Un om modern
Un om modern s-a ratacit prin desert. Era deshidratat. Cand dormea visa doar apa, portocale sau smochine. Apoi se trezea si se tara mai departe, dar chinul era tot mai apasator.
Cand tocmai ajunsese la capatul puterilor a zarit o oaza. "A, fata morgana" a gandit el. "O iluzie care vrea sa ma impinga la disperare, deoarece in realitate acolo nu exista nimic. Dar nu! Eu voi ramane demn si nu ma voi lasa pacalit!"
El se apropia de oaza insa ea nu disparea, ci devenea tot mai vizibila. Smochinii parca ii faceau semn cu crengile lor sa vina si sa manance, dar el gandea: "Asemenea iluzii sunt frecvente pentru cei aflati in situatia mea. Ce cruda poate fi natura!"
Cuprins de aceste ganduri a murit avand pe buze un blestem neinteles asupra lipsei de sens a vietii.
Dupa o ora l-au gasit doi beduini. "Poti intelege asa ceva?" intreba unul. "A murit de foame si de sete langa cea mai frumoasa oaza."
"A fost un om modern!" a raspuns celalalt beduin. "Nu a crezut in ceea ce a vazut!"
Tot asa, Dumnezeu este foarte aproape de noi insa omul modern nu il observa.
"Veti auzi cu urechile voastre, si nu veti intelege; veti privi cu ochii vostri, si nu veti vedea. Caci inima acestui popor s-a impietrit; au ajuns tari de urechi, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima, sa se intoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec". (Matei 13.14)
