Dumnezeul meu este viu si adevarat
Va voi povesti, prieteni, ce mi s-a intamplat, si cum Domnul a facut, de viata mi-a schimbat.
Asa cum se obisnuieste, imi fac o scurta prezentare: sunt Chelaru Genuta si frecventez comunitatea Ineu din judetul Arad. Fac parte dintr-o familie ortodoxa, care isi aminteste de Dumnezeu doar la sarbatori.
Dupa ce mi-a murit sotul, am inceput sa fac toate relele de pe lumea asta. Fumam, beam, furam, faceam tot ce poate fi mai rau. Insa Dumnezeu urmarea pasii mei. Lucram ca executor debite la finante. Acolo aveam un birou ca in Dallas, cu scaune rotative, cu oglinzi pe toti peretii, intr-un cuvant, cu tot confortul.
Nu m-am gandit niciodata sa citesc Biblia, pentru ca preocuparile mele erau coniacul, tigara si cafeaua. Fiecare zi era inceputa cu aceste tabieturi.
Intr-o zi, prietena mea cea mai buna, cu care stateam la cafea, m-a rugat s-o angajez si pe ea la finante, dar fara concurs. Am vorbit cu seful meu, s-a dat suma de 600.000 lei si a fost angajata. Dupa o luna s-a gandit ca ar fi mai bine sa lucreze ca inspector, fiindca era operata la coloana si i se parea greu sa mearga pe teren cu mine. Din nou am vorbit cu directorul si mi-a zis ca nu poate sa o angajeze ca inspector deoarece nu are studii superioare. Atunci fata aceasta ne-a reclamat direct la Procuratura.
Din lux intr-o celula
Si uite asa, din frumosul si confortabilul meu birou, am ajuns intr-o celula rece, cu ziduri mucegaite, intunecoasa si cu un lacat mare care facea zgomot puternic cand era deschis. Cand am ajuns in aceasta celula a arestului, m-am gandit ca sunt in iad, credeam ca nu mai ies vie de acolo. De atunci am fost transferata la Penitenciarul din Craiova.
Intr-o sambata, a venit un grup de oameni care au prezentat Cuvantul lui Dumnezeu. Ziceau ca au ca zi de odihna sambata. Eram impotriva acestor oameni si-i uram. Credeam ca au venit sa ne pocaiasca si sa ne faca sa trecem in secta lor. De la mama mea auzisem ca acesti oameni sunt periculosi, ca fac lucruri urate, groaznice. Din aceasta cauza nu-i puteam suferi. I-as fi strans pe toti de gat, i-as fi batut zdravan, dar eram in imposibilitatea de a face acest lucru.
Uni din grup, pe nume Nicu Butoi, mi-a intins cateva carti. L-am refuzat si i-am vorbit foarte urat. Dar acest om nu s-a suparat. Sambata urmatoare, era sambata Pastelor si din nou am fost vizitati de acelasi grup, numai ca de data aceasta erau insotiti si de cateva fete si aveau o orga. Au inceput sa cante. Eu eram undeva in spate si cu ura care o aveam, nu doream nici sa-i aud. Dar un sentiment peste puterile mele m-a cuprins si m-am trezit plangand. Am plans tot timpul cat a tinut programul. La sfarist, acesti oameni ne-au daruit pachete cu alimente: chifle, branza topita, oua, suc si fructe: tot ce ei au considerat ca ne-ar fi putut indulci viata acolo unde eram. Mie mi-au intins odata cu pachetul si cateva carti. De data aceasta le-am primit.
Dupa plecarea lor, ne-am intors in camere. Acolo era ca un iad. Televizorul mergea, casetofoanele cantau tot felul de muzica, cateva fete jucau carti, altele cantau, dansau… In camera eram 20 de fete. Ganditi-va ce zarva se produce intr-o incapere cu 20 de fete din care fiecare face ce doreste, fara sa-i pese de celelalte.
"M-am rugat pentru prima data…"
M-am urcat in patul meu care era la al treilea nivel (fiind paturi suprapuse) si acolo m-am rugat pentru prima data lui Dumnezeu. Mi-era dor de cei dragi ai mei si am fost cuprinsa de o deznadejde adanca. Nu stiu daca cunoasteti acest sentiment, dar te simti parasit de toti si uitat undeva, departe…
Dar chiar in clipa cea mai neagra, cand deznadejdea ma invaluia, cand totul in jur parea de gheata, nu pot sa nu va dau marturisirea mea: am simtit ca a intrat Isus in celula. Si nu numai in celula aceea rece si neprietenoasa, ci a intrat in celula interioara, in inima mea.
S-a produs o transformare pe care eu nu o cunosteam si nu o doream inainte, o transformare pe care numai Duhul Sfant o poate realiza. Am privit in urma si am comparat viata mea cu un vas in care a fost carne si dupa doua-trei zile este plin cu viermi… Asa a fost si viata mea, plina de viermele mandriei, al urii, al barfei, al arogantei, a tot ce era mai rau si mai murdar in lumea asta.
Am strigat atunci la Dumnezeu: "Te rog, Doamne, ia Tu acest vas murdar si spala-L la crucea lui Isus!" Si el a fost spalat cu sange, cu sangele scump al Domnului Isus.
De atunci am cautat ca in acest vas sa fie puse bunatatea, rabdarea, dragostea, pacea, toata roada Duhului Sfant. De atunci Isus mi-a devenit prieten. Cu El am trecut prin multe incercari si, alaturi de El, am biruit.
Chelaru Genuta
Sursa: Revista "Experiente – pe calea ingusta"
