Autor: Octavian Lupu
Ori de cate ori am ocazia sa ascult melodiile formatiei Modern Talking traiesc din nou impresiile si simtamintele adolescentei. Niciodata nu voi putea uita profunzimile emotiilor specifice acelei varste, cand totul devine posibil si lumea ti se pare atat de mica pentru multimea visurilor tale. Chiar daca timpul a adaugat strat dupa strat de amintiri peste acea perioada interesanta a vietii, puterea unui simplu ritm din aceste frumoase melodii si farmecul versurilor asociate sunt de ajuns sa determine trezirea acelei vibratii launtrice pe care si tu si eu am trait-o ca un fior ce precede invariabil sentimentul extraordinar al daruirii si iubirii. Exprimarea acestor simtaminte nu trebuie sa se stinga vreodata, fiindca aceasta defineste profunzimea naturii umane si dovedesc unicitatea ta si a mea deopotriva.
Ca orice alta trasatura de caracter, daruirea de sine trebuie sa fie in mod constant cultivata si dezvoltata. Dar poate imi vei spune ca viata de zi cu zi si ritmul alert al unei societati obsedate de acumulare si castig material nu au cum sa iti permita sa manifesti astfel de sentimente. La urma urmei, trebuie sa supravietuim cu totii, nu-i asa? Iar compromisul si lepadarea simtamintele sunt obligatorii pentru succes, corect?
Este asa si totusi nu, fiindca iubirea reprezinta etapa prima si ultima in dezvoltarea naturii umane, iar "a vinde"acest ideal sacru pentru "argintii"care fura inima, reprezinta un act de sinucidere interioara pe care constiinta ta niciodata nu va fi in stare sa o accepte, indiferent de justificarile ulterioare.
Poate exista scuze pentru a fi ateu, dar nu exista justificare pentru a fi fara inima, lipsit de sensibilitate interioara si incapabil de a intelege ce simte cel de langa tine. Poate anumite trasaturi nefericite de caracter ti-au fost sadite de catre altii printr-o educatie deficitara la capitolul iubirii de oameni. Dar nimic nu iti va da dreptate pentru faptul ca nu ai smuls aceste buruieni otravite din inima ta si le-ai lasat sa creasca in voie sub spectrul violentei.
Revenind la anotimpul primelor iubiri ale adolescentei, nu pot sa nu raman surprins de transformarea tanarului sau tinerei vibrand de o iubire sincera si autentica in adultul pragmatic de mai tarziu, care a inteles ca totul se rezuma la bani si avantaje, iar iubirea transformata cu totul in joc sexual reprezinta de fapt o marfa pusa la bataie ca articol cu o anumita valoare in economia de piata a lumii. Aceasta alchimie ciudata a sentimentelor abandonate pentru castig, reprezinta blestemul fundamental al unei conditii umane supuse nefericirii prin alegerile gresite, dar repetate, ale fiecaruia dintre noi.
Uneori aceasta transformare se petrece de la sine. Alteori parintii si anturajul dau o serioasa "mana de ajutor"in a te descotorosi de o relatie pe care ei o considera ca nu mai este de tine, fiindca tintesti mai sus. Iar sarmana fiinta careia i-ai declarat o iubire sincera si care ti-a impartasit din tot sufletul simtamintele este aruncata la categoria "obiectelor scoase din uz".
Chiar daca ulterior vei "da lovitura"cu o partida mai buna, ceva in interiorul tau se va schimba ireversibil, fiindca deja ai facut primul pas decisiv in directia dezumanizarii si transformarii intr-o persoana lipsita de iubire si de simtaminte. Iar "epava"sau "epavele"pe care le lasi in urma ca "tovarasi de drum"buni la vreme de nevoie, vor cadea fie in abisul disperarii, fie in cinismul pierderii increderii in oameni, ceea ce reprezinta un echivalent tragic pentru pierderea respectului de sine si al dezumanizarii prin inselarea asteptarilor in urma unui cuvant dat, dar niciodata asumat de cel care ti-a declarat iubire din tot sufletul sau si pe urma a uitat de aceasta.
De aceea, declaratia mea de dragoste va ramane mereu aceea de a iubi pana la capat si cu tot sufletul ramanand consecvent primei iubiri in masura in care acest sentiment continua sa fie impartasit de catre persoana iubita. Aici nu este vorba de calcule, compromisuri sau de evaluari comerciale in genul cantaririi avantajelor si dezavantajele. Astfel de calcule iubirea nu le face, ci ea cauta doar un singur lucru si anume reciprocitatea deplina si totala a afectiunii traite si exprimate. Iar acest lucru continua sa ramana cea mai extraordinara dimensiune a naturii umane si anume de a putea iubi deplin, pana la capat, si de a avea acest sentiment reflectat total in cel pe care il iubesti.
Este acest lucru o utopie, o sansa sau un ideal intangibil? Nu as putea spune acest lucru, fiindca totul s-ar schimba in masura in care acest sentiment ar fi lasat sa isi urmeze calea pana la capat si fara a se ceda tentatiei compromisului. Atunci fiecare om ar ajunge sa traiasca pe deplin marea iubire a vietii sale, ar avea sansa sa renasca si sa transfigureze intr-o conditie superioara celei prezente.
Poate realizarile materiale ar fi mai mici, poate chiar perspectivele "stralucite"ale iubirii de castig nu ar mai fi aceleasi, insa in orice caz viata ta ar dobandi sens si nu ti-ar parea rau ca ai trait pe Pamant. Multe dintre spaimele cu care te confrunti ar disparea, fiindca prin experimentarea iubirii dobandim simtul tainic al intelesului existentei si rostului nostru in aceasta lume.
Daca iubirea ar fi unita cu o fidelitate reciproca si deplina, atunci viata noastra pe pamant ar fi transformata si transfigurata dobandind culoare si sens. In felul acesta am putea accede la intelesul marii iubiri a lui Dumnezeu pentru noi, am avea puterea de a impartasi lumina semenilor nostrii, iar fiinta noastra interioara ar trai bucuria implinirii depline. De aceea, sa nu ucizi niciodata puritatea sentimentelor ce se nasc in mod tainic, dar providential in inima ta, fiindca "daca dragoste nu este, nimic nu este", iar idealul este de a ne naste din iubire si de a o darui nealterata, imbogatita mai departe. Aceasta inseamna sa fii si sa ramai un om adevarat pe pamant.
Iar cu economia de piata a avantajelor, ce sa faci cu ea? Nimic altceva decat sa o lasi celor ce isi doresc din tot sufletul sa devina nefericiti si saraci interior pe pamant.
"Ape mari nu pot sa stinga iubirea si raurile nu pot sa o inece. De-ar incerca omul dea toate averile din casa lui pentru iubire, tot nu ar putea obtine altceva decat un dispret vesnic."- Cantarea Cantarilor 8.7
