Aceasta dictatura va cadea ca un fulg
Multumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru felul minunat prin care ii cauta si ii cheama pe copiii Sai din diferite locuri, la varste diferite si la timpul potrivit, asa cum spune si una din cantarile:
"Si-astazi dupa aceeleasi legi,
Te-ntrupezi fara s-alegi,
In credinta, cel de jos
Lumineaza prin Hristos."
Ma numesc Rogoveanu Daniel, nascut in comuna Seaca, judetul Olt, intr-o familie adventista. Pana in anul 1989 am fost sub grija speciala a bunului Dumnezeu, desi eram departe de ceea ce ar fi vrut Cerul si Tatal meu sa fiu.
Cu toate ca am cunoscut adevarul din familie, timpurile au fost potrivnice. La varsta de 14 ani am plecat din mijlocul familiei si am fost introdus in alt mediu, intr-un camin al unei scoli profesionale. Invatatura de aici m-a indepartat de adevaratele valori si am fost condus pe alta cale.
In 1966 am ajuns intr-un serviciu de conducere al unei uzine bucurestene si dupa alti cativa ani, intr-un unitate a Ministerului Apararii Nationale, ca angajat civil. In aceste imprejurari imi rasunau in urechi cuvintele tatalui meu: "Vei vedea cu ochii tai ca aceasta dictatura va cadea ca un fulg". Si a venit iarna lui 1989. Cand am vazut derularea evenimentelor din tara si din intreaga Europa, am simtit ca in inima mea se aprinde o scanteie. Cuvantul lui Dumnezeu care a vorbit prin gura tatalui meu se implinea intocmai.
In cautarea Prietenului adevarat
Atunci am luat hotararea sa-L urmez pe Domnul Isus. Mi-am parasit prietenii si tovarasii cu care altadata ma simteam atat de bine si am pornit in cautarea Prietenului adevarat. In trei luni de zile, am descoperit ca Dumnezeu imi schimbase comportamentul, vorba si tot ce era firesc si trecator. Comandantul unitatii si colegii m-au intrebat ce s-a intamplat cu mine. Le-am spus ca provin dintr-o familie adventista, dezvaluind in continuare hotararea mea cu privire la alegerea facuta.
Am frecventat mai intai comunitatea Labirint, apoi am mers la Cort (Invingatorilor), iar in primavara anului 1991, pe 6 aprilie, am primit botezul in comunitatea Belu, unde activez si in prezent.
Dupa ce Dumnezeu mi-a reamintit cele invatate in copilarie si dupa o temeinica pregatire din cuvantul Sau, in toamna anului 1995 am devenit lucrator in serviciul umanitar pentru penitenciare. Am lucrat la penitenciarul Jilava, unde am vestit Cuvantul celor fara speranta.
Simtind ca nu este de ajuns aceasta lucrare cu detinutii, m-am hotarat sa urmez scoala de colportori. Lucrarea s-a extins pe un teritoriu mai larg. Institutii si intreprinderi ca Uzina Vulcan, BNR, Romtelecom, Ministerul de Finante si alte unitati, magazine si scoli din cartierul in care locuiesc, au facut cunostinta cu Cuvantul lui Dumnezeu. Dumnezeu mi-a pus la dispozitie toate aceste locuri pentru a castiga suflete pretioase pentru imparatia Sa.
Am avut experiente minunate cu Dumnezeu si cu bunul meu Prieten Isus, care ma conduce in fiecare zi, prin puterea care I-a fost data in cer si pe pamant.
La ultima evanghelizare, care a avut loc la Sala Palatului din Bucuresti, prezentata de fratele Mark Finley, au venit manati de Duhul lui Dumnezeu doua familii, un politist si un barbat in varsta de peste 70 de ani pe care l-am descoperit in Spitalul Panduri.
Domnul sa fie laudat pentru lucrarea pe care o face prin colportori!
Va indemn, frati si surori, sa iesiti cat mai repede la seceris, in numar cat mai mare, caci holdele sunt coapte si putini sunt lucratorii!
Sursa: Revista "Experiente pe calea ingusta"
