Intr-un desen animat era prezentat un pod a carui limita maxima de greutate era de 8 tone. Pe acest pod a ajuns sa treaca un camion pe care era inscriptionata aceiasi greutate ; 8 tone. Cind acest camion a ajuns la jumatatea podului , un porumbel s-a asezat pe prelata. In acel moment podul s-a rupt si camionul s-a prabusit in mijlocul riului. Podul a fost construit numai pentru a sustine 8 tone si camionul avea exact aceeasi incarcatura. De aceea n-a mai putut sustine in plus nici greutatea unui porumbel !
Cu siguranta aceasta povestire se intilneste numai in desenele animate. Nu se poate intimpla asa ceva in realitate. Cele mai multe poduri vor rezista peste greutatea limita admisa, chiar daca s-ar aseza un stol de porumbei pe prelata camionului. Ce este insa demn de subliniat este faptul ca fiecare pod are o limita de greutate si un punct de rupere, in care si greutatea unui porumbel este prea mare.Nu greutatea porumbelului este aceea care a rupt podul, ci greutatea tirului care il traversa.
AstSi noi avem probleme cu porumbeii ; nu-i asa? Sunt acele momente cind ne intilnim cu situatii cind spunem : „Asta este deja prea mult”! De atitea ori viata noastra este incarcata cu probleme si responsabilitati pina la limita maxima. Atunci devenim furiosi impotriva lucrurilor neinsemnate. Dar nu acestea sunt adevaratele poveri ; ci marea incarcatura pe care deja o purtam !
Fiecare persoana are o limita maxima a poverii pe care o poate purta . De aceea sa lasam toate ingrijorarile la picioarele Domnului Iisus.
