Nunta cu soare
Fratele Bandean Aurel, din Alba Iulia isi aminteste cu nostalgie de vremurile cand era dirijor de cor si fanfara in comunitatea Santana de Mures. Dansul ne relateaza una din multele experiente pe care le-a trait, incurajandu-ne sa ne incredem pe deplin in Dumnezeu, care asculta cererile copiilor Sai si are puterea de a schimba vremea si vremurile.
Cine a trecut prin Santana, nu poate sa uite aceasta comunitate deosebita prin faptul ca poezia si cantecul sunt parte a acestei biserici. Datorita acestui fapt, eram invitati adesea atat la ocazii de inmormantare, cat si la ocazii de bucurie, la nunti. Fiind dirijorul corului si fanfarei din comunitatea Santana, intr-o ocazie am fost invitat la o nunta in comuna Teleac impreuna cu formatia de suflatori pe care o conduceam. Am pregatit un program bogat in cantari si poezii.
Impreuna cu fratele Timis Alexandru care a fost invitat sa oficieze cununia, tineri si tinere, rude, prieteni si cei care faceau parte din fanfara, am pornit de la casa mirelui din comuna Teleac, spre casa miresei, la Sambrias. Am trecut peste dealuri, lunci si chiar paduri condusi de o calauza. In capatul satului ne-a asteptat mireasa ca apoi sa mergem in alai de nunta de-a lungul satului in cantec de fanfara. Pana la data aceea nu mai fusese nici o nunta de adventisti in acea localitate. Tatal miresei, fratele Berecki, l-a rugat pe fratele Timis sa facem un program de nunta in natura, in curtea lui, pentru ca vor fii multi cei care vor dori sa vada o nunta adventista. A fost intocmit imediat programul care continea cantari, poezii, piese instrumentale. Toate acestea, inclusiv predica de cununie, urmau sa fie prezentate in natura, iar restul programului se continua la Teleac unde trebuia sa se incheie programul cu rugaciunea de binecuvantare.
Sub amenintarea furtunii
In timp ce se intocmea programul, nori grosi au acoperit bolta pana atunci senina. Fulgerele au inceput sa brazdeze cerul si asteptam dintr-o clipa in alta sa se dezlantuie furtuna. Tot satul era adunat in acel loc. De la copii la varstnici, toti asteptau sa asiste la ceva inedit, ceva ce nu mai vazusera pana atunci. Norii plumburii, ploaia ce se pregatea sa inceapa amenintand desfasurarea programulu, au facut ca toti cei veniti sa intre in panica pregatindu-se sa plece acasa.
– Ce ne facem frate Timis? am intrebat noi speriati.
– Sa ne rugam cu totii: "Doamne, arata-Ti si cu aceasta ocazie puterea Ta cea mare!"
Apoi, cu vocea lui puternica, a spus:
– Frati crestini, nici unul sa nu plece acasa. Atata timp cat vom sta aici si va fi program, NU VA PLOUA!
Ca prin minune, fetele oamenilor s-au luminat si interesul pentru acel program a crescut. Unii ziceau:
– Chiar daca va ploua, nu mergem acasa.
Programul a inceput. Norii au inceput sa se risipeasca, iar in timpul predicii a iesit soarele care cu razele lui a incalzit nu numai natura, ci si inimile oamenilor care au avut credinta ca nu va ploua.
Trebuie doar sa ai credinta…
A urmat apoi o masa pregatita tot in natura, intr-o gradina. Totul a decurs conform programului. Trebuie doar sa ai credinta, caci "… fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui…"
Dupa aceasta experienta deosebita, care a fost subiect de discutie pe drumul de intoarcere, am plecat cu alaiul de nunta pe jos spre Teleac.
In timp ce eram in adunare, pe la mijlocul predicii, a venit si ploaia binecuvantata care a udat pamantul.
Experienta aceasta a ramas de neuitat atat pentru noi, cei de la Santana, cat si pentru oamenii din Teleac. Am inteles cu totii ca Cel care "a intins cerurile" si a certat marea are puterea de a risipi norii – atat cei de pe cerul acestei lumi cat si cei din inimile noastre.
Sursa: Revista "Experiente pe calea ingusta"
