Puncte fundamentale de credinta

noiembrie 1, 2011 By Site Editor

Puncte fundamentale de credinta

I.Doctrina despre Dumnezeu

1.Cuvântul lui Dumnezeu

Adventistii de ziua a saptea cred… Că Sfânta Scriptură, Vechiul si Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiratie divină, prin oameni sfinti ai lui Dumnezeu, care au vorbit si au scris, miscati de Duhul Sfânt. In acest Cuvânt, Dumnezeu a încredintat omului cunostinta necesară în vederea mântuirii. Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibilă a voii Sale. Ele sunt norma caracterului, criteriul de verificare a experientei, descoperirea supremă a doctrinelor si raportul demn de încredere al interventiilor lui Dumnezeu în istorie.
Puncte fundamentale, 1

2.Dumnezeirea

Adventistii de ziua a saptea cred… Că există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt, o unitate a trei Persoane coexistând din vesnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotcunoscător, mai presus de toate si pretutindeni prezent. El este infinit si mai presus de întelegerea omenească, dar cunoscut totusi prin faptul că S-a descoperit pe Sine. El este pentru totdeauna vrednic de închinare, adorare si slujire de către întreaga creatiune.
Puncte fundamentale, 2

3.Dumnezeu Tatăl

Adventistii de ziua a saptea cred… Că Dumnezeu Tatăl Cel Vesnic este Creatorul, Izvorul, Sustinătorul si Stăpânul întregii creatiuni. El este drept si sfânt, milos si îndurător, încet la mânie, plin de bunătate si credinciosie. Calitătile si capacitătile manifestate în Fiul si Duhul Sfânt caracterizează, de asemenea, pe Tatăl.
Puncte fundamentale, 3

4.Dumnezeu Fiul

Adventistii de ziua a saptea cred… Că Dumnezeu Fiul Cel Vesnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create toate lucrurile, prin El se descoperă caracterul lui Dumnezeu, se aduce la îndeplinire mântuirea neamului omenesc si lumea este judecată. De-a pururi Dumnezeu adevărat, El a devenit, de asemenea, om adevărat, Isus Hristos. El a fost conceput de Duhul Sfânt si născut din fecioara Maria. El a trăit si a fost ispitit ca orice fiintă omenească, dar a exemplificat în viata Lui, în mod desăvârsit, neprihănirea si iubirea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea lui Dumnezeu si a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel făgăduit de Dumnezeu. De bună voie, El a suferit si a murit pe cruce pentru păcatele noastre si în locul nostru, si a fost înviat din morti, S-a înăltat la cer, ca să slujească în Sanctuarul ceresc în favoarea noastră. El va veni iarăsi în slavă pentru a aduce eliberarea finală poporului Său si restatornicirea tuturor lucrurilor.
Puncte fundamentale, 4

5.Dumnezeu Duhul Sfânt

Adventistii de ziua a saptea cred… Că Dumnezeu Duhul Cel Vesnic a fost activ împreună cu Tatăl si cu Fiul în lucrarea creatiunii, a întrupării si a răscumpărării. El i-a inspirat pe scriitorii Sfintelor Scripturi. El a umplut viata Domnului Hristos cu putere. El atrage si convinge fiintele omenesti si, pe aceia care răspund, El îi renaste si îi transformă după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl si de Fiul spre a fi totdeauna cu copii Săi, El revarsă daruri spirituale asupra bisericii, împuternicind-o pentru a da mărturie despre Hristos si, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.
Puncte fundamentale, 5

II. Doctrina cu privire la om

6.Creatiunea

Adventistii de ziua a saptea cred… Că Dumnezeu este Creator al tuturor lucrurilor si că El a asezat în Scriptură raportul autentic al activitătii Sale creatoare. In sase zile Dumnezeu a făcut cerurile si pământul si toate fiintele vii de pe pământ si S-a odihnit în ziua a saptea a acelei prime săptămâni. In acest fel, El a stabilit Sabatul ca un monument permanent al încheierii lucrării Sale creatoare. Primul bărbat si prima femeie au fost făcuti după chipul si asemănarea lui Dumnezeu, ca o încoronare a lucrării creatiunii, dându-li-se stăpânire peste pământul întreg si fiind însărcinati cu răspunderea de a se îngriji de el. Când lucrarea de creare a lumii a fost terminată, ea era foarte bună, declarând slava lui Dumnezeu.
Puncte fundamentale, 6

7.Natura omului

Adventistii de ziua a saptea cred… Că bărbatul si femeia au fost făcuti după chipul lui Dumnezeu, dotati cu individualitate si cu libertatea de a gândi si actiona. Desi au fost creati ca fiinte libere, reprezentând o unitate indivizibilă a corpului, mintii si spiritului, erau dependenti de Dumnezeu pentru viată, suflare si toate celelalte. Când primii nostri părinti nu l-au ascultat pe Dumnezeu, ei au negat dependenta lor de El si au căzut din înalta lor pozitie, pe care au avut-o când au ascultat de Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu în ei a fost mânjit si au devenit supusi mortii. Urmasii lor au împărtăsit această natură căzută împreună cu consecintele ei. Acestia se nasc cu slăbiciuni si tendinte spre rău. Dar Dumnezeu, în Hristos, a împăcat lumea cu Sine si, prin Duhul Său, a refăcut în muritorii pocăiti chipul Făcătorului lor. Creati spre slava lui Dumnezeu, ei sunt cheamati să-L iubească pe El, să se iubească unii pe altii si să aibă grijă de cele din jurul lor.
Puncte fundamentale, 7

III.Doctrina despre mântuire

8.Marea Luptă

Adventistii de ziua a saptea cred… Că întreaga omenire este în prezent cuprinsă în marea luptă dintre Hristos si Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, legea Sa si suveranitatea Sa asupra Universului. Acest conflict a început în cer, atunci când o fiintă creată si înzestrată cu libertatea de a alege, prin înăltarea de sine, a devenit Satana, vrăjmasul lui Dumnezeu, care a dus la revolta unei părti a îngerilor. El a introdus spiritul de rebeliune în lumea aceasta atunci când a dus în păcat pe Adam si pe Eva. Acest păcat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu în omenire, dezordine în lumea creată si, în cele din urmă, nimicirea ei în timpul potopului. Privită de întreaga creatiune, această lume a devenit arena conflictului universal, din care în cele din urmă Dumnezeul iubirii va fi îndreptătit. Pentru a ajuta pe poporul Său în această luptă, Domnul Hristos trimite pe Duhul Sfânt si pe îngerii Săi credinciosi să-l călăuzească, să-l ocrotească si să-l sustină pe calea mântuirii.
Puncte fundamentale, 8

9.Viata, moartea si învierea Domnului Hristos

Adventistii de ziua a saptea cred… Că în viata Domnului Hristos, de desăvârsită ascultare de vointa lui Dumnezeu, în suferintele Sale, în moartea si învierea Sa, Dumnezeu a prevăzut singurul mijloc de ispăsire pentru păcatul neamului omenesc, astfel ca aceia care prin credintă primesc această ispăsire să poată avea viata vesnică si întreaga creatiune să poată întelege mai bine sfânta si infinita iubire a Creatorului. Această ispăsire desăvârsită apără neprihănirea Legii lui Dumnezeu si bunătatea caracterului Său, căci condamnă păcatul nostru si, în acelasi timp, ea aduce împăcare si regenerare, asigură iertarea noastră. Moartea Domnului Hristos este înlocuitoare si expiatoare. Invierea Domnului Isus Hristos proclamă triumful lui Dumnezeu asupra fortelor răului si, acelora care acceptă ispăsirea, le asigură biruinta finală asupra păcatului si a mortii. Ea declară domnia Domnului Isus Hristos, înaintea căruia fiecare genunchi din ceruri si de pe pământ se va pleca.
Puncte fundamentale, 9

10.Experienta mântuirii

Adventistii de ziua a saptea cred… Că, în infinita Sa iubire si milă, Dumnezeu a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut păcatul, să fie păcat pentru noi, pentru ca în El noi să putem fi făcuti neprihănirea lui Dumnezeu. Condusi de Duhul Sfânt, ne dăm seama de nevoia noastră, recunoastem păcătosenia noastră, ne pocăim de nelegiuirea noastră si manifestăm credinta în Isus, ca Domn si Hristos, ca Inlocuitor si Exemplu. Această credintă, prin care primim mântuirea, vine prin puterea divină a Cuvântului si este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptătiti, înfiati ca fii si fiice ale lui Dumnezeu si eliberati de sub stăpânirea păcatului. Prin Duhul, suntem născuti din nou si sfintiti. Duhul reînnoieste mintea noastră, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în inimile noastre si ni se dă puterea de a trăi o viată sfântă. Rămânând în El, devenim părtasi de natură divină si avem asigurarea mântuirii, acum si în ziua judecătii.
Puncte fundamentale, 10

11. Cresterea in Isus Hristos

Adventistii de ziua a saptea cred… Prin moartea Sa pe cruce, Domnul Isus Hristos a triumfat asupra fortelor raului. Cel care a supus spiritele demonice in timpul slujirii Sale pamantesti, a infrant puterea lor si a facut ca pedeapsa lor finala sa fie sigura.In timp ce umblam cu Domnul Isus in pace, bucurie si avem asigurarea iubirii Lui, biruinta Sa ne da si noua biruinta asupra fortelor raului, care cauta in continuare sa obtina controlul asupra noastra. Dar Duhul Sfant locuieste in noi si ne da putere. In timp ce ne consacram fara incetare lui Isus ca Mantuitor si Domn al nostru, suntem eliberati de povara faptelor noastre din trecut. Nu mai traim in intuneric, nu ne mai temem de puterile raului, de nestiinta si de lipsa de sens a vechiului nostru fel de viata.In aceasta noua libertate in Domnul Isus, suntem chemati sa crestem in asemanarea cu caracterul Sau, avand comuniune zilnica cu El in rugaciune, hranindu-ne din Cuvantul Sau, meditand asupra acestuia si a providentei divine, cantand pentru lauda Sa, adunandu-ne pentru inchinare si participand la misiunea Bisericii.In timp ce ne angajam in slujirea iubitoare a celor din jur si in marturisirea mantuirii Sale, permanenta Sa prezenta cu noi prin Duhul Sfant, va transforma fiecare clipa si fiecare activitate intr-o experienta spirituala. (Ps. 1:1, 2; 23:4; 77:11, 12; Col. 1:13, 14; 2:6,14, 15; Luca 10:17-20; Ef. 5:19, 20; 6:12-18; 1 Tes. 5:23; 2 Petru 2:9; 3:18; 2 Cor. 3:17, 18; Fil. 3:7-14; 1 Tes. 5:16-18; Mat. 20:25-28; Ioan 20:21; Gal. 5:22-25; Rom. 8:38, 39; 1 Ioan 4:4; Evr. 10:25).
Puncte fundamentale, 11

IV.Doctrina cu privire la biserică

12.Biserica

Adventistii de ziua a saptea cred… Că Biserica este comunitatea credinciosilor care recunosc si mărturisesc pe Isus Hristos ca Domn si Mântuitor. In continuarea poporului lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament, suntem chemati să iesim din lume, să ne strângem laolaltă pentru rugăciune, pentru comuniune, pentru învătarea Cuvântului, pentru celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea întregii omeniri si proclamarea pe plan mondial a Evangheliei. Biserica îsi trage autoritatea de la Hristos, care este întruparea Cuvântului, si din Sfintele Scripturi, care sunt Cuvântul scris. Biserica este familia lui Dumnezeu; adoptati de El si devenind copiii Lui, membrii ei trăiesc pe baza noului legământ. Biserica este corpul lui Hristos, o comunitate a credintei, al cărei Cap este Isus Hristos. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit, ca El să poată s-o sfintească si s-o curătească. La întoarcerea Sa în triumf, El va prezenta Siesi o biserică glorioasă, credincioasă în decursul tuturor veacurilor, răscumpărată cu sângele Său, neavând vreo pată sau zbârcitură, ci sfântă si fără prihană.
Puncte fundamentale, 12

13.Rămăsita si misiunea ei

Adventistii de ziua a saptea cred… Că biserica universală este compusă din toti aceia care cred cu adevărat în Hristos. Dar, în zilele sfârsitului, un timp de apostazie foarte răspândit, o rămăsită a fost chemată să păzească poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus. Această rămăsită anuntă sosirea ceasului judecătii, proclamând mânturea prin Hristos si vestind apropierea revenirii Sale. Această proclamare este simbolizată prin cei trei îngeri din Apocalipsa 14; ea coincide cu lucrarea judecătii din ceruri si are ca efect o lucrare de pocăintă si reformă pe pământ. Fiecare credincios este chemat să participe personal la această lucrare mondială de mărturisire.
Puncte fundamentale, 13

14.Unitatea trupului lui Hristos

Adventistii de ziua a saptea cred… Că biserica este un corp de credinciosi compus din multi membri, chemati din toate natiunile, semintiile, limbile si noroadele. In Hristos, noi suntem o nouă creatiune; deosebirile de rasă, cultură, educatie si nationalitate, cum si diferentele dintre cei de sus si cei de jos, dintre bogat si sărac, dintre bărbat si femeie nu trebuie să dea loc la dezbinări între noi. Noi suntem cu totii egali în Hristos care, prin acelasi Spirit, ne-a legat într-o unică comuniune cu El si între noi; noi trebuie să slujim si să fim slujiti fără părtinire si prejudecăti. Prin descoperirea lui Isus Hristos în Scriptură, noi împărtăsim aceeasi credintă si nădejde si dăm tuturor o mărturie unanimă. Această unitate îsi are izvorul în unitatea Treimii divine, care ne-a adoptat ca să fim copii ai Săi.
Puncte fundamentale, 14

15.Botezul

Adventistii de ziua a saptea cred… Că, prin botez, noi mărturisim credinta noastră în moartea si învierea lui Isus Hristos si dăm mărturie privind moartea noastră fată de păcat si hotărârea noastră de a umbla într-o viată nouă. In acest fel, noi recunoastem pe Hristos ca Domn si Mântuitor, devenim poporul Lui si suntem primiti ca membri de către biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre si al primirii Duhului Sfânt. El se săvârseste prin scufundarea în apă si este conditionat de mărturisirea credintei în Isus si de dovezile păcîintei de păcat. El urmează instruirii în adevărurile Sfintelor Scripturi si acceptării învătăturilor ei.
Puncte fundamentale, 15

16.Cina Domnului

Adventistii de ziua a saptea cred… Că Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului si sângelui lui Isus, ca o expresie a credintei în El, Domnul si Mântuitorul nostru. In această experientă a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Său si a-l întări. Impărtăsindu-ne cu bucurie, noi vestim moartea Domnului până ce El va reveni. Pregătirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocăinta si mărturisirea. Invătătorul a rânduit serviciul spălării picioarelor, care înseamnă o reînnoire a curătirii, o expresie a dispozitiei de a sluji unul altuia în umilintă, asemenea lui Hristos, si de a uni inimile noastre în dragoste. Serviciul Cinei este deschis tuturor credinciosilor crestini.
Puncte fundamentale, 16

17.Darurile si slujbele spirituale

Adventistii de ziua a saptea cred… Că Dumnezeu a revărsat asupra tuturor membrilor bisericii Sale din orice generatie daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie să le folosească într-o slujire plină de iubire si pentru binele comun al bisericii si al omenirii. Date prin mijlocirea Duhului Sfânt, care dă fiecărui membru după cum voieste El, darurile aduc cu ele toate aptitudinile si capacitătile de slujire de care are nevoie Biserica pentru a îndeplini functiile ei stabilite de Dumnezeu. Conform Sfintelor Scripturi aceste daruri cuprind functii în vederea slijirii, ca de exemplu slujba vindecării, a credintei, profetiei, predicării, învătăturii, administrării, împăcării, compasiunii, slujirii din iubire până la sacrificiu de sine, pentru ajutorarea si încurajarea oamenilor. Unii membri sunt chemati de Dumnezeu si înzestrati de Duhul Sfânt pentru îndeplinirea functiilor recunoscute de către biserică în lucrarea de pastoratie, evanghelistică, apostolică si de învătare, necesare în mod deosebit pentru pregătirea membrilor în vederea lucrării de slujire, pentru dezvoltarea bisericii si atingerea maturitătii spirituale, cum si pentru promovarea unitătii credintei si cunoasterii de Dumnezeu. Când membrii folosesc aceste daruri spirituale, ca niste slujitori cerdinciosi ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este ocrotită de influentele distructive ale falselor învătături si progresează cu puterea de crestere ce vine de la Dumnezeu si se zideste în credintă si dragoste.
Puncte fundamentale, 17

18.Darul profetiei

Adventistii de ziua a saptea cred… Că între darurile Duhului Sfânt se află si profetia. Acest dar este un semn de identificare al bisericii rămăsitei si a fost manifestat în lucrarea lui Ellen White. Scrierile acestui sol al lui Dumnezeu sunt un izvor continuu al adevărului investit cu autoritate, aducând bisericii încurajare, călăuzire, instruire si mustrare. Ele declară în mod clar că Biblia este etalonul după care orice învătătură si experientă trebuie să fie verificată.
Puncte fundamentale, 18

V.Doctrina despre viata crestină

19.Legea lui Dumnezeu

Adventistii de ziua a saptea cred… Că marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci si exemplificate în viata Domnului Isus. Ele exprimă iubirea, voia si hotărârile lui Dumnezeu cu privire la comportarea si relatiile omului si sunt obligatorii pentru toti oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui Dumnezeu cu poporul Său si etalonul după care se desfăsoară judecata lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidentă păcatul si trezesc un simtământ al nevoii după un Mântuitor. Mântuirea este numai prin har si nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare dezvoltă caracterul crestin si are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovadă a iubirii noastre fată de Domnul si a preocupării pentru concetătenii nostri. Ascultarea care vine din credintă demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viata si întăreste în acest fel mărturisirea crestină.
Puncte fundamentale, 19

20.Sabatul

Adventistii de ziua a saptea cred… Că binefăcătorul Creator, după cele sase zile ale creatiunii, S-a odihnit în cea de-a saptea zi si a instituit Sabatul pentru toti oamenii, ca un monument de aducere aminte al creatiunii. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu cere păzirea Sabatului zilei a saptea ca zi de odihnă, de închinare si slujire, în armonie cu învătătura si practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de plăcută comuniune cu Dumnezeu si între credinciosi. El este un simbol al răscumpărării în Hristos, un semn al sfintirii noastre, o dovadă a loialitătii si o pregustare a viitorului nostru vesnic în Impărătia lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al lui Dumnezeu, al legământului vesnic dintre El si poporul Său. Păzirea plină de bucurie a acestui timp sfânt, de seara si până seara, de la apus de soare până la apus de soare, este o celebrare a actelor creatoare si răscumpărătoare ale lui Dumnezeu.
Puncte fundamentale, 20

21.Administrarea crestină a bunurilor vietii

Adventistii de ziua a saptea cred… Că noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ne-a încredintat timpul si ocaziile, capacitătile si mijloacele materiale, binecuvântările pământului si resursele lui. Noi suntem răspunzători fată de El pentru buna lor folosire. Noi recunoastem drepturile Lui de proprietar prin slujire plină de credinciosie fată de aproapele nostru, cum si prin faptul că Ii înapoiem zecimea si dăm daruri pentru vestirea Evangheliei, pentru sustinerea si dezvoltarea bisericii Sale. Administrarea este un privilegiu ce ne este dat de Dumnezeu pentru cresterea în dragoste si biruintă asupra egoismului si lăcomiei. Un bun administrator se bucură de binecuvântarea ce vine asupra altora, ca rod al credinciosiei lui.
Puncte fundamentale, 21

22.Comportamentul crestin

Adventistii de ziua a saptea cred… Că noi suntem chemati să fim un popor evalvios care gândeste, simte si actionează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul să refacă în noi caracterul Domnului nostru, noi trebuie să ne angajăm numai în acele lucruri care vor produce în viata noastră aceeasi curătie, sănătate si bucurie manifestate în viata Domnului Hristos, în viata noastră. Acesta înseamnă că distractiile si plăcerile noastre trebuie să fie la cele mai înalte standarde ale bunului gust si frumusetii crestine. In timp ce recunoastem deosebirile dintre diferite civilizatii, îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, decentă si de bun gust, asa cum stă bine acelora a căror adevărată frumusete nu constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blând si smerit. Iar pentru că trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, noi trebuie să avem grijă de ele, într-un mod inteligent. Pe lângă miscare fizică si odihnă corespunzătoare, noi trebuie să adoptăm cea mai sănătoasă dietă cu putintă si să ne abtinem de la hrana necurată arărată în Sfintele Scripturi. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul si folosirea iresponsabilă a medicamentelor si narcoticelor sunt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi trebuie să ne abtinem de la folosirea lor. In schimb, trebuie să ne angajăm în tot ceea ce aduce gândurile si corpurile noastre în ascultare de Hristos, care doreste să fim sănătosi, folositori si plini de bucurie si bunătate.
Puncte fundamentale, 22

23.Căsătoria si familia

Adventistii de ziua a saptea cred… Că institutia căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu în Eden. Isus a proclamat-o ca unire pentru toată viata dintre un bărbat si o femeie, într-o părtăsie plină de iubire. Pentru crestin, legământul căsătoriei este făcut cu Dumnezeu ca si cu tovarăsul de viată si trebuie să se realizeze numai între persoane ce împărtăsesc o credintă comună. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul si responsabilitatea constituie însăsi baza acestei legături, care trebuie să reflecte iubirea,sfintenia, fidelitatea si permanenta relatiilor dintre Hristos si biserica Sa. Cu privire la divort, Isus a învătat că persoana care divortează de tovarăsul de viată, cu exceptia cazurilor de adulter si se recăsătoreste cu altcineva, comite adulter. Desi relatiile în unele familii pot să se îndepărteze de ideal, într-o căsătorie în care partenerii care se încred total, unul în celălalt si în Hristos, ei pot obtine unitatea plină de iubire, prin călăuzirea Duhului si instruirea bisericii. Dumnezeu binecuvântează familia si urmăreste ca membrii ei să se ajute unul pe altul, spre o deplină maturitate. Părintii trebuie să-si crească astfel copiii, încât acestia să iubească si să asculte de Dumnezeu. Prin exemplul si cuvintele lor, ei trebuie să-i învete că Domnul Hristos este autorul iubitor al disciplinei, totodeauna binevoitor, care le poartă de grijă si care doreste ca ei să devină membri ai corpului Său, familia lui Dumnezeu. Unitatea crescândă a familiei, constituie unul din semnele distinctive ale ultimei solii a Evangheliei.
Puncte fundamentale, 23

VI.Doctrina despre evenimentele finale

24.Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc

Adventistii de ziua a saptea cred… Că există un Sanctuar în ceruri, adevăratul tabernacol, ridicat nu de om ci de Domnul. In el, Domnul Hristos slujeste în favoarea nostră, punând la dispozitia credinciosilor binefacerile jertfei Sale ispăsitoare, aduse o dată pentru totdeauna pe cruce. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele nostru Preot si a început lucrarea Sa de mijlocire la data înăltării Sale. In 1844, la sfârsitul perioadei profetice de 2300 zile, El a intrat în cea de-a doua si ultima fază a slujirii Sale ispăsitoare. Ea este o lucrare a judecătii de cercetare, care este o parte a eliminării definitive a tuturor păcatelor, simbolizată de către curătirea sanctuarului ebraic din vechime în Ziua de ispăsire. In acel serviciu simbolic, sanctuarul era curătit cu sângele animalelor jertfite, dar lucrurile ceresti sunt curătite cu sacrificiul desăvârsit al sângelui lui Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperă fiintelor ceresti care din cei morti dorm în Hristos si astfel, în El, sunt socotiti vrednici de a avea parte de prima înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus Hristos, si în El, deci, sunt gata pentru înăltarea în Impărătia Sa cea vesnică. Această judecată apără dreptatea lui Dumnezeu în salvarea acelora care cred în Isus. Ea declară că aceia care au rămsa credinciosi lui Dumnezeu vor primi Impărătia. Terminarea acestei lucrări a Domnului Hristos va marca încheierea timpului de probă al omenirii înaintea celei de-a doua veniri a Domnului Hristos.
Puncte fundamentale, 24

25.A doua venire a Domnului Hristos

Adventistii de ziua a saptea cred… Că a doua venire a Domnului Hristos este binecuvântata nădejde a bisericii, marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală, vizibilă si mondială. Când El va reveni, mortii neprihăniti vor fi înviati si împreună cu neprihănitii cei vii vor fi glorificati si luati la cer, dar cei nelegiuiti vor muri. Implinirea aproape completă a majoritătii profetiilor, împreună cu conditiile existente în prezent în lume, arată faptul că venirea Domnului Hristos este iminentă. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem îndemnati să fim gata în orice vreme.
Puncte fundamentale, 25

26.Moartea si învierea

Adventistii de ziua a saptea cred… Că plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, care Singur are nemurirea, va da viata vesnică celor răscumpărati ai Săi. Până în ziua aceea însă, moartea este o stare de inconstientă pentru toti oamenii. Când Domnul Hristos, care este viata noastră. Se va arăta, neprihănitii înviati si cei neprihăniti în viată vor fi glorificati si luati ca să întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiti, va avea loc după o mie de ani.
Puncte fundamentale, 26

27.Mileniul si sfârsitul păcatului

Adventistii de ziua a saptea cred… Că mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfintii Săi în ceruri, între prima si a doua înviere. In acest timp, mortii cei nelegiuiti vor fi judecati; pământul va fi în totul pustiu, fără fiinte omenesti vii, care să-l locuiască, ci ocupat doar de Satana si îngerii săi. La sfârsitul mileniului, Domnul Hristos cu sfintii Săi si Cetatea cea sfântă, vor coborî din ceruri pe pământ. Mortii cei nelegiuiti vor fi atunci înviati si împreună cu Satana si îngerii lui vor înconjura cetatea; dar foc va coboî de la Dumnezeu si-i va arde si va curăti pământul. Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de păcat si de păcătosi.
Puncte fundamentale, 27

28.Noul Pământ

Adventistii de ziua a saptea cred… Că, pe noul pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu a pregătit un cămin vesnic pentru cei răscumpărati si un mediu desăvârsit pentru viata vesnică, pentru iubire, bucurie si pentru a învăta în prezenta Lui. Căci aici Dumnezeu Insusi va locui cu poporul Său, iar moartea si suferinta vor dispărea. Marea Luptă va fi încheiată si nu va mai fi păcat. Toate lucrurile, însufletite si neînsufletite, vor declara că Dumnezeu este dragoste; si El va domni vesnic. Amin.
Puncte fundamentale, 28

Puncte fundamentale de credinta

septembrie 22, 2011 By Site Editor

Puncte fundamentale de credinta

Adventiștii de Ziua a Șaptea acceptă Biblia ca singurul lor crez și susțin anumite principii fundamentale de credință ca fiind învățături ale Sfintelor Scripturi. Așa cum sunt prezentate aici, aceste convingeri, constituie înțelegerea și exprimarea bisericii cu privire la învățătura Sfintelor Scripturi. Revizuirea acestor declarații poate avea loc cu ocazia unei sesiuni a Conferinței Generale, atunci când biserica este condusă de Duhul Sfânt la o mai profundă înțelegere a adevărului Bibliei sau când găsește un limbaj mai adecvat prin care să exprime învățăturile Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.

1. Sfintele Scripturi

Sfintele Scripturi, Vechiul și Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, dat prin inspirație divină, prin oameni sfinți ai lui Dumnezeu, care au vorbit și au scris așa cum erau conduși de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu a încredințat omului cunoștința necesară pentru mântuire. Sfintele Scripturi sunt descoperirea infailibilă a voinței Sale. Ele sunt standardul caracterului, testul experienței, descoperirea cu autoritate deplină în privința doctrinelor și raportul demn de încredere al acțiunilor lui Dumnezeu în istorie. (2 Petru 1,20.21; 2 Tim. 3,16.17; Ps. 119,105; Prov. 30,5.6; Is. 8,20; Ioan 17,17; 1 Tes. 2,13; Evr. 4,12)

2. Trinitatea

Există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, o unitate de trei Persoane veșnice. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotștiutor, mai presus de toate și omniprezent. El este infinit și, dincolo de înțelegerea omenească, totuși este cunoscut prin faptul că El S-a revelat. El este pentru veșnicie vrednic de închinare, adorare și slujire din partea întregii creațiuni. (Deut. 6,4; Mat. 28,19; 2 Cor. 13,14; Ef. 4,4â€‘6; 1 Petru 1,2; 1 Tim. 1,17; Apoc. 14,7)

3. Tatăl

Dumnezeu Tatăl cel veșnic este Creatorul, Izvorul, Susținătorul și Suveranul întregii creațiuni. El este drept și sfânt, plin de milă și har, încet la mânie și îmbelșugat într-o statornică dragoste și credincioșie. Calitățile și puterile manifestate în Fiul și în Duhul Sfânt sunt, de asemenea, revelații ale Tatălui. (Gen. 1,1; Apoc. 4,11; 1 Cor. 15,28; Ioan 3,16; 1 Ioan 4,8; 1 Tim. 1,17; Ex 34,6.7; Ioan 14,9)

4. Fiul

Dumnezeu Fiul cel veșnic a devenit prin întrupare Isus Hristos. Prin El au fost create toate lucrurile și prin El este descoperit caracterul lui Dumnezeu. Prin El se realizează mântuirea omului și prin El este judecată lumea. Dumnezeu adevărat din veșnicii, El a devenit și Om adevărat, Isus Hristos. El a fost conceput prin Duhul Sfânt și născut din fecioara Maria. A trăit și a experimentat ispitirea ca o ființă umană, dar a exemplificat în mod desăvârșit neprihănirea și dragostea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea lui Dumnezeu și a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel făgăduit de Dumnezeu. A suferit și a murit de bunăvoie pe cruce pentru păcatele noastre și în locul nostru, a înviat din morți și Sâ€‘a înălțat la ceruri ca să slujească în Sanctuarul ceresc în favoarea noastră. El va reveni în slavă pentru eliberarea finală a poporului Său și restatornicirea tuturor lucrurilor. (Ioan 1,1â€‘3.14; Col. 1,15â€‘19; Ioan 10,30; 14,9; Rom. 6,23; 2 Cor. 5,17â€‘19; Ioan 5,22; Luca 1,35; Fil. 2,5â€‘11; Evr. 2,9â€‘18; 1 Cor. 15,3.4; Evr. 8,1.2; Ioan 14,1â€‘3)

5. Duhul Sfânt

Dumnezeu Duhul cel veșnic a luat parte activă împreună cu Tatăl și cu Fiul la creațiune, la întrupare și la răscumpărare. El a inspirat scriitorii Bibliei. El a umplut cu putere viața lui Hristos. El atrage și convinge ființele omenești, iar pe aceia care răspund chemării Sale îi transformă după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl și de Fiul pentru a fi totdeauna alături de copiii Lui, El oferă daruri spirituale bisericii, o împuternicește să dea mărturie despre Hristos și, în armonie cu Biblia, o conduce în tot adevărul. (Gen. 1,1.2; Luca 1,35; 4,18; Fapte 10,38; 2 Petru 1,21; 2 Cor. 3,18; Ef. 4,11.12; Fapte 1,8; Ioan 14,16â€‘18.26; 15,26.27; 16,7â€‘13)

6. Creațiunea

Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor și a descoperit în Sfintele Scripturi raportul autentic al activității Sale creatoare. În șase zile, Domnul a făcut „cerul și pământul” și toate ființele vii care sunt pe pământ, iar în ziua a șaptea a acelei prime săptămâni Sâ€‘a odihnit. Astfel, El a înființat Sabatul ca memorial veșnic al încheierii activității Sale creatoare. Primul bărbat și prima femeie au fost făcuți după chipul lui Dumnezeu, ca încoronare a lucrării de creațiune. Li sâ€‘a dat stăpânire asupra lumii și răspunderea de a avea grijă de ea. Când lucrarea creațiunii a fost încheiată, lumea era „foarte bună”, proclamând gloria lui Dumnezeu. (Gen. 1,2; Ex. 20,8â€‘11; Ps. 19,1â€‘6; 33,6.9; 104; Evr. 11,3)

7. Natura omului

Bărbatul și femeia au fost creați după chipul lui Dumnezeu cu individualitate, putere și libertate de a gândi și a acționa. Deși creați ca ființe libere, fiecare om este o unitate indivizibilă a trupului, minții și sufletului și este dependent de Dumnezeu în ceea ce privește viața, suflarea și toate celelalte. Când primii noștri părinți nâ€‘au ascultat de Dumnezeu, ei au tăgăduit dependența lor de El și au căzut din poziția lor înaltă. Chipul lui Dumnezeu din ei a fost denaturat și au ajuns supuși morții. Urmașii lor împărtășesc această natură decăzută și consecințele ei. Ei se nasc cu slăbiciuni și tendințe spre rău. Dar Dumnezeu, prin Hristos, a împăcat lumea cu Sine și, prin Duhul Său, reface în oamenii care se pocăiesc chipul Creatorului lor. Creați pentru gloria lui Dumnezeu, ei sunt chemați săâ€‘L iubească, să se iubească unii pe alții și să aibă grijă de mediul natural în care trăiesc. (Gen. 1,26â€‘28; 2, 7; Ps. 8,4â€‘8; Fapte 17,24â€‘28; Gen. 3; Ps. 51,5; Rom. 5,12â€‘17; 2 Cor. 5,19.20; Ps. 51,10; 1 Ioan 4,7.8.11.20; Gen. 2,15)

8. Marea luptă

Întreaga omenire este acum implicată întrâ€‘o mare luptă între Hristos și Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, la Legea și la suveranitatea Sa în Univers. Acest conflict a început în ceruri, atunci când o ființă creată, înzestrată cu libertatea de alegere, prin înălțarea de sine a devenit Satana, vrăjmașul lui Dumnezeu, și a condus la răzvrătire o parte dintre îngeri. El a introdus spiritul răzvrătirii în lumea noastră, atunci când i-a condus pe Adam și pe Eva să păcătuiască. Păcatul omului a dus la distrugerea chipului lui Dumnezeu în omenire, la dezordine în lumea creată și, în cele din urmă, la distrugerea acesteia prin potopul care a cuprins toată lumea. Urmărită de întreaga creațiune, această lume a devenit scena conflictului universal, din care, în cele din urmă, Dumnezeul dragostei va ieși îndreptățit. Pentru a ajuta pe poporul Său în acest conflict, Hristos trimite Spiritul Său cel Sfânt și îngeri credincioși săâ€‘l călăuzească, săâ€‘l apere și săâ€‘l susțină pe calea mântuirii. (Apoc. 12,4â€‘9; Is. 14,12â€‘14; Ez. 28,12â€‘18; Gen. 3; Rom. 1,19â€‘32; 5,12â€‘21; 8,19â€‘22; Gen. 6â€‘8; 2 Petru 3,6; 1 Cor. 4,9; Evr. 1,14)

9. Viața, moartea și învierea lui Isus Hristos

Prin viața lui Hristos de perfectă ascultare față de voința lui Dumnezeu, prin suferința, moartea și învierea Sa, Dumnezeu a oferit singurul mijloc de ispășire pentru păcatele omenirii, așa că, aceia care, prin credință, acceptă ispășirea pot avea viața veșnică, iar întreaga creațiune poate înțelege mai bine dragostea nemărginită și sfântă a Creatorului. Această ispășire desăvârșită apără dreptatea Legii lui Dumnezeu și îndurarea ce aparține caracterului Său, pentru că realizează condamnarea păcatului și ne oferă iertarea. Moartea lui Hristos este o moarte înlocuitoare și ispășitoare, este o moarte care aduce împăcare și transformare. Învierea lui Hristos proclamă triumful lui Dumnezeu asupra forțelor răului, iar celor ce acceptă ispășirea le asigură biruința finală asupra păcatului și asupra morții. Ea declară autoritatea de Domn a lui Isus Hristos, înaintea Căruia se va pleca orice genunchi în ceruri și pe pământ. (Ioan 3,16; Is. 53; 1 Petru 2,21.22; 1 Cor. 15,3.4.20â€‘22; 2 Cor. 5,14.15.19â€‘21; Rom. 1,4; 3,25; 4,25; 8,34; 1 Ioan 2,2; 4,10; Col. 2,15; Fil. 2,6â€‘11)

10. Experiența mântuirii

În infinita Sa iubire și milă, Dumnezeu a făcut ca Hristos, care nu a cunoscut păcatul, să fie făcut păcat pentru noi, astfel ca, în El, noi să putem fi făcuți neprihănirea lui Dumnezeu. Conduși de Spiritul Sfânt, noi simțim lipsurile noastre, recunoaștem păcătoșenia noastră, ne pocăim de nelegiuirile noastre și ne exercităm credința noastră în Isus ca Domn și Hristos, ca Înlocuitor și Exemplu. Această credință care dobândește mântuirea vine prin puterea divină a Cuvântului și este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptățiți, adoptați ca fii și fiice ale lui Dumnezeu și eliberați de sub domnia păcatului. Prin Spiritul Sfânt, suntem născuți din nou și sfințiți; Spiritul reînnoiește mințile noastre, scrie legea iubirii în inimile noastre și ni se oferă putere de a trăi o viață sfântă. Rămânând în El, noi devenim părtași ai naturii divine și avem asigurarea mântuirii acum în ziua judecății. (2 Cor. 5,17â€‘21; Ioan 3,16; Gal. 1,4; 4,4â€‘7; Tit 3,3â€‘7; Ioan 16,8; Gal. 3,13.14; 1 Petru 2,21.22; Rom. 10,17; Luca 17,5; Marcu 9,23.24; Ef. 2,5â€‘10; Rom. 3,21â€‘26; Col. 1,13.14; Rom. 8,14â€‘17; Gal. 3,26; Ioan 3,3â€‘8; 1 Petru 1,23; Rom. 12,2; Evr. 8,7â€‘12; Ez. 36,25â€‘27; 2 Petru 1,3.4; Rom. 8,1â€‘4; 5,6â€‘10)

11. Creșterea în Hristos

Prin moartea Sa pe cruce, Domnul Isus Hristos a triumfat asupra forțelor răului. Cel care a supus spiritele demonice în timpul lucrării Sale pe pământ le-a sfărâmat puterea și a făcut sigură condamnarea lor finală. Biruința lui Isus ne dă și nouă biruință asupra forțelor răului, care încearcă să ne stăpânească, în timp ce umblăm cu El în pace și bucurie, având asigurarea iubirii Sale. Acum, Duhul Sfânt locuiește în noi și ne dă putere. În timp ce ne consacrăm fără încetare lui Isus ca Mântuitor și Domn al nostru, suntem eliberați de povara faptelor noastre din trecut. Noi nu mai trăim în întuneric, cu teamă de puterile răului, în ignoranță și în viața lipsită de sens de odinioară. În această nouă libertate în Isus, suntem chemați să creștem în asemănarea cu caracterul Său, comunicând cu El zilnic în rugăciune, prin hrănirea din Cuvântul lui Dumnezeu, meditând asupra acestuia și asupra providenței Sale, cântând laudele Sale, adunându-ne pentru închinare și participând la misiunea bisericii. În timp ce ne dăruim într-o slujire iubitoare pentru cei din jurul nostru și în mărturisirea mântuirii Sale, prezența Sa constantă cu noi, prin Duhul Sfânt, transformă fiecare moment al vieții și fiecare îndatorire într-o experiență spirituală veritabilă. (Psalmi 1,1.2; 23,4; 77,11.12; Col. 1,13.14; 2,6.14.15; Luca 10,17-20; Ef. 15,19.20; 6,12-18; 1 Tes. 5,23; 2 Petru 2,9; 3,18; 2 Cor. 3,17.18; Fil. 3,7-14; 1 Tes 5,16-18; Matei 20,25-28; Ioan 20,21; Gal 5,22-25; Rom. 8,38.39; 1 Ioan 4,4; Evrei 10,25)

12. Biserica

Biserica este comunitatea credincioșilor care Îl mărturisesc pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. Ca urmați ai poporului lui Dumnezeu din timpurile Vechiul Testament, noi suntem chemați să ieșim din lume. Noi ne strângem laolaltă pentru închinare, pentru părtășie, pentru instruire din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru celebrarea Cinei Domnului, pentru slujirea întregii omeniri și pentru proclamarea Evangheliei în toată lumea. Biserica își primește autoritatea de la Hristos, care este Cuvântul întrupat, și din Sfintele Scripturi, care constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Biserica este familia lui Dumnezeu. Fiind adoptați ca fii ai Săi, membrii ei trăiesc în baza noului legământ. Biserica este trupul lui Hristos, o comunitate de credincioși, al căror Cap este Însuși Hristos. Biserica este mireasa pentru care a murit Hristos, ca sâ€‘o sfințească și sâ€‘o curățească. La întoarcerea Lui triumfală, El o va prezenta ca fiind biserica Sa glorioasă: cei credincioși din toate timpurile, răscumpărați prin sângele Său, neavând nicio pată sau zbârcitură, ci fiind sfinți și fără prihană. (Gen. 12,3; Fapte 7,38; Ef. 4,11â€‘15; 3,8â€‘11; Mat. 28,19.20; 16,13â€‘20; 18,18; Ef. 2,19â€‘22; 1,22.23; 5,23â€‘27; Col. 1,17.18)

13. Rămășița și misiunea ei

Biserica universală este compusă din toți cei care cred cu adevărat în Hristos. Dar, în ultimele zile ale istoriei planetei, când apostazia devine generală, Dumnezeu cheamă deoparte o rămășiță care ține poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Această rămășiță anunță sosirea ceasului judecății, proclamă mântuirea prin Hristos și vestește apropierea celei de a Doua Veniri a Lui. Această proclamare este simbolizată de cei trei îngeri din Apocalipsa 14. Ea coincide cu judecata din ceruri și are ca rezultat o lucrare de pocăință și reformă pe pământ. Fiecare credincios este chemat să dea mărturie personală în această lucrare mondială (Apoc. 12,17; 14,6â€‘12: 18,1â€‘4; 2 Cor. 5,10; Iuda 3,14; 1 Petru 1,16â€‘19; 2 Petru 3,10â€‘14; Apoc. 21,1â€‘14).

14. Unitatea în trupul lui Hristos

Biserica este un corp de credincioși, compus din mulți membri, chemați din toate națiunile, neamurile, limbile și popoarele. În Hristos, noi suntem o nouă creație. Deosebirile de rasă, cultură, instruire și naționalitate, precum și diferințele dintre cei de sus și cei de jos, dintre bogați și săraci, dintre bărbați și femei nu trebuie să dea loc la dezbinări între noi. Toți suntem egali în Hristos care, printrâ€‘un singur Duh, neâ€‘a legat în aceeași părtășie cu El și unul cu altul. Noi trebuie să slujim și să fim slujiți fără părtinire sau rezervă. Prin descoperirea lui Isus Hristos în Sfintele Scripturi, împărtășim aceeași credință și nădejde și dăm tuturor o mărturie unită. Această unitate își are sursa în unitatea triunicului Dumnezeu, care neâ€‘a adoptat pentru a fi copiii Săi. (Rom. 12,4.5; 1 Cor. 12,12â€‘14; Mat. 28,19.20; Ps. 133,1; 2 Cor. 5,16.17; Fapte 17,26.27; Gal. 3,27.29; Col. 3,10â€‘15; Ef. 4,14â€‘16; 4,1â€‘6; Ioan 17,20â€‘23)

15. Botezul

Prin botez, noi mărturisim credința noastră în moartea și învierea lui Isus Hristos și dăm mărturie cu privire la moartea noastră față de păcat și hotărârea de a umbla întrâ€‘o viață nouă. Astfel, noi recunoaștem pe Hristos ca Domn și Mântuitor, devenim poporul Lui și suntem primiți ca membri de către biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor și al primirii Duhului Sfânt. Botezul este săvârșit prin scufundarea în apă și este condiționat de mărturisirea credinței în Isus și de dovada pocăinței. El trebuie să fie precedat de instruirea în adevărurile Sfintelor Scripturi și de primirea învățăturilor ei. (Rom. 6,1â€‘6; Col. 2,12.13; Fapte 16,30â€‘33; 22,16; 2,38; Mat. 28,19.20)

16. Cina Domnului

Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului și sângelui lui Hristos, ca expresie a credinței în El, Domnul și Mântuitorul nostru. În această experiență a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Său și aâ€‘l întări. Când ne împărtășim, noi proclamăm cu bucurie moartea Domnului, până va reveni El. Pregătirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocăința și mărturisirea. Învățătorul a instituit serviciul spălării picioarelor care semnifică o reînnoire a curățirii, o expresie a bunăvoinței de a ne sluji unul altuia în umilință creștină și de a ne uni inimile în dragoste. Serviciul Cinei Domnului este deschis tuturor credincioșilor creștini. (1 Cor. 10,16.17; 11,23â€‘30; Mat. 26,17â€‘30; Apoc. 3,20; Ioan 6,48â€‘63; 13,1â€‘17)

17. Darurile spirituale și funcțiile de slujire

Dumnezeu înzestrează pe toți membrii bisericii Sale din toate vremurile cu daruri spirituale pe care fiecare membru trebuie să le folosească pentru binele comun al bisericii și al omenirii, întrâ€‘o slujire plină de iubire. Acordate prin mijlocirea Duhului Sfânt, care dă fiecăruia în parte după cum voiește, darurile aduc cu ele toate aptitudinile și capacitățile de slujire de care are nevoie biserica pentru aâ€‘și îndeplini funcțiile stabilite de Dumnezeu. Potrivit Scripturii, între aceste daruri se află: credința, vindecarea, profetizarea, propovăduirea, învățarea, administrarea, împăcarea, compasiunea, slujirea cu sacrificiu de sine și binefacerea pentru încurajarea și ajutarea semenilor. Unii membri sunt chemați de Dumnezeu și înzestrați de Duhul Sfânt pentru îndeplinirea funcțiilor recunoscute de biserică, cum ar fi: lucrarea pastorală, evanghelistică, apostolică și de învățare. Ele sunt necesare în mod deosebit pentru pregătirea membrilor pentru lucrarea de slujire, pentru dezvoltarea bisericii în vederea atingerii maturității spirituale, dar și pentru promovarea unității credinței și a cunoașterii de Dumnezeu. Atunci când membrii folosesc aceste daruri spirituale ca administratori credincioși ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este protejată de influențele distructive ale învățăturilor false, își primește creșterea de la Dumnezeu și se zidește în credință și dragoste. (Rom. 12,4â€‘8; 1 Cor. 12,9â€‘11.27.28; Ef. 4,8.11â€‘16; Fapte 6,1â€‘7; 1 Tim. 3,1â€‘13; 1 Petru 4,10.11)

18. Darul profeției

Unul dintre darurile Duhului Sfânt este profeția. Acest dar este un semn de identificare a bisericii rămășiței și sâ€‘a manifestat prin lucrarea făcută de Ellen White. Ca un mesager al Domnului, scrierile ei sunt o sursă continuă de adevăr plină de autoritate, adevăr care oferă bisericii mângâiere, călăuzire, instruire și îndreptare. Ele arată clar că Biblia este etalonul după care trebuie să fie verificată orice învățătură și experiență. (Ioel 2,28.29; Fapte 2,14â€‘21; Evr. 1,1â€‘3; Apoc. 12,17; 19,10)

19. Legea lui Dumnezeu

Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt întruchipate în cele Zece Porunci și exemplificate în viața Domnului Hristos. Ele exprimă dragostea, voința și scopurile lui Dumnezeu cu privire la comportament și la relații umane și sunt obligatorii pentru toți oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui Dumnezeu cu poporul Său și standardul judecății lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidență păcatul și trezesc simțământul nevoii după un Mântuitor. Mântuirea se realizează prin har, și nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare dezvoltă caracterul creștin și dă naștere la un simțământ de stare de bine. Ea constituie dovada dragostei noastre față de Dumnezeu și a interesului pentru semenii noștri. Ascultarea care vine din credință demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viețile și întărește în acest fel mărturia creștină. (Ex. 20,1â€‘17; Ps. 40,7.8; Mat. 22,36â€‘40; Deut. 28,1â€‘14; Mat. 5,17â€‘20; Evr. 8,8â€‘10; Ioan 15,7â€‘10; Ef. 2,8â€‘10; 1 Ioan 5,3; Rom. 8,3.4; Ps. 19,7â€‘14)

20. Sabatul

După cele șase zile ale creațiunii, Creatorul binefăcător Sâ€‘a odihnit în ziua a șaptea și a instituit Sabatul pentru toți oamenii, ca memorial al creațiunii. Porunca a patra a Legii neschimbătoare a lui Dumnezeu cere respectarea Sabatului ca zi de odihnă, de închinare și de slujire, în armonie cu învățăturile și exemplul lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o comuniune încântătoare cu Dumnezeu și unii cu alții. Este un simbol al răscumpărării prin Hristos, un semn al sfințirii noastre, o dovadă a credincioșiei noastre și o pregustare a viitorului nostru veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al legământului lui Dumnezeu cu poporul Său. Păzirea cu bucurie a acestui timp sfânt, de seara până seara, de la apus până la apus, este o celebrare a lucrării creatoare și răscumpărătoare a lui Dumnezeu. (Gen. 2,1â€‘3; Ex. 20,8â€‘11; Luca 4,16; Is. 56,5.6; 58,13.14; Mat. 12,1â€‘12; Ex. 31,13â€‘17; Ez. 20,12.20; Deut. 5,12â€‘15; Evr. 4,1â€‘11; Lev. 23,32; Marcu 1,32)

21. Isprăvnicia

Noi suntem ispravnicii lui Dumnezeu, cărora neâ€‘a încredințat timp și ocazii, capacități și bunuri, binecuvântările pământului și resursele lui. Noi suntem răspunzători față de El pentru buna lor folosire. Noi recunoaștem drepturile de proprietar ale lui Dumnezeu printrâ€‘o slujire plină de credincioșie față de El și față de semenii noștri, prin faptul că Îi înapoiem zecimea și dăm daruri pentru vestirea Evangheliei, pentru susținerea și dezvoltarea bisericii Sale. Isprăvnicia este un privilegiu pe care ni lâ€‘a dat Dumnezeu pentru a crește în dragoste și pentru a birui egoismul și lăcomia. Ispravnicul se bucură de binecuvântările care vin asupra altora, ca rezultat al credincioșiei sale. (Gen. 1,26â€‘28; 2,15; 1 Cron. 29,14; Hag. 1,3â€‘11; Mal. 3,8â€‘12; 1 Cor. 9,9â€‘14; Mat. 23,23; 2 Cor. 8,1â€‘15; Rom. 15,26.27)

22. Comportamentul creștin

Noi suntem chemați să fim un popor evlavios, care gândește, simte și acționează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul lui Dumnezeu să refacă în noi caracterul Domnului nostru, trebuie să ne implicăm și să acceptăm numai acele lucruri care vor produce în viața noastră curăție, sănătate și bucurie. Aceasta înseamnă că plăcerile și distracțiile noastre trebuie să corespundă celor mai înalte standarde ale bunuluiâ€‘gust și ale frumuseții creștine. Deși recunoaștem deosebirile de cultură, îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, modestă și curată, așa cum se potrivește acelora pentru care adevărata frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blând și liniștit. Aceasta mai înseamnă că, întrucât trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, trebuie să avem grijă de ele întrâ€‘un mod inteligent. Pe lângă mișcare fizică și odihnă corespunzătoare, trebuie să adoptăm cea mai sănătoasă dietă cu putință și să ne abținem de la alimentele necurate identificate în Scriptură. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul, folosirea iresponsabilă a medicamentelor și a narcoticelor sunt dăunătoare corpului nostru, trebuie să ne abținem de la folosirea lor. În schimb, trebuie să ne angajăm în tot ceea ce ne aduce gândurile și trupul în ascultare de Hristos, care dorește să fim sănătoși, plini de bucurie și bunătate. (Rom. 12,1.2; 1 Ioan 2,6; Ef. 5,1â€‘21; Fil. 4,8; 2 Cor.10,5; 6,14â€‘7,1; 1 Petru 3,1â€‘4; 1 Cor. 6,19; 10,31; Lev.11,1â€‘47; 3 Ioan 2)

23. Căsătoria și familia

Căsătoria a fost instituită de Dumnezeu în Eden și afirmată de Isus ca fiind unirea pentru toată viața dintre un bărbat și o femeie, întrâ€‘o părtășie plină de dragoste. Pentru creștin, căsătoria este un legământ atât față de Dumnezeu, cât și față de tovarășul de viață. De aceea, trebuie să fie încheiată numai între parteneri care împărtășesc aceeași credință. Iubirea reciprocă, cinstea, respectul și responsabilitatea sunt țesătura acestei relații care trebuie să reflecte dragostea, sfințenia, apropierea și permanența relației dintre Hristos și biserica Sa. Cu privire la divorț, Isus a învățat că cel care se desparte de tovarășul său de viață din alte motive decât infidelitatea, căsătorinduâ€‘se cu altcineva, comite adulter. Deși unele relații de familie poate nu corespund idealului, soții care se dăruiesc unul altuia pe deplin în Hristos pot realiza o unitate plină de dragoste prin călăuzirea Duhului și pot contribui la dezvoltarea bisericii. Dumnezeu binecuvântează familia și dorește ca membrii ei să se ajute unul pe altul pentru a ajunge la maturitate completă. Părinții sunt datori săâ€‘și crească copiii în dragoste și ascultare de Dumnezeu. Prin exemplul și cuvintele lor, ei trebuie săâ€‘i învețe că Hristos disciplinează în mod iubitor, întotdeauna gingaș și atent, dorind ca ei să devină membri ai trupului Său, familia lui Dumnezeu. Legătura familială tot mai strânsă este unul dintre semnele distinctive ale soliei finale a Evangheliei. (Gen. 2,18â€‘25; Mat. 19,3â€‘9; Ioan 2,1â€‘11; 2 Cor. 6,14; Ef. 5,21â€‘33; Mat. 5,31.32; Marcu 10,11.12; Luca 16,18; 1 Cor. 7,10.11; Ex. 20,12; Ef. 6,1â€‘4; Deut. 6,5â€‘9; Prov. 22,6; Mal. 4,5.6)

24. Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc

Există un sanctuar în ceruri, adevăratul cort întemeiat de Dumnezeu, nu de om. În el, Domnul Hristos slujește în favoarea noastră, punând la dispoziția credincioșilor binefacerile jertfei Sale de ispășire aduse pe cruce, o dată pentru totdeauna. El a inaugurat activitatea Sa ca Mare Preot și a început lucrarea de mijlocire la data înălțării Sale. În 1844, la sfârșitul perioadei profetice de 2300 de zile, El a intrat în cea deâ€‘a doua și ultima fază a lucrării Sale de ispășire. Aceasta este lucrarea judecății de cercetare care constituie o parte a îndepărtării finale a păcatului, simbolizată prin curățirea din Ziua Ispășirii a vechiului sanctuar iudaic. În acest serviciu simbolic, sanctuarul era curățit prin sângele animalelor jertfite, însă lucrurile cerești sunt curățite prin jertfa desăvârșită a sângelui lui Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperă ființelor cerești cine sunt cei adormiți în Hristos și socotiți vrednici să aibă parte de Prima Înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus, pe cei care sunt în El, și de aceea sunt pregătiți pentru a fi strămutați în Împărăția Sa veșnică. Această judecată reabilitează dreptatea lui Dumnezeu în lucrarea de mântuire a celor ce cred în Isus. Ea declară că cei care au rămas credincioși lui Dumnezeu vor primi Împărăția. Încheierea acestei lucrări a Domnului Hristos va marca sfârșitul timpului de probă a omenirii, înaintea celei deâ€‘a Doua Veniri. (Evrei 8,1â€‘5; 4,14â€‘16; 9,11â€‘28; 10,19â€‘22; 1,3; 2,16.17; Dan. 7,9â€‘27; 8,13.14; 9,24â€‘27; Num. 14,34; Ez. 4,6; Lev. 16; Apoc. 14,6.7; 20,12; 14,12; 22,12)

25. A Doua Venire a Domnului Hristos

A Doua Venire a lui Hristos este binecuvântata speranță a bisericii, marele punct culminant al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală, vizibilă și mondială. Când El va reveni, morții neprihăniți vor fi înviați și, împreună cu cei neprihăniți care vor fi în viață, vor fi glorificați și luați la cer, iar cei nelegiuiți vor muri. Împlinirea aproape completă a tuturor lanțurilor profetice, împreună cu condiția actuală din lume, arată că venirea lui Hristos este iminentă. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem îndemnați să fim gata în orice vreme. (Tit 2,13; Evrei 9,28; Ioan 14,1â€‘3; Fapte 1,9â€‘11; Mat. 24,14; Apoc. 1,7; Mat. 24,43.44; 1 Tes. 4,13â€‘18; 1 Cor. 15,51â€‘54; 2 Tes. 1,7â€‘10; 2,8; Apoc. 14,14â€‘20; 19,11â€‘21; Matei 24; Marcu 13; Luca 21; 2 Tim. 3,1â€‘5; 1 Tes. 5,1â€‘6)

26. Moartea și învierea

Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, singurul care are nemurirea, va da viață veșnică celor răscumpărați. Până în ziua aceea, moartea este o stare de inconștiență pentru toți oamenii. Când Se va arăta Domnul Hristos, Viața noastră, neprihăniții înviați și neprihăniții în viață vor fi glorificați și luați să întâmpine pe Domnul lor. A Doua Înviere, învierea celor nelegiuiți, va avea loc după o mie de ani. (Rom. 6,23; 1 Tim. 6,15.16; Ecl. 9,5.6; Ps. 146,3.4; Ioan 11,11â€‘14; Col. 3,4; 1 Cor. 15,51â€‘54; 1 Tes. 4,13â€‘17; Ioan 5,28.29; Apoc. 20,1â€‘10)

27. Mileniul și sfârșitul păcatului

Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos împreună cu sfinții Săi în ceruri, între prima și a doua înviere. În timpul acesta, morții cei nelegiuiți vor fi judecați. Pământul va fi complet pustiu, fără oameni, dar ocupat de Satana și îngerii lui. La sfârșitul mileniului, Domnul Hristos, cu sfinții Săi și cu cetatea sfântă, va coborî din ceruri pe pământ. Atunci morții nelegiuiți vor fi înviați și împreună cu Satana și îngerii lui vor înconjura cetatea, dar foc de la Dumnezeu îi va mistui și va curăți pământul. Astfel, Universul va fi eliberat pentru totdeauna de păcat și de păcătoși. (Apoc. 20; 1 Cor. 6,2.3; Ier. 4,23â€‘26; Apoc. 21,1â€‘5; Mal. 4,1; Ez. 28,18.19)

28. Noul Pământ

Pe Noul Pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu va pregăti un cămin veșnic pentru cei răscumpărați și un mediu desăvârșit pentru viață veșnică, dragoste, bucurie și pentru a învăța în prezența Lui, pentru că aici, Dumnezeu Însuși va locui cu poporul Său, iar suferința și moartea nu vor mai fi. Marea luptă va lua sfârșit, iar păcatul nu va mai exista. Toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, vor declara că Dumnezeu este dragoste. El va domni pentru veșnicie. Amin. (2 Petru 3,13; Is. 35; 65,17â€‘25; Mat. 5,5; Apoc. 21,1â€‘7; 22,1â€‘5; 11,15)

Sursa: www.adventist.ro