Sursa: confluente.ro
Din iubire pentru umanitate, din pasiune pentru semeni și din dorința de a aduce lumina în sufletele oamenilor, am început să caut, să investighez și să culeg nestemate de mare preț din tezaurul cugetării diferitelor culturi, religii și popoare. Este posibil ca motivația mea să fi fost într-un fel sau altul generată de aprofundarea revelației lui Dumnezeu prin Sfintele Scripturi. La fel de posibil este ca această motivație să fi decurs din conștiința pe care în mod progresiv am primit-o sau din cunoașterea la care în mod continuu am continuat să acced. Însă indiferent de sursa acestui imbold lăuntric, am ajuns să înțeleg cât de important este să ne cunoaștem unii pe alții, să comunicăm, să ne respectăm părerile și să le acceptăm.
În gestul primordial al Evangheliei avem tocmai această acceptare supremă a lui Dumnezeu față de întreaga rasă umană, o identificare cu năzuințele nobile ale celor ce locuiesc pe pământ. Această revărsare a emoției și bucuriei divine se manifestă printr-o irezistibilă dorință de unire, transformare și înălțare a umanității mai presus de orice închipuire având o exprimare deplină în noțiunea de Împărăție a cerurilor.
De multe ori am crezut că trebuie să îi condamn pe cei care au o părere diferită de a mea, mai ales dacă aceștia nu aparțineau religiei creștine sau orientării spirituale din care fac parte, să îi consider „pierduți și rătăciți” pe cei care aveau o altă gândire. Îmi aduc cu mare părere de rău aminte de orele și zilele petrecute în discuții contradictorii cu unul dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut vreodată, din cauză că aveam opinii diferite asupra divinității, universului și naturii umane. Eram prea tânăr ca vârstă, iar experiența îmi era puțină, și nu îmi dădeam seama ce mult aș fi avut de câștigat dacă aș fi știut să ascult, să înțeleg și să comunic încercând să stabilesc conexiuni utile de ambele părți.
Acum este prea târziu să mai repar ceea ce s-a distrus atunci fiindcă pur și simplu timpul a trecut, iar acea persoană de multă vreme nu mai există, fiind răpusă de un sfârșit violent la o vârstă la care oamenii nu ar trebui să moară. Regret de asemenea, tensiunile create în timpul când eram student la Academia Tehnică Militară, când îngustimea vederilor pe care le aveam m-au adus în pragul de a deveni martir, pierzându-mi însă prospețimea tinereții ce se cerea exprimată prin iubire, toleranță și înțelegerea celor din jur.
De ce scriu aceste rânduri? Pentru că îmi dau seama că este atât de greșit modul în care am perceput creștinismul și persoana Domnului Hristos, că luat de valul interpretărilor făcute de oameni care nu au cunoscut vreodată iubirea lui Dumnezeu, am ajuns să îmi sărăcesc singur spectrul trăirilor deopotrivă laice și religioase.
Adevărata împlinire se câștigă atunci când fiind conștient de apartenența ta la Împărăția cerurilor devii capabil să te deschizi față de ceilalți, față de lume și față de întregul univers așa cum florile se deschid în zori de zi către lumina solară. Nu este nimic mai nocivă decât închistarea în spatele zidurilor, ascunderea de realitate și înălțarea de pereți despărțitori dincolo de care să te refugiezi pentru a-ți păstra puritatea crezului. Dacă într-adevăr ceea ce crezi trebuie să fie apărat prin izolare, înseamnă că experiența pe care o ai este șubredă, că undeva nu ai ajuns să fii pe deplin fundamentat în adevăr, fiindcă în mod cert atunci când ești zidit pe adevăr nu mai trebuie să îți mai fie teamă de experiența cunoașterii și a vieții.
Domnul Hristos a spus că „Nu oricine-Mi zice: "Doamne, Doamne!"va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7.21), iar acest lucru se referă la faptul că pentru aceasta este fundamentală cunoașterea ce se realizează prin iubirea de Dumnezeu, de om și de întreaga lume. Această triplă manifestare a iubirii este capabilă să modeleze personalitatea umană și să înlăture orice urmă de egoism sau împotrivire.
În altă parte stă scris că „Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.” (Matei 13.45), dar eu te întreb pe bună dreptate, cât de frumoase sunt mărgăritarele concepției pe care o ai? Cât de atractive sunt cuvintele pe care le spui? Cât de încântătoare sunt gândurile pe care le nutrești sau faptele pe care le realizezi? Unde este acea religie ce este reprezentată ca un mărgăritar de mare valoare, de dorit pentru oricine pentru a dobândi adevărata înțelepciune? Acea nestemată mai atractivă decât pomul cunoașterii răului din această lume?
Aici nu mai este vorba nici de vreo superioritate doctrinară, nici de atașamentul orb la un crez, ci pur și simplu despre respectul pe care îl dovedești față umanitate prin înțelegerea diversității și stabilirea de punți de comunicare peste zidurile ce ne despart. O religie ce se închistează, ce se vede pe sine depozitară a adevărului unic, nu poate decât să conducă la dezbinare, ceartă și ură, dar o credință care știe să îmbrățișeze pe toți oamenii așa cum sunt și să îi conducă spre ceea ce trebuie să devină prin harul divin, o astfel de spiritualitate așadar, nu poate să vină decât de la Dumnezeu.
Fiindcă „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa.” (Matei 13.31), iar rezultatul: „Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât toate plantele și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”
Nu poți să rămâi doar un practicant mut al religiei creștine, ci trebuie să înveți marea artă de a cultiva „grăuntele de muștar” al iubirii divine, să investești totul în „mărgăritarul de mare preț” și să împlinești voința divină prin deschiderea inimii față de Dumnezeu, semeni și univers. Abia atunci vei putea să înțelegi pe ceilalți, iar inima ta se va umple de o bucurie lăuntrică în recunoașterea adevărului prin exprimarea lui fără de seamăn dincolo de orice barieră posibilă.
Astfel, când studiez budismul Zen regăsesc frânturi din adevărul cuvintelor lui Hristos, când admir taoismul, observ cum Mântuitorul nostru a pregătit pe oameni pentru Evanghelia Sa și când deschid paginile hinduismului îmi dau seama cum învățăturile Sale au mers dincolo de granița confesiunii creștine. A sosit timpul să începem o lucrare deosebită pentru Maestrul nostru divin, pentru cei care nu au avut încă ocazia de a cunoaște pe deplin învățăturile Sale și am dorința de a fi la înălțimea evenimentelor ce se vor deschide înaintea noastră. De ce toate acestea? Pur și simplu din iubire pentru umanitate, din pasiune pentru semeni și din dorința de a aduce lumina în sufletele oamenilor.
Octavian LUPU
