Dumnezeu te gaseste
John Powell, un profesor de teologie de la Universitatea Loyola din Chicago, a povestit despre experienta pe care a avot-o unul dintre studentii lui, care a trebuit sa fregventeze cursurile pe care el le preda. Dupa interesul manifestat , era evident faptul ca Tommy, n-ar fi vrut sa studieze teologia: A trebuit insa sa participe la aceste cursuri pentru ca erau obligatorii.
In ultima ora de curs , acest student a avut o intrebare pe care i-a adresat-o profesorului Powell : „ Domnule profesor ; a intrebat studentul : „Credeti ca voi reusi vreodata sa-l gasesc pe Dumnezeu „? Profesorul Powel si-a dat seama imediat ca aceasta nu-i numai o intrebare cinica , ci expresia unei impotriviri launtrice si a unei convingeri atee. De aceea , dupa ce s-a gindit putin i-a raspuns : „ Nu cred ca tu il vei gasi vreodata pe Dumnezeu , dar ceea ce cred si stiu cu siguranta este ca Dumnezeu te va gasi pe tine „!
Dupa acest raspuns, Tommy a parasit clasa fara sa mai rosteasca vre-un cuvint. Dupa acea ultima ora de curs, cei doi nu s-au mai intilnit multi ani de zile. Intr-o zi insa, cineva a batut la usa cabinetului profesorului si cind usa s-a deschis, cel ce a pasit inauntru era Tommy.
Acum arata intr-o situatie jalnica ; pe chipul sau se putea citi urmele unei dureri profunde. El a venit sa spuna profesorului Powell ca sufera de o boala incurabila, iar acum este in faza terminala. Am batut la usa cerului de multe ori; spunea Tommy, dar n-am primit nici un raspuns.
N-am primit raspunsul ,a recunoscut el ,pentru ca eram intr-un mare conflict cu tatal meu pe care nu voiam sa-l mai intilnesc vreodata. Intr-o zi in care mi-am data seama ca boala mea se agraveaza , mi-am zis ca n-as vrea sa mor inainte ca sa ma impac cu tatal meu. Am mers s-l caut si cind am ajuns acasa, l-am gasit citind ziarul. In acele momente nu stiam ce sa-i spun si cu ce sa incep o conversatie intrerupta de atita vreme. De aceea tot ce am reusit sa spun a fost : „Tata te iubesc ; si asta-i tot „! Am venit acasa ca sa sa-ti spun asta .
In acele momente , ziarul a fost aruncat pe dusumea, iar tatal meu a facut un lucru pe care nu l-am vazut niciodata facindu-l : „S-a ridicat de pe scaun, a inceput sa plinga si m-a imbratisat”!
In ziua cind m-am intors la tatal meu, Dumnezeu era acolo si ma astepta . El a fost martor al acelor momente ale reintilnirii. Nu mi-a raspuns la multe strigate prin care l-am cautat , dar a fost linga mine cind mi-a fost cel mai greu. Ce este cel mai important este ca in acele momente El m-a gasit !
