Ed nu se simțea prea bine. Gura îi era teribil de uscată, gâtul îl ustura, pielea îl strângea iar buzele începuseră să-i crape. Nici puteri nu părea să mai aibă prea multe. Chiar și cea mai mică mișcare îl făcea să se simtă istovit și amețit. De multe ori, de-a lungul zilei, fusese pe punctul de a cădea și asta îl descuraja enorm.
Într-o zi, zăcând la intrarea în casă, unde tocmai căzuse, Ed luă o hotărâre: „E clar că așa nu se mai poate, de-aici înainte. Va trebui să întreprind și eu ceva.”
Și s-a dus la doctorul Smith. Acesta l-a ascultat cu grijă, atent la toate simptomele descrise, apoi a dat din cap.
-Problema ta, Ed, este că-ți este sete! Asta este o afecțiune destul de răspândită. De fapt, în ultimii ani, se pare că din ce în ce mai mulți oameni însetați caută rezolvarea problemei lor…
Ed se simți ușurat.
-Mulțumesc, doctore! spuse el. Și ce trebuie să fac, acum?
Doctorul își sprijini coatele pe birou.
-Ei bine, mai întâi de toate, încearcă să vezi ce anume te supără cel mai mult, gura uscată, buzele crăpate, pielea scorojită sau ce? Să zicem, de pildă, că buzele crăpate te supără mai mult decât orice. În cazul acesta, ocupă-te de buze! Tratează-le cu tot ce știi și, după ce s-au vindecat, te vei ocupa, poate, de amețeli. Nu încerca să rezolvi totul dintr-odată! Anihilarea simptomelor acestora este un proces de o viață. Alege-le pentru a le trata pe rând.
-Vă mulțumesc, dr. Smith! Spuse Ed dar, după ce s-a întors acasă, se simți nedumerit. „Ar fi trebuit să-l întreb mai precis ce am de făcut”, gândi el.
După mai multe zile în care a repetat de nenumărate ori, în gând, „Nu trebuie să-mi mai fie sete, nu trebuie să-mi mai fie sete!”, Ed se trezi că este mai însetat ca niciodată. Așa că merse din nou la cabinetul doctorului Smith.
-Doctore, am încercat dar cred că este ceva ce n-am înțeles prea bine. După toate încercările mele, constat doar că sunt mai însetat ca niciodată, spuse el mâhnit.
-Chiar ai încercat tot? îl întrebă hotărât doctorul.
-Ei, poate n-am încercat atât de tare cum ar fi trebuit, admise Ed. Dar există, oare, ceva mai concret ce aș putea face?
Doctorul zâmbi.
-Așa cred… Știința a descoperit o foarte strânsă legătură între sănătate și exercițiul fizic. De ce nu încerci să faci o sută de flotări zilnic?
Ed merse acasă și, după numai opt flotări leșină, rămânând, apoi, pentru tot restul zilei, în pat. A doua zi, el îl sună pe doctor.
-Dacă nu vrei să faci ce ți-am spus eu, de ce să-ți mai irosești și să-mi mai irosești timpul venind la mine? întrebă doctorul Smith.
-Dar, doctore, nu mai este și altceva de făcut? insistă Ed.
-Bine, îi răspunse agasat doctorul, pentru unele cazuri extreme, soluția mea este mișcarea colectivă. Dacă nu vrei să faci gimnastică singur, poate te va ajuta stimulentul efectuării exercițiilor în grup.
Și Ed plăti 100 de dolari pentru a se alătura unei grupe de pacienți care făceau exerciții fizice dar, după prima ședință, leșinând după doar patru flotări, renunță, simțindu-se rușinat pentru a mai da ochii cu doctorul Smith. Așa că încercă un alt medic.
Doctorul Jones îl ascultă și-i spuse, apoi, bucuros:
-Îmi pare rău, Ed, că doctorul Smith nu ți-a explicat ceea ce sunt sigur că știe prea bine. Ceea ce-ți trebuie ție acum, când ți-e sete, este apă.
-Apă? Întrebă Ed cu licărul speranței în ochi. Sună rezonabil, unde pot găsi apă?
-Apa vine din fântână, de aceea îți recomand să iei o cazma și să sapi tu însuți o fântână.
Ed merse acasă fericit. El luă o cazma bună și porni să sape. Dar, după numai cinci minute de săpat, simți că leșină. Când se trezi, vecinul stătea aplecat deasupra lui.
-Ed, ce faci tu aici?
-Sap o fântână, pentru că am nevoie de apă, răspunse el.
-Bine, dar tu n-ai auzit? Există o fântână gata săpată. Proprietarul ei îți oferă, fără plată, oricâtă apă dorești. De fapt, El garantează că dacă vei bea din fântâna Lui în fiecare zi, nu-ți va mai fi niciodată sete.
-Chiar?
-Da, de ce nu încerci?
-Stai puțin, spuse Ed, să-mi întreb mai întâi medicul curant.
Și merse degrabă la doctorul Jones, spunându-i vestea. Acesta clătină din cap:
-Am auzit de asta, Ed, dar nu te-aș sfătui. Părerea mea este că, dacă îți sapi singur fântâna, vei prețui mult mai mult apa din ea decât dacă ți-ar fi oferită gratuit. E mai bine să sapi mai departe. Dumnezeu îi ajută pe cei care încearcă să se ajute singuri.
Ed se întoarse la săpat dar, în scurtă vreme, fu conștient că va muri înainte de a-și termina de săpat fântâna destul de adânc. Astfel, complet neajutorat, el renunță la săpat și merse la Proprietarul de fântână de care îi vorbise vecinul, spunându-I:
-Dacă nu-mi dai apă de la Tine, am să mor!
Iar Proprietarul îi răspunse cu bunătate:
-Oricine vine la fântâna Mea poate avea oricâtă apă dorește pentru a-și potoli setea și nu va mai înseta, apoi, niciodată…
Ed primi în dar apa și, imediat, cu el începu să se petreacă o schimbare binecuvântată. Gura nu îi mai era uscată, gâtul nu-l mai ustura și, pe măsură ce bea din acea fântână, toate simptomele de sete îi dispăreau.
Acum, pe unde merge, el le spune tuturor acelora pe care îi întâlnește, vestea cea bună despre apa primită în dar.
Sursa: busolasprecer.wordpress.com
