Misiune indeplinita
Nu e usor sa fi mesagerul Evangheliei si sa-i convingi pe oameni sa vina si sa asculte Cuvantul divin, dar acolo unde cei mari dau gres, cei MICI pot reusi. Experinta urmatoare ne arata cum o inima intarita fata de invitatiile unui adult a fost miscata de invitatia unui copil.
Spre lauda lui Dumnezeu, as vrea sa va relatez una din experientele mele. Ma numesc Micu Maria si am 50 de ani. Cand aveam 7 ani, parintii mei au primit credinta adventa in comuna Radovanu, judetul Calarasi.
Vreau sa va relatez si eu una din minunile din viata mea. Cand aveam in jur de 14 ani, un frate din comunitate, Alexandru Dumitrache, care ma ajuta pe mine mult in probleme spirituale, mi-a zis:
– Daca iubesti pe Dumnezeu si vrei sa faci ce-I e placut Lui, te rog, du-te in comuna Vasilati la nea Fanica si adu-l la adunare, ca eu incerc de trei ani si tot imi promite, dar nu vine. Poate pe tine te asculta.
Eu Il iubeam pe Domnul Isus si doream sa ascult de El, dar vreo cateva luni am tot amanat sa ma duc, pentru ca nu stiam ce sa ii spun acelui om.
"… sa nu ma latre nici un caine"
Dar cum fratele Dumitrache era un om foarte perseverent si avea grija sa-mi aminteasca mereu, pana la urma, mai mult de rusine, am hotarat sa merg. Si pentru ca stiam cate ceva despre colportaj, am luat o carte si am plecat la nea Fanica. Era iarna, iar inainte de a porni eu fusese un viscol naprasnic. Ca sa fiu sigura ca fac voia lui Dumnezeu, L-am rugat sa-mi dea un semn: sa nu ma latre nici un caine nici in satul meu si nici in Vasilati, unde urma sa merg.
Am plecat cu incredere in Dumnezeu. Printre troinele de zapada am putut vedea foarte multi caini care se jucau, se bateau sau stateau culcati in zapada. Pana atunci nu vazusem niciodata atatia caini, dar nici unul nu m-a latrat. Cand ma apropiam de ei se dadeau la parte din calea mea, apoi isi reluau locul fara a scoate nici un sunet.
Am ajuns la destinatie si cand am strigat a iesit la poarta sotia lui nea Fanica. Curioasa ca un copil ii aduce o carte, m-a invitat inauntru. Au cumparat cartea si nea Fanica a raspuns invitatiei de a venit la adunare, la Radoveanu. S-a botezat si de atunci a ramas membru in Biserica Adventista.
Experienta aceasta de cand eram copil m-a ajutat foarte mult in anii de mai tarziu, asa ca am mers plina de incredere in Dumnezeu alaturi la bine si la greu.
El sa fie laudat ca niciodata nu s-a intamplat sa nu-mi raspunda la rugaciune sau sa nu ma ajute la nevoie! M-a calauzit in toate si mi-a dat mii de dovezi ca este extraordinar sa-L cunosti si sa-L urmezi. A Lui sa fie slava in veci.
