Intr-o dupa-amiaza de vineri, mama ne-a promis mie, Annei si lui Bunny sa ne duca pe munte pentru a ne petrece noapte in cabana.
Pe cand veneam noi de la scoala, mama impachetase deja totul si, dupa ce ne-am schimbat hainele, ne-am urcat in jeep. Curand ne-am trezit pe drumul prafuit si abrupt ce ducea sus la mica noastra cabana cu o singura camera.
Dupa o cina alcatuita din hot dogs si ciocolata fierbinte, toate pregatite afara, la foc, ne-am asezat pe prispa, citind si vorbind pana cand s-a intunecat. Apoi, pe neasteptate, am pus o intrebare care m-a framantase toata dupa-amiaza:
,,Mama, daca mor, voi merge eu in cer?"
Aveam un motiv intemeiat sa pun aceasta intrebare, deoarece in aceeasi dupa-amiaza fusesem pedepsita de nenumarate ori pentru ca o sacaisem pe surioara mea mai mica.
,,Tu trebuie sa raspunzi la aceasta intrebare," replica ea.
,,Eu nu stiu."
,,Vrei sa-ti spun cum poti sa stii?"
,,Nu cred ca poti sti exact."
,,Ba da, poti."
,,Cum?"
,,Mai intai", imi explica ea, ,, stii ca esti pacatoasa, nu-i asa?"
,,Bineinteles!" Niciodata nu m-am indoit de asta. Se parea ca intotdeauna dadeam de bucluc.
,,Apoi, iti marturisesti pacatele Domnului."
,,Am facut asta", am spus eu incuviintand cu capul.,,Dupa ce m-am infuriat atat de tare in aceasta dupa-amiaza, I-am spus de trei ori ca-mi pare rau – asa .. in caz ca nu m-a auzit prima data."
,,Te-a auzit chiar de prima data", spuse mama. ,,Tu esti copilul lui Dumnezeu pentru ca L-ai chemat pe Isus in inima ta. Iti amintesti cum te-ai nascut in familia lui cand avea doar patru ani?"
,,Nu," am clatinat din cap. ,,Nu imi amintesc. Stiu doar ce mai spus tu. Si inca nu sunt sigura ca voi merge in cer."
,,Gigi, faptul ca tu nu iti amintesti ziua aceea n-o poti face mai putin reala." Pentru o clipa vocea ei deveni aspra. ,,Sau in faci pe Dumnezeu mincinos?"
,,Bineinteles ca nu!" am protestat eu.
,,Dar exact asta faci," insista ea. ,,Dumnezeu ne spune ca daca be marturisim pacatele El ne iarta (1 Ioan 1:9). Daca credem, avem viata vesnica (1 Ioan 2:25). Tu ti-ai marturisit pacatele si crezi – si totusi nu esti convinsa ca Dumnezeu isi va tine promisiunea. Este exact ca si cand L-ai face pe Dumnezeu mincinos."
S-a oprit o clipa pentru a ma lasa sa meditez la cuvintele ei.
,,Iti amintesti ce spune Ioan 3:16? Recita-mi-l, te rog."
Am repetat versetul atat de familiar si de indragit: ,,Fiidca atat de mul a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."
Apoi mama a luat in mana o bucata de hartie si a spus:
,,Oricine o doreste o poate avea."
I-am smulso dintre degete.
,,Ce te face sa crezi ca am spus tu?" m-a intrebat mama.
,,Ai spus: <<oricine>>".
,,Exact."
Am ingenincheat langa patul din cabana si I-am cerut Domnului siguranta mantuirii.
,,Mama," am spus eu cu respiratia intretaiata in timp ce ne ridicam in picoare, ,,ma simt o persoana noua."
Ziua urmatoare, aceasta ,,noua persoana" a alergat cat a tinut-o picioarele pe strada Adunarii pana la poarta Taberei si a smuls o gramada de nuferi care tocmai fusesera plantati pentru ca urma sezonul conferintelor. Mama m-a escortat pana la biroul Politiei, in timp ce dovada faptei mele se ofilea in pumnul meu inchis, iar eu cu fata palida, imi exprimam cu vove tare ingrijorarea ca voi fi aruncata in inchisoare. (Mama nu-mi spunea nimic pentru a ma linisti.)
Mi-am recunoscut gresala si mi-amm cerut iertare. Fiinda exersasem deja de atatea ori, ma descurcam chiar bine cu ,,pocainta".
In seara aceea, cand mama m-a pus la culcare, am intrebat-o cu glas tangutor: ,, Am fost destul de buna astazi pentru a merge in cer?"
,,Oare cat va mai trebui sa o invat pe Gigi doctrina mantuirii prin har, cand, de fapt, pentru un copil cu mentalitatea ei ai putea crede ca ar fi mai eficienta mantuirea prin fapte?" a scris mama in jurnalul ei in aceeasi seara.
Nu a fost ultima data cand m-am simtit cuprinsa de indoiala, deoarece pentru mine ,,a fi buna" a fost mult mai greu decat pentru altii. Diavolului ii place foarte mult sa ma faca sa ma simt nevrednica de harul si iubirea lui Dumnezeu pana acolo incat ajung sa ma intreb daca sunt cu adevarat salvata.
Dar Scriptura ne invata ca dragostea Lui este neconditionata si ca mantuirea este doar prin har si nu depinde de performantele sau de sentimentele mele.
Si, pentru acest lucru, voi fi vesnic recunoscatoare lui Dumnezeu.
