Cei mai mulÈ›i oamnei înÈ›eleg pilda Samariteanului Milos. În lumea modernă această parabolă devine din ce în ce mai relevantă. Sunt multe victime ale violenÈ›ei domestice care sunt lăsate să moară de cei care le-ar putea deveni un bun samaritean.
În 1978, Dareley si Batson au construit un experiment pentru a testa posibilii factori care stau în spatele acestor gesturi de neglijenÈ›ă È™i pentru a studia comportamentul altruistic. Variabilele care urmau să fie testate erau: relativa grabă a subiectului È™i cât de ocupate erau minÈ›ile lor cu alte probleme care îi împiedicau să îi ajute pe cei în nevoie. Rabinul È™i levitul din parabolă (Luca 10:25-37) erau atât de absorbiÈ›i de subiectele religioase, încât s-au simÈ›it îndreptăÈ›iÈ›i să nu ajute pe omul căzut între tâlhari.
Au fost efectuate câteva studii religioase pe studenÈ›ii la Teologie. StudenÈ›ii erau adunaÈ›i într-o clasă unde li se preda câteva ore de religie, apoi li se indica să treacă dintr-o clădire în alta, unde urmau să susÈ›ină un examen ce consta într-o predică despre Samariteanul Milos. Între cele două clădiri era postat un om rănit care cerea disperat ajutorul. Prima variabilă a studiului era cantitatea de urgenÈ›ă (grăbire, viteză) cu care se confruntau subiecÈ›ii: unui grup de studenÈ›i i se transmitea să se grăbească; altuia să meargă normal spre următoarea clădire. Unii subiecÈ›ii urmau să predice în clasa din clădirea alăturată despre ‘’Bunul Samaritean’’, ceilalÈ›i urmând să lectureze despre proceduri. Rezultatele experimentului sunt concludente: atunci când studenÈ›ii nu erau grăbiÈ›i, aproape două treimi dintre ei s-au oprit È™i au acordat asistenÈ›ă victimei. Atunci când subiecÈ›ii erau stresaÈ›i de timp, doar unul din zece a riscat să piardă examenul, ajutându-l pe cel rănit. Doar îÈ™i pregătiseră minuÈ›ios alocuÈ›iunea despre Bunul Samaritean! StudenÈ›ii care se grăbeau se pare că aproape că nici nu observau victima, deÈ™i, odată ajunÈ™i la destinaÈ›ie au avut timp să se gândească la consecinÈ›e, având mustrări de conÈ™tiinÈ›ă. Ignorarea victimei nu ne indică faptul că nu a fost observată de ei, mai degrabă, erau atât de preocupaÈ›i de examenul despe Bunul Samaritean, încât victima nu a reuÈ™it să creeze o impresie puternică asupra simÈ›ămintelor subiecÈ›ilor. Punctualitatea păleÈ™te în momentul în care întâlneÈ™te o nevoie stringentă de ajutor.
Cea mai influentă predică despre Bunul Samaritean nu se rosteÈ™te, se trăieÈ™te! Nu avem nevoie nici de exegeze, hermeneutici sau de pregătire scolastică. Nu avem nevoie de nimic. Ei au nevoie de noi!
‘’IubiÈ›i pe vrăjmaÈ™ii voÈ™tri, faceÈ›i bine celor ce vă urăsc, binecuvântaÈ›i pe cei ce vă bleastemă, rugaÈ›i-vă pentru cei ce se poartă rău ci voi’’ – Luca 6: 27-28.
Nițulescu Daniel
