Cantec in sala de operatie
"Laudati pe Domnul caci este bun…"
Fratele Steblea Gheorghe din localitatea Vladeni, la frumoasa varsta de 85 de ani, vrea sa ne descopere unul dintre multele secrete ale evanghelizarii. Fie ca esti tanar sau batran, fie ca esti sanatos sau pe masa de operatie, fie ca esti pe jos sau cu bicicleta, nu uita…
– Sa canti. Da! Si cantarea este un mijloc prin care sa le spui oamenilor despre Dumnezeu.
In vara anului 1990, pe cand lucram la zidarie, a cazut peste mine din neatentie un zid si mi-a fracturat un picior. Am plecat la Spitalul Judetean din Brasov, pentru ca era nevoie urgenta de operatie.
Sunt o fire voioasa si-mi place sa cant mereu, asa, in surdina, cu gura inchisa. Fie ca sunt la lucru, in car, pe bicicleta sau la sapa, ori unde ma aflu, mormai cantari din imnuri, da’ fara cuvinte, cu gura inchisa. Asa s-a intamplat si cand am fost internat in spital.
In timp ce brancardierii spitalului m-au pus pe targa sa ma duca in sala de operatie, eu am inceput sa mormai o melodie din imnuri, asa, fara cuvinte. Odata ajuns in sala de operatie am vazut ca ma asteptau un doctor si trei asistente. Una din ele era din sat cu mine si m-a recunoscut. Eu cantam inainte, ca de obicei; brancardierii au plecat si m-au lasat in seama asistentelor medicale. Vazand ca eu continui sa cant, doctorul s-a uitat la mine cu simpatie si m-a incurajat:
– Canta! Canta sa auzim si noi!
Atunci am inceput sa cant cu voce tare. Ce mai potrivita mi s-a parut cantarea: "Spre cine sa ma-ndrept, cand sunt zdrobit?", ca si-asa aveam piciorul zdrobit.
Doctorul incepuse deja operatia, dar inainte de operatie mi-a facut o injectie. Dupa aceasta injectie, de la jumatatea trupului in jos putea sa ma toace ca nu simteam nimic; dar de la jumatatea trupului spre cap eram constient. Toti lucrau intr-o liniste completa.
Se legana masa de operatie cu mine cand imi batea cu ciocanul tija in picior. Terminand cantarea pe care-o stiam pe de rost am inceput sa le tin o predica. Am inceput asa:
– Domnule doctor… cand a creat Dumnezeu prima pereche de oameni si i-a asezat in gradina Eden, nu i-a creat ca sa moara sau sa se imbolnaveasca, asa ca mine acum, fiindca daca ii crea sa moara, ar fi zis: "Adame, in coltul din stanga gradinii sa faci un spital, in celalalt colt sa faci cimitirul…" Da’ n-a zis asa. El i-a creat ca sa traiasca vesnic. Da’ le-a pus o conditie ca sa traiasca vesnic si sa nu moara: sa nu manance fructe din pomul care se afla in mijlocul gradinii. Le-a spus ca daca vor manca, vor muri.
Doctorul lucra si asculta, impreuna cu asistentele.
– Din cauza neascultarii, Dumnezeu i-a dat afara din gradina Eden. Adam a dat vina pe femeie, ca femeia l-a amagit; femeia a dat vina pe sarpe. Adica ei l-au invinuit tot pe Dumnezeu. Atunci Dumnezeu l-a blestemat pe sarpe sa se tarasca pe pamant si sa manance tarana, a blestemat si pamantul ca sa creasca spini si palamida, asa ca ei sa-si castige painea cu dureri si necazuri. Daca i-a izgonit din rai, nu le-a zis: "Nu vreau sa mai stiu de voi! Puteti muri, neascultato-rilor!" I-a fost mila lui Dumnezeu de ei si L-a trimis pe Fiul Sau, pe Domnul Hristos, ca sa moara in locul lor, ca astfel omu’ pacatos sa ajunga iar in gradina Eden. De-aceea oamenii de azi sarbatoresc Pastele, Craciunul…
Atunci m-am oprit; da’ doctorul mi-a zis din nou:
– Canta mosule! Mai canta ceva!
Si iar am cantat inca trei cantari pe care le stiam pe de rost. Dupa operatie, au venit iar brancardierii, eu i-am multumit doctorului pentru ca m-a operat si m-a ascultat, si-am venit in salon, cantand. Dimineata, cand venea doctorul in vizita la bolnavi, ii intreba pe fiecare cum se simte; dar cand ajungea la patul meu, ma indemna:
– Canta ceva!
Si ii cantam. El statea si ma asculta in tacere, apoi pleca pe ganduri. Il vedeam ca era atent la tot ce spuneam in cantare.
Dupa doua luni, m-am dus sa-mi scoata tija din picior. Eram pe sala si cand m-a vazut, m-a luat intr-un salon cu bolnavi. Mi-a dat un scaun si mi-a zis sa ma descalt de pantof ca sa-mi examineze piciorul.
– Cand vrei sa-ti scot tija? m-a intrebat doctorul.
– Cand ziceti dumneavoastra, i-am raspuns.
– Sa vii duminica, ca sunt de serviciu… dar cu o conditie: sa-mi faci o cantare!
– Va fac, domn’ doctor, cu placere!
Apoi el a plecat din salon in timp ce eu am ramas sa ma incalt. Dupa plecarea doctorului, bolnavii m-au intrebat.
– Mosule, ce cantare a zis doctorul sa-i canti?
Atunci le-am cantat o cantare si acestor bolnavi din salon si le-am tinut si-o predicuta. La iesirea din spital i-am multumit doctorului si i-am oferit cadou o Biblie noua.
– Multumesc, mosule. Multumesc… Stii, n-am mai avut pana acum clienti care sa cante in timp ce-i operez. Sa stii ca le-am spus si celorlalti colegi de tine si s-au mirat si ei. Ce ti-i si cu credinta asta, mosule…
Deci se poate face lucrare de evanghelizare si prin cantec. Dumnezeu sa ne dea curaj si sa ne ajute ca fiecare sa folosim talantul cu care suntem incredintati. Amin.
Se pare ca fratele Steblea nu pierde nici o ocazie de evanghelizare. Ne-a prins si pe noi, si ne-a mai tinut o "predicuta"!
Sursa: Revista "Experiente pe calea ingusta"
