TEOCRAÅ¢IA ȘI PERFECÅ¢IUNEA SPIRITUALĂ‚ ÎN SCRIERILE LUI CONFUCIUS ȘI POSIBILE CONEXIUNI BIBLICE
Sursa: conexiuni.ro
Este imposibil să te gândești la China și să nu îți vină în minte numele lui Confucius, de fapt Kongzi, unul dintre cei mai mari învățați din Extremul Orient. El a trăit între 551 și 479 î.Hr, oferind o viziune unică asupra guvernării și căii pe care trebuie omul să o urmeze pentru a fi în armonie cu legile cerului. Înțelesul profund al spiritualității chineze își are într-o mare măsură originea în ceea ce a lăsat peste veacuri prin scriere și tradiție marele maestru Kongzi.
Dintre multiplele documente rămase din acea perioadă se disting într-un sens deosebit așa numitele Analecte, de fapt „Lunyu” în chineză, care înseamnă „Învățături secrete”, prin intermediul cărora avem ocazia să privim asupra unor cugetări care au modelat evoluția Chinei de-a lungul veacurilor. În esență, Confucius avea convingerea că Epoca de Aur a umanității fusese atinsă în timpul dinastiei Zhou (1045 – 771 î.Hr.).
Conducătorii acestei dinastii ajunseseră la o relație specială cu Cerul, în chineză „Tian”, prin intermediul unei ascultări sincere și corespunzătoare a unui set de practici sau obiceiuri, denumite în mod colectiv ritualuri, sau „Li”. Domeniul de acțiune al acestor ritualuri era foarte vast mergând de la conducerea marilor chestiuni de stat și până la cele mai mici detalii privind viața personală a fiecărui om. Ca urmare a unei depline ascultări atât în lucrurile mari, cât și în cele obișnuite, dinastia Zhou a fost răsplătită prin primirea mandatului, sau Ming, de a guverna China, acest lucru fiind manifestat prin intermediul unei puteri charismatice numită Virtute, sau „De”.
La data când trăia Confucius aceste lucruri țineau deja de domeniul trecutului, China fiind fărâmițată administrativ între diferiți conducători locali, lipsiți de moralitate și responsabilitate, iar oamenii de rând erau influențați de atitudinea lor coruptă. Cu toate acestea, Confucius credea că Epoca de Aur va putea reveni, fiindcă scrierile clasice ale perioadei Zhou erau încă păstrate de un grup restrâns de cărturari, numiți „Ru”. De aceea, el a hotărât să își dedice întreaga viață transmiterii acestei moșteniri spirituale către contemporani prin învățătură și exemplu, având speranța că într-o zi lumea decăzută în care trăia se va întoarce la adevărata Cale, sau „Dao”.
Prin urmarea Căii, omul putea ajunge să dobândească în mod intuitiv capacitatea de a păstra ritualurile sacre atingând statutul de Maestru, sau „Junzi”, posedând virtutea supremă a Adevăratei Umanități, sau „Ren”. O astfel de persoană ajungea să stăpânească pe deplin Calea, aceasta devenind una cu propria sa natură atingând starea de perfecțiune spirituală numită Wuwei, sau de acțiune fără efort, o stare de armonie spontană între înclinațiile individuale și Calea cea sfântă a Cerului.
Prin intermediul Virtuții, o astfel de persoană intra într-o deplină armonie cu Cerul, putând să conducă în mod spontan și fără efort chiar întreaga lume. Fără a fi nevoie de armate, legi instituționalizate sau decrete, întreaga lume ar fi fost unită de către un conducător ce ar poseda pe deplin Virtutea aducând pe oameni în armonie cu cerul într-un mod similar corpurilor cerești ce sunt legate între ele de către astrul cel mai puternic.
Sincer să fiu, după ce am sistematizat toate aceste afirmații am fost surprins într-un mod plăcut de paralele cronologice ce se pot realiza cu mărturiile din Biblie cu privire la istoria dinastiei regale a lui Israel și Iuda, precum și cu învățăturile spirituale oferite prin intermediul Legii lui Moise.
Astfel, dinastia Zhou a fost contemporană cu David (1040 – 970 î.Hr.), care a fost desemnat de către Dumnezeu să guverneze peste Israel în baza Legii date lui Moise cu peste trei secole înainte. De asemenea, Legea lui Moise era o expresie a voinței lui Dumnezeu realizată prin respectarea de către națiunea aleasă a ritualurilor sfinte prescrise în aceasta. Mandatul divin funcționa doar în baza respectării în literă și spirit a acestor rânduieli, ca efect David și descendenții săi primind o charismă care le permitea să guverneze peste Israel fără a folosi puterea armată.
La fel ca în cazul Chinei, urmașii lui David s-au depărtat de la Calea lui Dumnezeu suferind consecințele neascultării, iar domnia s-a fărâmițat conducând la decădere și corupție generalizată. Din fericire, un grup de profeți și cărturari au salvat Scrierile Sfinte, oferind ocazia unei renașteri a națiunii alese prin ascultarea de Calea adevărată. În acest moment, merită să ne aducem aminte că primii creștini își spuneau că aparțin Căii lui Dumnezeu, fapt care îmbogățește foarte mult acest termen.
Prin intermediul ascultării de Legea lui Dumnezeu omul intră într-o stare de armonie cu Cerul atingând starea de sfințenie, primind adevărata umanitate prin naștere din nou, fiind capabil să îi conducă și pe ceilalți la Dumnezeu, precum și să guverneze peste semeni. O astfel de putere se manifestă printr-o atracție irezistibilă a maselor față de el, fapt care îi permite să conducă doar prin Cuvânt, fără a folosi forța armată, fapt ce decurge din virtutea morală a unei astfel de persoane.
Într-un mod deplin, acest lucru este realizat prin Mesia, care întrupează pe deplin toate acest caracteristici, fiind capabil și reușind să unifice întreaga lume sub o conducere unitară în armonie cu Dumnezeu și Legea Sa cea sfântă.
Privind dincolo de veacuri, câtă vreme există Scripturile Sfinte, Epoca de Aur a umanității poate reveni, iar acest lucru este posibil în măsura în care oamenii se vor întoarce la respectarea Scripturilor Sfinte, fapt care ne va aduce în armonie cu Cerul și ne va permite să trăim sub conducerea deplină a lui Dumnezeu. Recunoașteți mesajul Bibliei prin intermediul a ceea ce ne-a lăsat Confucius prin scrierile Sale?
Referințe:
[1] Readings in classical Chinese philosophy / edited by Philip J. Ivanhoe, Bryan W. Van Norden, Seven Bridges Press, 2001.
[2] Confucius and Confucianism : the essentials / Lee Dian Rainey, Blackwell Publishing, 2010.
[3] An introduction to Confucianism Xinzhong Yao, Cambridge University Press, 2000.
Octavian Lupu
