Sub adăpostul teologiei false asupra PĂ‚CATULUI ORIGINAR nu este nici o siguranță. Este doar împlinirea cuvântului din Ieremia 2, 33: “Ce bine știi să-ți ÎNTOCMEȘTI căile când este vorba să cauți ce iubești! Chiar și la NELEGIUIRE te deprinzi”. Și nu este vorba doar de faptul că în mod particular un om sau altul, sacrifică în dreptul său principiul voiei lui Dumnezeu pentru a face ce-i place, ci de faptul că acest POTRIVISM despre “păcatul originar” a devenit TEZĂ‚ de DOCTORAT a Bisericii Creștine, marele cadou modern de înțelegere, cioplit în așa fel ca să se “potrivească” dorinței fiecăruia. Adică SUNTEM PĂ‚CĂ‚TOȘI și gata.
Morris Venden în teza a X-a despre care am mai spus cândva câte ceva, zice: “Omul nu este păcătos pentru că păcătuiește, ci păcătuiește pentrucă este păcătos”. Sub potrivismul acesta se răsuflă ușurat, adică s-a scăpat de responsabilitate, se uită de judecată, adică “…șarpele pe care L-ai făcut Tu…”.
Această “ISCUSITĂ‚ POTRIVIRE” ar avea chipurile și susținere în Scriptură. PS. 51,5: “…în păcat m-a zămislit mama mea”, Romani 5, 12: “Printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea”, și “păcatul originar” ne-ar opri aici, dar din fericire Biblia zice mai departe: “…și moartea a trecut asupra tuturor oamenilor” și iar “păcatul originar” încearcă să ne oprească măcar aici, dar Scriptura continuă: “din pricină că TOÅ¢I au păcătuit”, stabilind păcatul ca act juridic și nu “starea în care ne naștem”, Ezechiel 18, 4: “Sufletul care păcătuiește, acela va muri”.
Foarte neîndemânatic – dar aștept de la dumneavoastră dragi cititori, formulări mai bune – îndrăznesc să spun:
PĂ‚CATUL ORIGINAR – păcatul lui Adam- a dus la o STARE de PĂ‚CAT, cu urmare în moartea întâia (somnul), dar de care niciun om de la Adam încoace nu este vinovat în vederea adevăratei morți, moartea a doua. Folosirea aceluiași cuvânt “moarte” și în dreptul celei dintâi – somnul – cu trezirea din el, și în dreptul celei de a doua – desființarea veșnică a ființei – duce la mari greutăți de înțelegere. În loc să “apropiem” cele două morți, ar trebui să le “depărtăm” ca fiind o mare, mare deosebire.
Textul biblic “ÎN păcat m-a zămislit mama mea” nu înseamnă “CU păcat”, nici “păcătos”. El arată o STARE în care omul de după Adam se naște și nu un ACT JURIDIC. Această STARE de PĂ‚CAT MOȘTENITĂ‚ nu intră la JUDECATĂ‚ în dreptul nimănui. Ea va fi rezolvată de Dumnezeu aparte, cum știe El. Este imposibil de spus că OMUL este VINOVAT prin NAȘTEREA SA. Domnul a ținut seamă de această STARE de PĂ‚CAT pe care o moștenim fără să fi luat parte la ea și a făcut PLANUL de MÂNTUIRE oferindu-ne infinit mai mult decât suntem frustrați de ea.
Este tentantă poziția de a ne SOCOTI PĂ‚CĂ‚TOȘI chiar prin naștere, arătând, iarăși chipurile, că noi suntem umili, că nu ne considerăm buni de nimic, recunoașterea că suntem păcătoși, așa de păcătoși că chiar prin naștere păcătoși, … dar este o capcană a diavolului, care odată admițând “VINOVAT PRIN NAȘTERE”, VINOVAREA de după ea, deliberată, NU MAI CONTEAZĂ‚, e doar un ADAUS NEÎNSEMNAT la MAREA VINOVĂ‚Å¢IE primordială la care nu am participat, și de aici îngăduindu-ne a păcătui în continuare că ORICUM SUNTEM PĂ‚CĂ‚TOȘI și încă de la rădăcină, de la ORIGINE, pe neîntrebatelea, desființând ALEGEREA.
Probabil cea mai mare greșeală în această privință este a BĂ‚GA păcatele noastre conștiente, deliberate, prin act de alegere, în PĂ‚CATUL ORIGINAR, pentru a trăi cum ne place și din ce în ce mai puțin simțind că NU SE POTRIVEȘTE și din ce în ce mai mult că SE POTRIVEȘTE, mai ales că “ÎNVĂ‚Å¢Ă‚TORI de ELITĂ‚” ne ajută iscusit să scăpăm de eventuale mustrări de cuget. Așa ni se pare corect că PĂ‚CATUL ORIGINAR este țapul ispășitor, uitând și de pocăință și de jertfa Domnului și chiar de ce-o mai fi cu noi mai departe. Judecata s-ar restrânge cel mult la Adam și la PĂ‚CATUL ORIGINAR în care vor fi rezolvate fără judecată toate păcatele noastre care au fost o URMARE NATURALĂ‚ a primului și nu o ALEGERE CONȘTIENTĂ‚.
Poate pe un “câte ceva” mai încolo, POTRIVISMUL anului școlar 2010 din Institutele de Învățământ creștine pe textul biblic “… ci unul care ÎN TOATE lucrurile a fost ispitit CA ȘI NOI, dar fără păcat”, Evrei 4, 15, că pe timpul Domnului Isus nu era internetul cu toate prostiile de pe el și că n-a avut cum să fie ispitit în acestea, așa că ispitirile moderne trebuie scoase din discuție și păcătuirea pe ele neavând nici o formă de juridicitate. Până unde cu POTRIVISMELE? Nu doar NEPOTRIVITE, ci catastrofice spiritual.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
Material preluat de la www.intercer.net
http://intercer.net/blog/generale/cate-ceva-benone-burtescu-56.html
