aceste doua femei incercate , s-au intilnit in acelasi centru pentru batrini, recomandat de doctorii lor. Cind s-au vazut, foarte repede au impartasit una alteia , dragostea lor pentru pian. Intr-o zi pe cind erau impreuna in holul acestui centru, s-au asezat cu carucioarele lor linga pianul vechi al acestei institutii si au inceput sa cinte.
Degetele lungi ale lui Margarett alunecau pe partea stinga a pianului , in timp ce degetele puternice ale lui Ruth, conduceau melodia, alunecind in partea dreapta a pianului.
Dupa ce au cintat o vreme, au incheiat prabusindu-se una peste cealalta. Margarett si Ruth , s-au imbratisat, stringind-o fiecare pe cealalta cu mina sanatoasa.
Prima melodie cintata impreuna a fost o revelatie pentru amindoua si o motivatie, pentru a pune impreuna un intreg repetoriu. Dupa aceea au cintat de multe ori pentru batrinii din acel centru si in spitale penru veterani. Au fost invitate chiar si la o emisiune de televiziune. Astfel au ajuns sa fie un motiv de inspiratie , pentru toti cei care le-au vazut si auzit cintind.
Margarett a spus: „N-am crezut niciodata ca Dumnezeu ne va folosi in acest fel „ ! Daca relatiile dintre noi o vreme n-au existat, acum suntem nedespartite. Suntem asa de fericite si multumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi !
