Sursa: confluente.ro
• Trebuie să fii asemenea munților, neclintit când bate vântul, fără să iei seama la ploile ce vin torențial asupra ta încercând să te abată din cale.
• Trebuie să fii asemenea rocii de granit pe care nimic nu o poate sfărâma, care rezistă temperaturilor extreme, apei și vântului, care nu se clatină din locul ei chiar dacă toate puhoaiele cerului s-ar năpusti asupra ta.
• Ești puternic sau slab în funcție de ceea ce contempli, de ceea ce se proiectează în mintea ta și de ce proiectezi exterior la rândul tău în plan material, prin ceea ce faci, și în plan spiritual, prin ceea ce gândești sau cugeți.
• Gândurile alcătuiesc materia primă din care se constituie realitatea interioară, iar țesătura lor este puternică sau slabă după cum ele își trag seva, originea, din energia primordială ce a dat naștere întregului univers, a acelei puteri manifestate prin cuvintele Creatorului asemenea uneltelor iscusite ale unui maestru artist lucrând cu repeziciune și precizie o operă de artă de o valoare infinită.
• Natura este cel mai bun învățător în disciplinarea interioară, în devenirea fizică și spirituală, precum și în oferirea de modele practice pe care să le urmezi cu consecvență de-a lungul vieții cu scopul de a deveni ascultător dar și de neclintit, asemenea forțelor ce o compun în mâna Autorului ei.
• Toate forțele naturii ascultă de legile lor. Tot astfel și tu ești dator să urmezi calea pe care Marele Autor a stabilit-o pentru tine, fiindcă procedând astfel vei ajunge să fii de neînfrânt pe drumul care duce spre universul cel veșnic.
• Când te uiți la un munte, te impresionează înălțimea și deschiderea sa într-o noblețe ce rămâne calmă, imperturbabilă și impunătoare indiferent de priveliștea norilor și a cerului care mereu se schimbă, oferindu-ți astfel o pildă de răbdare și statornicie indiferent de vreme.
• Adevărata putere se află în interiorul lucrurilor, dincolo de forma lor exterioară fiind asemenea unui râu, ce izvorăște din adâncuri aducând o energie mereu proaspătă și întotdeauna reînnoită, conferind forța de integrare în devenirea ce se derulează la scara întregului univers sub călăuzirea continuă a Marelui Autor.
• Să fii asemenea munților ce nu se clatină, ci rămân ferm întemeiați pe vecie a cum i-a așezat Marele Autor. De aceea, să nu îți abați privirea spre nimic altceva, decât spre albastrul cerului și să lași în urmă, în vale, să se rostogolească toți bolovanii și toate stâncile ce nu stau strâns legate de tine prin unirea tainică a granitului topit și încremenit în matca timpului. Toate acestea reprezintă nimic altceva decât putere și tărie în sensul cel mai autentic al cuvântului.
• Chiar dacă în jurul tău este confuzie și haos, să nu uiți niciodată că poți fii asemenea munților ce se întind de-a lungul orizontului și ating bolta albastră cu crestele lor semețe unind ce este în ceruri cu ceea ce este pe pământ.
• Iar dacă ți se pare prea grea și prea amară existența de care ai parte, atunci doar îndrăznește să îți ridici privirile către cer cu speranță și încredere, fiindcă prin acest gest vei fi surprins să vezi ulterior cum se ridică un munte puternic în interiorul ființei tale, iar o energie plină de vitalitate și iubire ce va sfărâma cătușele oricărei încercări prin care treci.
• Și dacă fruntea îți mai rămâne plecată în fața ghilotinei timpului, iar dacă stropii de sudoare își curg amestecat cu sânge de pe tâmple, să nu uiți niciodată că muntele din tine nu va putea fi clintit cât timp privirea gândului îți va rămâne ancorată ferm într-o încleștare mută de albastrul infinitului ce stă deasupra ta.
• Ar fi mai simplu să cadă toate stelele din cer pe pământ, decât să se prăbușească un om în inima căruia se află un munte de granit călit în arșița zilei și frigul nopții, întărit prin puterea pe care ți-o conferă încrederea, speranța și adevărul.
• Să nu fii șes niciodată, să nu fii vale pe care o calcă oricine în picioare, ci mereu să fii un munte în inima ta, să îți tragi puterea și seva din cuvintele Creatorului și din natura pe care El ne-a pus-o la îndemână pentru a învinge în cumplita luptă a vieții.
• Iar la final de drum terestru să îți aduci aminte că orice munte ce își are obârșia în nădejdea cerească nu are cum să piară, ci doar se metamorfozează într-o înălțime eternă unindu-se cu veșnicia.
• A fi asemenea unui munte este prin urmare o taină ce nu poate fi pătrunsă niciodată pe deplin în cuvinte, dar care se înalță și crește cu cât te gândești mai mult la ea, se adâncește până când cuprinde întreaga lume, iar eu-l tău ajunge să fie topit de căldura luminii ce vine asupra ta când îndrăznești să te ridici la demnitatea de a fi om și de a uni astfel cerul și pământul ca expresie a gestului primordial al creației.
• Și fie furtuna cât de mare, fie puhoaiele pline de apă și noroi, fie tunetele înspăimântătoare să sune amarnic, și fie orice ar mai fi, tot nu vor reuși să răstoarne un munte ce se sprijină într-un mod atât de paradoxal și de practic, nu pe pământ, ci chiar pe cer.
• Te uimesc poate aceste cuvinte, însă nu ar trebui să fie așa, fiindcă întotdeauna eternitatea s-a exprimat în primul rând vertical printr-o înălțime ce nu o poți pătrunde și o adâncime ce nu poate fi măsurată, iar minunea cea mai mare este că acest infinit a fost pus chiar în sufletul tău, în inima ta și nu vei putea fi fericit până când nu îl vei lăsa să se exprime prin gânduri, cuvinte și gesturi ce vor desena în oceanul timpului iubirea de absolut, dorința de nepătruns și fiorul inexprimabil al comuniunii eterne.
Octavian LUPU
