De unde-mi va veni ajutorul?
Adesea simtim ca Dumnezeu este mult mai aproape de noi in incercari, iar atunci cand ne este cel mai greu, El ne ia pe bratele Sale. Acesta a fost si simtamantul tinerei care ne-a scris randurile urmatoare. Dorinta ei a fost ca experienta prin care a trecut sa fie o incurajare pentru toti cei care se afla in situatii similare.
Ma numesc Sandu Mirela, am 21 de ani din care cinci in credinta. Citind experientele altor frati am prins curaj si mi-am zis ca poate si altii, citind-o pe a mea, vor prinde curaj. As vrea ca aceasta experienta sa fie citita de cat mai multi tineri care astazi mai sunt la scoala si au probleme cu sambata.
Eram in clasa XI-a cand am incheiat legamantul cu Dumnezeu, prin botez. Anul urmator, trebuia sa sustin examenul de bacalaureat si aveam mari emotii. "Il voi lua? Voi face fata stresului unui asemenea examen?". Pe atunci nici nu banuiam prin ce urma sa trec.
Era ziua de joi, 24 iunie 1993. Vineri, trebuia sa fie examenul de bacalaureat. Aveam emotii pentru a doua zi si pentru ca nu aveam stare, mi-am zis: "Ia sa dau un telefon la liceu, sa ma conving ca nu s-a schimbat nimic!"
Numai Dumnezeu mi-a dat aceasta ideie. Am sunat si mi-a raspuns secretara:
– Ba da, a intervenit o modificare. Examenul s-a amanat cu o zi; va fi sambata la ora 8.00.
Am ramas blocata, cu privirea fixa si mi-am zis: "Nu se poate! Cum sa calc eu Sabatul lui Dumnezeu pe care El l-a sfintit. Cum sa particip la un examen in zi de Sabat?" Stiam ca nu trebuia sa calc Sabatul, dar mi-era teama. Daca nu ma prezentam la examen, pierdeam bacalaureatul!
Si mai era o intrebare chinuitoare: "ce se va intampla cand vor auzi parintii?" Desi sunt niste dusmani inversunati ai adevarului, totusi, sunt parintii mei si vreau sa ascult de ei. Asa cere si Domnul, de fapt. Ei mi-au purtat de grija cat timp am fost in liceu… si acum?
Doar Dumnezeu putea sa ma ajute. Omeneste nu mai vedeam nici o solutie de rezolvare a acestei probleme care devenea din ce in ce mai dramatica. Am ingenunchiat si m-am rugat: "Faca-se voia Ta".
Am trecut pe la pastorul comunitatii sa-mi dea un sfat. El m-a incurajat si mi-a zis ca acesta este un test minor pe langa slava pe care a pregatit-o El pentru mine. Ne-am rugat impreuna si apoi am plecat la liceu sa rog pe cineva sa intervina pentru mine. Am rugat-o pe diriginta mea sa intervina la director si la presedintele de comisie, dar n-a rezolvat nimic: era prea tarziu! O secretara a liceului care era pe-acolo m-a vazut trista si cu ochii in lacrimi si mi-a zis:
– Vino cu mine! Mai incercam o data. Spune-i inca o data directorului cererea ta si poate se va rezolva.
Am intrat intr-o cancelarie plina cu profesori. Toti ma cunosteau, deoarece le fusesem eleva. Privirile lor m-au tintuit si, fiind intrebata care este problema, le-am raspuns:
– Sunt adventista si ma inchin in ziua a saptea conform Bibliei. Pentru ca unul dintre examene este sambata, va rog sa-mi aprobati examinarea in alta zi.
M-au privit socati, dupa care au inceput diferite reprosuri si opinii. Directorul mi-a spus:
– De cand sunt eu asa ceva n-am pomenit! Si nu cred ca exista vreo rezolvare pentru acest caz, mai ales acum!
Le-am spus:
– Dar examenul era planificat vineri, si deodata s-a schimbat pe sambata!
– N-avem ce face! Vino la examen sambata!
In discutie a intervenit presedintele comisiei:
– Cine te-a indobitocit cu asemenea idei?
Desigur, nu m-am simtit prea bine auzind aceste cuvinte, insa Domnul m-a ajutat sa raspund:
– Am citit singura in Biblie si am aflat ca Sabatul este o zi sfintita si pastrata de insusi Domnul Isus.
Lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraz. Vedeam bine ca situatia nu se imbunatateste; dar printre lacrimi dadeam marturie despre credinta mea. Presedintele m-a intrebat din nou:
– Daca ai veni sambata la examen, ce s-ar intampla?
Practic n-aveam alt raspuns decat ca nu pot sa-mi trec peste constiinta.
– Daca ati avea o fata ca mine, cum ati ajuta-o sa nu-si treaca peste constiinta?
El mi-a raspuns:
– Pai, mai intai as lua masuri ca sa nu ajunga intr-o secta, ca cea in care ai intrat tu.
Au fost multe discutii dar nu s-a rezolvat nimic in final. Secretara cu care intrasem mi-a zis:
– Totusi, vreau sa te ajut cumva. Dar cum?
Am plecat abatuta de acolo. Ce sa fac? Unde sa merg?
Mi-am adus aminte de-o sora de credinta care era ca o mama spirituala pentru mine. I-am telefonat si i-am explicat situatia. Aveam nevoie de un sfat.
– Mirela, mergi la persoanele cele mai de sus! Fa o experienta cu Dumnezeu! m-a incurajat ea.
"Da! Cum de nu m-am gandit?" Cuvintele ei mi-au dat curajul sa merg la inspectorat. Am ajuns in fata inspectorului general. "Iata o alta ocazie sa dau marturie despre credinta mea!"
Era un om cumsecade, care s-a aratat gata sa ma ajute. Mi-a inteles punctul de vedere fara vreun repros si a telefonat la liceul meu pentru a interveni la presedintele comisiei. In timp ce forma numarul de telefon, ma rugam ca Dumnezeu sa intervina cumva in acea zi scurta de vineri, sa pot sustine examenul.
Inspectorul a vorbit cu directorul si m-a incurajat ca totul va fi bine: daca presedintele de comisie de la liceul meu va vorbi cu presedintele de comisie de la alt liceu, la disciplina respectiva, voi putea da examen la un liceu strain chiar in acea zi. Iata o solutie! Toate sperantele mi le-am pus in aceasta ultima sansa de a lua examenul. Am alergat plina de speranta la liceul meu si l-am cautat pe director.
In aceeasi situatie mai era o colega de-a mea, tot adventista. Ne-am intalnit si ne-am hotarat sa luptam impreuna, si Dumnezeu ne va ajuta sa invingem!
Am intrat hotarate la director. Primul lucru pe care l-am remarcat, a fost ca nu ne mai vorbea "de sus", pe tonul acela de director, ci pe un ton foarte prietenos. A inceput sa ne explice ca n-ar fi pacat daca ne-am duce sambata la examen.
– Daca veti merge la un liceu strain, s-ar putea sa picati examenul … In plus, voi merge personal la predicatorul vostru sa pun un cuvant bun.
Toate acestea nu m-au induplecat. In schimb, colega mea, nascuta in credinta, a cedat:
– De fapt, noi avem in biserica o profetesa care spune intr-una dintre scrierile sale ca nu-i pacat sa faci in Sabat ceea ce nu sufera amanare…
La care directorul a exclamat bucuros:
– Asta era! Nu mai incape nici o indoiala, puteti veni maine la examen!
Am insistat:
– Va rog, dati macar un telefon la celalalt liceu…
– Pentru o eleva nu ma mai deranjez! Ce, nu poti sa faci si tu ca ea?
Am iesit din birou cu un gust amar si m-am uitat spre colega mea:
– Imi pare rau de conceptia pe care o ai.
– Mirela, si-asa e tarziu si nu aveam cum sa mai rezolvam ceva…
Era ora 15.00. M-am despartit cu tristete de ea. Crezusem ca totul s-a rezolvat dar … Satana nu obosise sa lupte impotriva mea. Am luat din nou calea catre inspectorat. De fapt, nici nu stiu de ce-am luat-o intr-acolo.
Cuvintele unei cantari imi sopteau:
"Chiar istovit cu totul,
Lupta nu conteni,
Caci Domnul e langa tine,
Si vei birui!"
Mi-am zis ca ultima sansa ar fi sa ajung din nou la omul acela sufletist, la inspectorul general. Dar sperantele mi s-au spulberat cand am ajuns acolo. Totul a fost in zadar: usile inspectoratului tocmai se inchideau! Doua doamne m-au zarit si m-au oprit, iar una dintre ele m-a intrebat ce probleme am, ca se citea pe chipul meu suferinta sufleteasca.
Vorbeam foarte liber, deoarece oboseala nu cunoste emotie, eschivare sau ocolis.
– Sunt adventista si nu ma pot prezenta la examen sambata. Probele sunt eliminatorii si daca nu sustin unul din examene, nu pot sa ma prezint nici la celelalte. Sunt trista pentru ca nu stiu cum am sa obtin diploma de bacalaureat.
Ele m-au ascultat cu atentie si m-au incurajat sa merg la examen.
– Succes!, mi-au spus la despartire.
"Succes? Eu am nevoie urgenta de ajutor si nu gasesc pe nimeni care sa mi-l ofere."
Ganduri negre ma cuprindeau si ma intrebam: "Doamne, de ce ma lasi? As fi un prilej de cearta si amaraciune pentru parinti, si poate chiar eu imi voi reprosa gestul acesta intr-o zi …"
Brusc, in minte a stralucit un gand luminos; mintea mi s-a eliberat complet de orice simtamant de indoiala. Stiam acum sigur ca Dumnezeu era langa mine in incercarea mea si am receptionat ca niciodata inainte indemnul Duhului Sfant. El imi spunea:
– "Mergi la liceul metalurgic!"
Nici cel rau nu s-a lasat mai prejos:
– "Este prea departe liceul asta… si chiar daca mergi, nu te cunoaste nimeni acolo! Este tarziu si examenele s-au incheiat deja… n-ai nici un act de identitate la tine. Ce sa faci acolo? Las-o pe maine! Doar sunt si altii care vor merge in Sabat la examene…"
E adevarat, din greseala uitasem buletinul acasa, dar nu m-am lasat induplecata.
– Asta-i ultima sansa! Si am datoria sa incerc!
Ajunsa la liceul metalurgic, am simtit cum mi se urca sufletul la gura. Am intalnit-o pe directoarea liceului; despre ea se spunea ca era cel mai sever cadru didactic. Cand m-a vazut, mi-a pus mana pe umar, prieteneste, si m-a intrebat:
– Cu ce te pot ajuta?
I-am explicat situatia in care ma gaseam si i-am amintit despre audienta mea la inspectorul general unde mi s-a spus ca pot da examen la liceul respectiv.
– Da… intr-adevar, este o chestiune care tine de lege. Da-mi, te rog, buletinul tau si voi incerca sa te ajut. Voi vorbi cu presedintele de comisie si cred ca va fi de acord sa dai acum examenul.
– O, as fi asa de fericita! Dar din pacate nu am buletinul la mine … am doar legitimatia de elev…
– E buna si legitimatia asta. Da-o incoace!
Si a plecat sa vorbeasca cu cei din comisie, timp in care n-am incetat sa ma rog lui Dumnezeu: "Doamne, te rog… fa ceva sa nu te tradez! Aju- ta-ma sa-ti raman credincioasa."
Asteptarea aceea de cateva minute m-a epuizat mai mult decat tot ce mi se intamplase pana atunci. Era ultima mea speranta! Chiar ultima. Cum se va termina incercarea aceasta? Mi-era frica sa nu primesc si de aceasta data un raspuns negativ.
Spre surprinderea si bucuria mea, directoarea liceului s-a intors la mine si, cu un zambet de inger, mi-a spus ca cererea mea a fost aprobata.
– Da, vei sustine examenul astazi, asa cum ai cerut. Esti o fata curajoasa! Sa stii ca apreciem curajul tau de a veni pentru examinare la un alt liceu, ca sa-ti pastrezi constiinta curata. Felicitarile mele! Acum nu-ti ramane altceva de facut decat sa dai raspunsurile corecte si vei primi nota ce ti se cuvine. Vom face noi ce trebuie ca nota sa fie transferata la liceul tau.
Ascultam cum imi vorbeste si ma gandeam ca visez. Dar era adevarat! Dumnezeu imi ascultase cererea pentru ca vroiam sa ascult de Legea Lui. Laudat fie Numele Sau!
Am intrat in examen si comisia mi-a acordat nota opt. Acum puteam sa intru in examenele urmatoare fara nici o problema. Tot liceul a ramas uimit, in special profesorii la care apelasem sa ma ajute. Se minunau si incercau sa inteleaga cum de-am reusit. Le-am destainuit eu misterul:
– Am apelat la Inspectorul inspectorilor! Si El m-a ajutat sa dau acest examen in afara Sabatului si sa iau si diploma de bacalaureat. El doar m-a testat sa vada atitudinea mea fata de Sabat, sa vada daca iau in serios aceasta institutie sfanta.
Si asa am putut transmite mesajul despre Sabat si altor persoane cu care am venit in legatura.
Daca va veti gasi vreodata intr-o situatie asemanatoare, nu disperati! Dumnezeu va vine in ajutor.
"Imi ridic ochii spre cer…
De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul imi vine de la Domnul
Care a facut cerurile si pamantul!"
Sursa: Revista "Experiente pe calea ingusta"
