"Vreau sa castig vesnicia…"
Soarele cobora spre asfintit si ultimele raze mai ajungeau inca la casele ce parca se ascundeau dupa dealuri.
Fetita de numai 12 ani incerca sa-si convinga mama ca va castiga un timp pretios daca o va insoti pentru prima data la Biserica Adventista de Ziua a Saptea, de curand infiintata in localitatea Cetateni, judetul Arges. Nicoleta era fiica Olimpiei Draganescu, distinsa doamna invatatoare admirata atat in acasa, de familie, cat si la serviciu, de copiii pe care ii invata si colegii de catedra.
Si Dumnezeu a invins!
Iata prima vineri seara petrecuta in mijlocul unor oameni simpli, dar deosebiti. Incerca sa-si ascunda mainile din cauza bijuteriilor care, desi erau atat de pretioase, o faceau sa fie diferita de celelalte femei.
Totul se petrecea in anul 1990, un an plin de speranta si impliniri. Doamna Olimpia nu-si putea opri suvoiul de lacrimi in timp ce gandul o purta in urma cu aproximativ unsprezece ani, cand mama ei isi incheia viata cu speranta ca in curand Il va revedea pe Mantuitorul ei si, in acelasi timp, se va reintalni cu pretiosii ei copii. Dar necrutatorul cancer mai rapuse un copil al lui Dumnezeu. Doamna Olimpia isi amintea acum parca toate sfaturile si indemnurile primite de la mama sa si mai ales cuvintele pline de speranta si incredere intr-o viata fara durere. Si iat-o acum, dupa unsprezece ani, stand fata in fata cu marea decizie: Dumnezeu sau lumea?
Lupta se dadea intre ironia colegiilor de la serviciu, dispretul oamenilor din localitate si al prietenilor si dragostea lui Dumnezeu… Si Dumnezeu a invins!
Cerul tresalta de bucurie, deoarece o noua familie se unea cu marea familie a lui Dumnezeu: Nicoleta – fetita care trezise dorinta dupa o viata spirituala – si parintii ei, Olimpia si Samuel.
„… Este mare bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste.”
Olimpia a inceput o viata noua. Nu i-a fost greu sa renunte la lucrurile lumesti de alta data, pentru ca acum Dumnezeu era mai presus de toate. Viata de credinta i-a adus o mare bucurie in suflet, ceea ce a indemnat-o s-o impartaseasca fratilor ei, fapt pentru care una din surorile dumneaei a primit botezul putin mai tarziu.
„Vreau sa castig vesnicia…”, erau cuvintele cu care impulsiona intreaga biserica. Fiind un ucenic consacrat lucrarii de slujire, in perioada 1996-1998 i-a fost incredintata conducerea bisericii, lucrare pe care a indeplinit-o in mod exemplar, neincetand o clipa sa colaboreze cu Marele Conducator. Stia sa fie iubitoare, apropiata de toti oamenii si intotdeauna sustinea adevarul si corectitudinea in biserica. Era blanda, dar in acelasi timp reusea sa inspire tutoror teama sfanta pentru lucrarile spirituale.
Asteptand vesnicia promisa…
Dupa aproximativ zece ani de credinta, cu incercari si biruinte, familia Draganescu a fost puternic lovita si, impreuna cu ea, intreaga biserica.
La inceputul anului 2000, doamna Olimpia descoperea ca are aceeasi boala ca a mamei: cancer.
Putinele zile care i-au mai ramas de trait pe acest pamant si le-a dedicat incurajarii familiei si cresterii sperantei ca, intr-o zi, Marele Dumnezeu Isi va implini fagaduinta, aducand vesnicia promisa.
Pe data de 11 mai 2000, trupul nu a mai putut lupta impotriva bolii si Olimpia Draganescu, de 47 de ani, a murit asteptand vesnicia.
Mare va fi bucuria cand „trambita va suna si mortii vor invia nesupusi putrezirii.” Atunci o mama isi va revedea fata, ca raspuns al rugaciunilor staruitoare, iar o familie brusc despartita va fi reunita pentru vesnicie prin harul divin.
„Soarele” acestui pamant coboara spre asfintit si ultimele raze de har inca mai ajung pana la noi. E timpul sa cautam vesnicia si „zorii diminetii” sa ne gaseasca pregatiti sa-L intampinam pe Domnul.
„Caci Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu Se va pogora din cer si intai vor invia cei morti in Hristos. Apoi noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti impreuna cu ei in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tes. 4:16-17)
A consemnat, Alina Darie
Sursa: Revista "Experiente – pe calea ingusta"
