R. Wurmrand a primit o scrisoare din Canada de la un frate de credinta, diacon intr-o biserica din Canada. In acea scrisoare, respectivul ii povestea cum s-a predat el lui Dumnezeu. Fusese inchis pentru niste faradelegi si se afla intr-o celula singur, la izolare. Acolo, a inceput sa simta nevoia dupa Dumnezeu.
S-a rugat ca, daca exista undeva in lumea aceasta un crestin inchis ca si el, Dumnezeu sa-i transmita gandurile acestuia. In momentul urmator i-au venit o multime de ganduri de incurajare, de indemn de a-l cauta pe Dumnezeu. Era o predica pe care o primea in mintea sa. Au trecut anii, s-a eliberat, s-a intors la Dumnezeu, s-a botezat in biserica.
Intr-o zi, plimbandu-se pe strada, vede in vitrina unei librarii o carte care i-a atras atentia prin titlul ei: “Predici din celula singuratica.” A cumparat-o din curiozitate si a citit-o. A ramas uimit cand a gasit intr-una din predici exact acele ganduri pe care le primise in minte pe cand se afla si el incarcerat.
Apoi a aflat ca, in timp ce el era inchis in Canada, in Romania, de asemenea inchis intr-o celula se afla si Wurmbrand, care predica in celula sa singuratica, rugandu-L pe Dumnezeu sa trimita predica sa acolo unde era nevoie.
