Winston Churchill a fost intrebat odata de un reporter: ”Care a fost arma cea mai puternica pe care natiunea britanica a folosit-o impotriva expansiunii naziste?" Fara sa ezite vreun moment, Churchill a raspuns : „Cea mai puternica arma a englezilor a fost speranta !"
Spre deosebire de Churchill, Alexander Solzehnitzen, in cartea sa despre Gulagul nazist , a scris despre condamnatii asa numiti „goners” (plecati, morti inainte ca viata lor sa inceteze). Acestia erau oameni care nu mai aveau nicio nadejde , erau morti chiar daca inca mai umblau pe picioare.
Desi unii dintre ei au mai trait citeva saptamini de la momentul condamnarii, pentru ei totul s-a terminat din prima zi. De ce ? Pentru ca au pierdut orice speranta !
Cercetarile medicale au demonstrat ca omul nu poate trai fara speranta. Doctorii stiu ca daca spun unui bolnav ca este in starea terminala, sfirsitul vietii acestuia intervine mai repede. Cind nu mai exista nicio speranta , iar oamenii renunta si nu mai intrevad nicio solutie in fata problemelor vietii, deteriorarea survine mult mai rapid.
Apostolul Petru priveste la lucrurile pe care nu le poate vedea, dar pe care le anticipeaza cu deplina siguranta. Aceasta nadejde i-a intarit inima. Credinta in lucrurile pregatite noua prin Christos ne va intari inimile si ne va motiva sa nu renuntam niciodata.
Nu cumva viata ta nu mai are niciun orizont si esti gata sa renunti ? Nu uita ca si pentru tine mai exista speranta , datorita a ceea ce Dumnezeu a pregatit prin Christos. Poti avea parte de slava viitoare .
