Atunci când ne vine în minte fizionomia și efectele unui val ucigaș – tsunami- , nu putem vedea nimic bun în el. Te poate purta valul de durere spre cer? Colapsul economic, creșterea ratei șomajului, crah-urile de tot genul, bolile incurabile, instabilitatea lumii în care trăim ne poate ajuta să grăbim pașii noștri spre Dumnezeu? În cărțile de cântări creștine există un imn vechi ale cărui versuri ne transmit speranța și astăzi: ,,Când val de durere mă poartă spre cer/ Oricât mi-ar fi pasul de greu/ Isus îmi șoptește că-n El pot să sper/ Este pace în sufletul meu” (strofa 1). Fiecare cuvânt al acestei cântări a fost scris cu condeiul experienței personale ale pastorului prezbiterian, Horatio Gates Spafford.
Înainte de marele incendiu din New York din 1871 care i-a distrus toate bunurile materiale, a pierdut singurul lui fiu. Doi ani mai târziu își trimite soția împreuna cu cele patru fiice într-o călătorie pe mare în Europa. La jumătatea distanței vasul se lovește de unul britanic și se scufundă. Toate cele patru fiice dispar în ape. Doar soția reușește să se salveze. Îi trimite o telegrama cu două cuvinte: ”Singura salvată’’. Horatio distrus, vine la malul mării în locul unde credea că s-au înecat fiicele și scrie pe o bucata de hârtie una din cele mai frumoase melodii creștine.
Apostolul Pavel s-a identificat cu Domnul Hristos în necazurile pe care le-a avut de îndurat: temnița, foamea, persecuția din partea lumii și din partea celor apropiați, oboseala, lupta permenentă împotriva duhurilor răutății. De aceea a avut tăria morală să exclame: ,,Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus, Domnul nostru” (Romani 8: 38-39).
Daniel Nițulescu
