Când spunem “pomană”, firește ar trebui să ne gândim la milostivire lipsită de mânjeala emulației. Gong-ul memento mori (adu-ți aminte că ești muritor), îl trăim și îl simțim în fiecare lacrimă, duel și zbatere a firii. De mii de ani hommo sappiens tremură în fața unui inamic: Moartea. Când se simte slab, vrea să o înduioșeze, alteori, îi râde în față. Cum? Pregătindu-i o pomană pe cinste. De parcă moartea s-ar vinde pe o binefacere de ochii lumii!
În cultura ortodoxă, pomană presupune timpul postmortem. Sunt și excepții. Sătenii din Vădastra, Olt, își fac pomana din timpul vieții, preotul le cântă ca la mort și sfințește bucatele. Obiceiul se încheie cu o petrecere mare, ca la nuntă. Rar se întâmplă să dai mâna cu „mortul”, să stai cu el la masă, să-l lauzi și să și audă, să te prinzi cu el la horă, fără să uiți nicio clipă că ești la pomana lui. Își fac pomana după pofta inimii, cu lăutari ce cântă trei zile la rând. Vădăstrenii dau de pomană și ceasuri, că și pe lumea cealaltă vor vrea să numere orele. Toți sătenii din Vădastra trăiesc cu Moartea de mână până la sfârșitul cel adevărat. Învață să o ia în râs, să o calce în picioare în hore vesele, să o facă să crape de ciudă că nu-i poate prinde nepregătiți.
Moartea poate fi biruită doar prin moartea și viața Fiului lui Dumnezeu în viața noastră. Hristos a biruit boldul morții! Pomana făcută în timpul vieții cu fanfară și lăutari o lasă pe moarte la fel de rece! Răsplata a primit-o viul-mort de la trâmbiță, camera TV, rude, prieteni și vecini: “Dar tu, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti” (Matei 6:2-3). Biblia nu spune nimic despre nevoia vreunui ceas pentru cronometrarea veșniciei.
Împărăția lui Dumnezeu a început deja în inimile noastre prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt. Să tragi moartea pe sfoară cu o pomană cred că este echivalent cu a opta minune a lumii, și ultima. Putem opta între: ”să ne batem joc de moarte” încingând o horă cu ea, sau să ne refugiem sub Cruce, plângându-ne păcatele și cerând biruință în Numele lui Isus. Alegeți pe Isus! Alminteri, moartea ne va râde în față!
Daniel Nițulescu
