În lumea creÈ™tinată se fac auzite voci care pun în discuÈ›ie conceptul însuÈ™i de biserică. În unele È›ări europene merg săptămânal la biserică între 2 È™i 5 la sută din cetăÈ›eni. Dintre cei care nu au abandonat biserica se ridică voci punând întrebări privind relevanÈ›a acestei instituÈ›ii. Se sugereză, sau se spune deschis, că biserica nu mai răspunde nevoilor vieÈ›ii (post)moderne. Ea nu ar fi È›inut pasul cu progresele È™tiinÈ›ifice. Structura ei organizatorică este neajustată la modelul curent deschis È™i flexibil. Limbajul bisericii pare antic, depăÈ™it de modelele mai noi de comunicare. Aceste modele practicate în afaceri È™i în politică au avantaje mari în a trezi interesul oamenilor indiferenÈ›i È™i în a convinge pe cei ce nu s-au hotărât. GeneraÈ›ia mai tânără È™i mai educată, se susÈ›ine, simte cel mai mult aceste nepotriviri.
Să acceptăm provocarea È™i să discutăm subiectul. De răspunsul găsit depinde concluzia dacă biserica, această instituÈ›ie veche, are un viitor. În cazul că răspunsul ar fi negativ, nu are sens să rămânem alipiÈ›i de biserică. Eventual o tratăm ca pe o specie în curs de dispariÈ›ie.
Câteva observaÈ›ii preliminare pot fi de folos.
ObiecÈ›iuni de felul celor menÈ›ionate pot fi prezentate de sceptici, sau de reformatori potenÈ›iali. Merită atenÈ›ie faptul că linia aceasta de gândire poate să aibă ca obiect È™i Biblia. Ideea radicală că biserica nu are viitor face parte din arsenalul ateismului.
A doua observaÈ›ie este aceea că în creÈ™tinism au avut loc schimbări în cursul istoriei lui. Toate bisericile creÈ™tine, mai vechi sau mai noi, recunosc acest fapt. Schimbările respective au rămas motive de dezbatere până astăzi. Dar schimbările în doctrină produc schimbări È™i în organizaÈ›ie. De exemplu, însuÈ™irea credinÈ›ei în nemurirea sufletului a pregătit terenul pentru monasticism È™i pentru adorarea sfinÈ›ilor. Structura piramidală în organizarea bisericii se bazează pe credinÈ›a că Domnul Hristos ar fi decis ca un om să È›ină locul lui Dumnezeu pe pământ.
Limba este forma principală de exprimare a gândului. Lumea creÈ™tină susÈ›ine că Biblia este inspirată de Dumnezeu. Bisericile istorice tratează È™i tradiÈ›ia ca fiind sfântă. Este imposibil să înveÈ›i din materialul procurat de aceste surse fără să împrumuÈ›i din vocabularul sau din sintaxa lor.
NoÈ›iunile de credinÈ›ă È™i biserică nu pot fi despărÈ›ite. Prigonitorii au atacat biserica în speranÈ›a că pot distruge credinÈ›a. Biserica răspunde unor nevoi ale sufletului omenesc care nu au altă soluÈ›ie. Oamenii caută instinctiv pe Dumnezeu. Nimic altceva nu poate substitui răspunsul real.
Problema de fond nu este dacă structura organizatorică a unei biserici este suficient de adaptată modelelor culturale din jur. Nici limbajul folosit nu este parte din fondul problemei. Ambele sunt consecinÈ›e ale doctrinei bisericii respective.
Biblia răspunde la întrebarea dacă biserica are viitor. Biserica fidelă Întemeietorului ei divin va încheia ca Mireasă a Mielului, într-o sărbătoare de proporÈ›ii nemaivăzute (Apocalipsa 19). Biserica necredincioasă, care a îmbătat lumea cu doctrine false, se îmbogăÈ›eÈ™te È™i îÈ™i consolidează poziÈ›ia politică. DeÈ™i spectaculos, progresul acesta este înÈ™elător. O prăbuÈ™ire colosală va avea loc. Lumea se va întoarce violent împotriva unei instituÈ›ii pe care o acuză că a înÈ™elat-o (Apocalipsa 17 È™i 18). Întrebarea privind viitorul bisericii are două răspunsuri. Cine este interesat de soarta lui să cerceteze cărei denominaÈ›iuni să i se ataÈ™eze.
NemulÈ›umirile privind biserica pe care o credem că este a lui Dumnezeu, pot fi ocazie de discuÈ›ii utile. ObiecÈ›iunile de bună credinÈ›ă trebuie urmate de răspunsuri la întrebarea: “Ce propuneÈ›i? Dacă locul acesta nu este ce dorim, unde să ne ducem copiii? Cum să petrecem Ziua Domnului? Ce facem cu noii convertiÈ›i? AveÈ›i în minte o soluÈ›ie?“
Ca să È™tim despre ce este vorba.
Titus Cazan
Cu permisune
Sursa: www.tituscazan.com
