Odată, un vizitator a dorit să meargă într-o comunitate nouă. Și-a luat timp suficient pentru a găsi adresa, și odată ajuns a parcat mașina într-un loc gol în fața bisericii. Și-a luat geanta de pe scaunul din dreapta și a coborât din mașină. Dar nu a apucat să încuie ușa pentru că îndată un frate îi zise precipitat: "Mi-ai luat locul ! De mult timp acesta e locul în care eu îmi parchez mașina!"
Mirat și oarecum surprins omul mută mașina nu departe și apoi intră în sala de cult. Lăsă geanta pe un scaun gol și dori să înalțe o rugăciune când auzi de lângă el o voce: "Mi-ai luat locul ! De când vin în această biserică eu aici am stat întotdeauna !" Surprins și mai mult, vizitatorul se mută pe o bancă mai în față și așteptă în tăcere începutul serviciului divin . Ora de rugăciune trecu repede și predica a mai șters din mintea sa impresia negativă, gândind că este vorba doar de o întâmplare banală.
Peste puțin timp a început Școala de Sabat și vizitatorul se pregăti să-și scoată lecțiunea , dar fu întrerupt brusc de o tânără care abia venise: "Aici e grupa mea și acesta este scaunul meu din totdeauna . Mi-ați luat locul !" Un scaun mai în spate, lângă ușă, îl primi în final pe străin fără ca nimeni să-l revendice și aici îl găsi sfârșitul serviciului divin când sala se ridică pentru rugăciunea de final.
Însă un lucru ciudat se întâmplă atunci când în rugă vorbitorul imploră prezența lui Isus în mijlocul adunării. Înfățișarea Străinului începu să se schimbe, costumul se metamorfoză într-o cămașă simplă, fără nici o cusătură , iar pantofii se transformară în niște sandale purtate și prăfuite. Cicatrici oribile i-au apărut în palmele mâinilor iar în picioare încă se mai vedeau urmele cuielor. De îndată o liniște adâncă se lăsă peste adunarea înmărmurită în timp ce oamenii încercau să-și vină în fire.
„Doamne, cine Ești ?” îngăimă cineva cu o voce schimbată. Spune-ne !
Îndată veni răspunsul mult așteptat: "EU SUNT CEL CARE V-A LUAT LOCUL !"
