Salvatorul
Intr-o zi aspra de iarna, in care zapada era viscolita de un vant foarte puternic si gerul era cumplit, un angajat al unei cabane din Muntii Alpi, iesi din adapostul sau. Vantul aproape ca-l dobora de pe picioare. Cu greu se indrepta spre cusca lui Ralf. Acesta era un urias ciine Saint Bernard, cantarind cam 90 de kilograme. Cand se ridica pe labele din spate avea o inaltime de 2 metri.
Ti-ar fi oare teama sa intalnesti un astfel de caine? Ei bine, Ralf nu facuse nimanui nici un rau, dimpotriva, el fusese dresat sa salveze oameni. Cine avea nevoie sa fie salvat de el? Vei vedea imediat.
Muntii Alpi sunt cei mai inalti din Europa. Acolo este tot timpul iarna si zapada nu se topeste niciodata. Multi turisti se ratacesc prin muntii acestia si in scurt timp pot muri din cauza frigului. Iata de ce puternicii caini Saint Bernard sunt dresati si trimisi in misiune, sa caute oameni rataciti sau doborati de frig si sa-i salveze.
Ei bine, Ralf era cel mai bun caine salvator. Nu stiu daca tu ai salvat pana acum pe cineva de la moarte, insa Ralf salvase 67 de oameni deja! iti dai tu seama cata recunostinta aveau acei oameni, impreuna cu familiile lor pentru acest caine deosebit? Cabanierii si toti lucratorii de la Salvamont il iubeau de asemenea, foarte mult pe Ralf.
Iata de ce barbatul care se pregatea sa-l trimita pe Ralf in misiune se intreba acum daca nu e prea aspra vremea de afara chiar si pentru Ralf. N-ar fi vrut sa i se intample ceva rau. In timp ce-i mangaia blana deasa, Ralf il privea drept in ochi pe stapanul sau, parca intrebandu-l: „Ce doresti sa fac pentru tine? Sunt gata sa fac orice mi-ai cere!” De atatia ani, de cand il avea pe Ralf langa el, omul acesta ajunsese sa-l iubeasca foarte mult pe acest caine deosebit de credincios si ascultator. Totusi, ceva ii spunea ca trebuie sa-l trimita in misiune. Daca pe undeva, prin zapada zacea un om fara ajutor?
„Hai Ralf, hai baiatule! Trebuie sa pleci la treaba.” Drept raspuns, Ralf ii linse de doua ori mana stapanului sau, apoi, cu pasi domoli, dar hotarati iesi din cusca. Se uita mai intai in diferite directii, apoi se hotari sa apuce pe poteca ce ducea spre partia de schi. Vantul batea cu multa putere, iar zapada viscolita ii intra in ochi bietului caine, dar acesta nu dadea inapoi.
Lupta lui cu zapada si-a meritat efortul deoarece dupa o ora de cautari el a gasit un om cazut sub zapada. Sa fi murit oare? Ralf se apropie repede si cu mirosul sau foarte fin simti ca omul inca mai respira. Imediat cainele ii linse mainile si fata pentru a-l incalzi putin. in multe cazuri omul isi revenea prin aceasta, iar apoi, ajutat de caine, mergea pana la cabana. Alteori, cand omul era prea obosit, cainele dadea alarma la cabana si atunci veneau cei de acolo in ajutor.
Acum insa omul nu se misca deloc, iar distanta pana la cabana era prea mare. Nu era timp de pierdut, asa ca Ralf trecu la o alta solutie, pe care o aplica in astfel ce cazuri. Cu multa grija el isi intinse corpul mare si imblanit peste omul inghetat, ca sa-l incalzeasca mai bine.
Vantul rece il lovea pe bietul caine fara mila, dar el statea cu rabdare acolo, in asteptarea unui semn de viata din partea omului. Cata bucurie a simtit el atunci cand omul a inceput sa miste, putin cate putin!
Intr-un tarziu, omul a deschis ochii. El nu intelegea insa unde se afla. Cand a vazut deasupra lui cainele urias s-a speriat. Era convins ca este un lup. Fara sa judece prea mult, cu o miscare brusca si-a scos cutitul de vanatoare si l-a implantat adanc, in pieptul lui Ralf.
Cainele a scos un urlet sfasietor. Ar fi putut atunci sa-l muste de gat pe acel om nerecunoscator, dar el nu i-a facut nici un rau, ci s-a ridicat, clatinandu-se si a inceput sa-si croiasca drum incet, cu greu si cu dureri mari, spre adapostul de salvare, adica spre cabana, ca sa-l conduca acolo pe om. in urma lui ramanea pe zapada o dara rosie de sange.
Omul care fusese salvat si-a dat seama de ceea ce facuse si a inceput sa planga. „El a venit sa ma salveze, iar eu…, iar eu…” spunea el. Lacrimi mari ii brazdau obrajii. Cu greu el s-a ridicat, mergand dupa urmele cainelui. Atunci cand Ralf nu se mai vedea el se orienta dupa urmele de sange din zapada.
Ralf a cazut imediat ce a ajuns la adapost. Cabanierul, cutremurat de suferinta cainelui a chemat ajutoare, care l-au luat in brate si l-au pus pe o masa mare din holul cabanei. Sangele curgea fara incetare din pieptul lui Ralf. Cu totii plangeau, in timp ce Ralf le lingea mainile.
In acel moment, cu fata ravasita de durere a intrat pe usa omul care fusese salvat. El s-a aruncat in genunchi langa Ralf, si fara sa tina cont ca se adreseaza unui caine si nu unui om a inceput sa spuna: „Iarta-ma! Iarta-ma!” intr-un tarziu, neputincios el incepu sa mangaie blana cainelui. Atunci i-a fost dat sa traiasca un moment deosebit – in timp ce ii mangaia capul, Ralf a lins mana omului, aceeasi mana care a infipt cutitul in pieptul sau.
„V-a iertat”, i-a spus atunci cabanierul. „Cred ca eu n-as fi fost in stare sa va iert, dar iata ca el poate”.
In clipa aceea cainele si-a lasat capul intr-o parte. Murise!
Aceasta este o istorie adevarata si emotionanta si ea ilustreaza foarte bine ceea ce a facut pentru noi Domnul Isus Cristos. El Se bucura de toata slava pe care I-o dadeau ingerii din cer, iar adapostul Lui era mult mai minunat decat adapostul din care Ralf a plecat in ultima lui misiune. Din nefericire insa noi eram pierduti si rataceam pe caile pacatului, ca acel om care se pierduse prin munti.
"Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui…" (Isaia 53.6)
Ca si in cazul lui Ralf, bunatatea Domnului Iisus a fost rasplatita de catre oameni cu o lovitura de moarte. in loc sa fie recunoscatori, oamenii L-au rastignit.
Ca si Ralf, El si-a dat viata, ca s-o salveze pe a noastra. Domnul Iisus ar fi putut sa Se razbune pe oamenii aceia nerecunoscatori, dar El vrea sa ne conduca spre acel adapost de salvare din cer, pe toti cei care ne incredem in El si mergem pe urmele pasilor Lui, marcate cu sange.
Ca si omul din intamplarea noastra, si tu trebuie sa-ti regreti pacatele si atunci vei obtine iertarea Domnului Iisus, deoarece El te iubeste nespus de mult.
"Caci stiti ca nu cu … argint sau cu aur ati fost salvati… ci cu sangele scump al Domnului Iisus Christos" (1 Pet.1.18-19).
