Se “căiește” catolicismul? Este pertinenta întrebare care naște controverse în rândurile bisericilor portestante, ortodoxe, dar și în mințile cercetătorilor perspicace ai profețiilor biblice. În definitiv, de ce să fim așa de rigizi în privința posibilității schimbării unei persoane sau a unui grup religios? De dragul de a protesta? Asta ar fi aberant și ne-ar conduce cu pași iuți spre groapa pieirii. Aici nu e spiritul lui Hristos!
Atunci ce ne face să nu avem ochi mai dulci față de un sistem religios? Luther ar fi răspuns sine qua non: Sola Scriptura! (Doar Biblia). Apocalipsa 13:3 ne spune: “Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Și tot pământul se mira după fiară”. Cele “1260 de zile” sau “o vreme, două vremi și jumătate” (Daniel 7: 25) au început în anul 538 – nașterea statului papal și s-au încheiat în 1798, atunci când armata franceză l-a luat prizonier pe papa, care a murit în exil, împlinind astfel cuvintele profeției: “Cel care duce pe alții în robie trebuie să meargă și el în robie”.
Din anul 1929, grație lui Benito Moussolini, statul papal devine crescendo un stat-biserică în jurul căreia se învârt interesele omenirii. Recent politica Bisericii Catolice este “nomen est omen” (“numele este destinul”). Un papă slav, conciliant, a redus distanța între Răsărit și Occident, între ortodocși și catolici, refăcând relația lor cu Roma. În 2005 a fost ales după cinci secole un papă german pentru a asigura refacerea accelerată a protestanților cu Scaunul. Conform programului nomen est omen, treaba merge ca pe roate. Vorba aceea, zis și făcut.
Papa Benedict al XVI-lea l-a reabilitat pe Martin Luther, argumentând că acesta nu a dorit să divizeze Biserica Catolică. Reformatorul protestant din Saxonia a dorit doar sa combată corupția din sânul bisericii. Reabilitarea lui Luther face parte dintr-o ofensivă mai ampla a Papei care încearcă să-și schimbe imaginea conservatoare și să apropie Biserica Catolica de lumea modernă. Balaurul vorbește ca un miel, însă Inchiziția există, camera de tortură este tot acolo. Îi așteaptă pe cei care protestează tot așa cum a fost de “îngăduitore” cu Luther. Galileo Galilei, un alt eretic, a fost și el reabilitat în 2009.
Punând sub semnul îndoielii autoritatea papală, Martin Luther a zguduit din temelii Biserica Catolică, în sec. al XVI-lea. El susținea că Biblia este singura sursa a autoritatii religioase. După o vizită efectuată în 1510 la Roma, doctorul în teologie a fost șocat de puterea, bogăția și corupția de la Vatican. În 1517 a protestat public față de comerțul cu indulgențe, fiind judecat pentru erezie. Câțiva ani mai târziu a fost excomunicat de Papa Leon al X-lea, care l-a caracterizat drept “un german beat care își schimbă părerea când este treaz”. Cine-i beat și cine-i treaz? “Beți de putere” știm cine sunt. Rămășița sunt cei care se trezesc, chiar și mulți dintre catolici. La fel ca Luther PROTESTANTUL!
Daniel Nitulescu
Referinte: http://theologhia.wordpress.com/2008/03/07/papa-benedict-al-xvi-lea-intentioneaza-sa-l-reabiliteze-pe-martin-luther/
