Adventiștii de ziua a șaptea cred…
Că Dumnezeu Duhul Cel Veșnic a fost activ împreună cu Tatăl și cu Fiul în lucrarea creațiunii, a întrupării și a răscumpărării. El i-a inspirat pe scriitorii Sfintelor Scripturi. El a umplut viața Domnului Hristos cu putere. El atrage și convinge ființele omenești și, pe aceia care răspund, El îi renaște și îi transformă după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl și de Fiul spre a fi totdeauna cu copiii Săi, El revarsă daruri spirituale asupra bisericii, împuternicind-o pentru a da mărturie despre Hristos și, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.
Dumnezeu Duhul Sfânt
Deși crucificarea a tulburat, a îndurerat și a înspăimîntat pe urmașii lui Isus, învierea a adus zorile dimineții în viața lor. Cînd Domnul Hristos a rupt cătușele morții, Împărăția lui Dumnezeu a răsărit în inimile lor.
Acum, un foc de nestins ardea în sufletele lor. Diferendele care, cu cîteva săptămîni mai înainte, ridicaseră bariere neplăcute între ucenici s-au topit. Ei și-au mărturisit unii altora greșelile și și-au deschis mai pe deplin inimile, pentru a primi pe Isus, Împăratul lor înălțat la cer.
Unitatea acestei turme, cîndva împrăștiate, creștea pe măsură ce petreceau zi după zi în rugăciune. Într-o astfel de zi, o zi de neuitat, ei lăudau pe Dumnezeu, cînd un zgomot asemenea vuietului puternic al unui uragan s-a făcut auzit în mijlocul lor. Ca și cînd focul ce ardea în inimile lor devenise vizibil, limbi de foc sau așezat deasupra capului fiecăruia dintre ei. Asemenea unui foc violent, Duhul Sfînt a coborît asupra lor.
Plini de Duhul Sfînt, ucenicii n-au putut ține în ei iubirea lor nouă, arzîndă, și nici bucuria lor în Isus Hristos. Ei au început să vorbească cu entuziasm, în public, despre vestea cea bună a mîntuirii. Alertată de zgomotul produs, o mulțime de oameni din localitate, împreună cu pelerinii din multe alte neamuri ce erau prezenți în Ierusalim, s-au îndreptat cu toții spre clădirea unde se aflau ucenicii. Plini de uimire și nedumerire, ei au auzit – în limba lor proprie – mărturia puternică a lucrărilor minunate și puternice ale lui Dumnezeu, rostită de niște galileeni simpli, neinstruiți.
"Nu înțeleg", spuse cineva. "Ce înseamnă oare acest lucru?. Alții încercau să explice cele ce aveau loc spunînd: "Sînt beți". "Nu, nu este așa!" a spus cu putere Petru, făcîndu-se auzit peste zgomotul mulțimii. "Nu este decît al treilea ceas din zi. Ceea ce ați auzit și văzut are loc datorită faptului că Isus Hristos cel înviat a fost înălțat la dreapta lui Dumnezeu și ne-a dat acum Duhul Sfînt" (Fapte 2).
Cine este Duhul Sfînt ?
Biblia ne descoperă faptul că Duhul Sfînt este o persoană și nicidecum o forță impersonală. Declarații ca acestea: "Căci s-a părut nimerit Duhului Sfînt și nouă" (Fapte 15, 28) descoperă faptul că primii creștini Îl considerau ca fiind o persoană. Domnul Hristos, de asemenea, a vorbit despre El ca despre o persoană distinctă. "El Mă va proslăvi", spunea El, "pentru că va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi" (Ioan 16, 14). Scripturile, care se referă la Treimea divină, descriu Duhul Sfînt ca fiind o persoană (Mat. 28, 19; 2 Cor. 13, 14).
Duhul Sfînt are personalitate. El Se luptă (Gen. 6, 3), învață (Luca 12, 12), convinge de vinovăția păcatului (Ioan 16, 8), dirijează problemele bisericii (Fapte 13, 2), ajută și mijlocește (Rom. 8, 26), inspiră (2 Petru 1, 21) și sfințește (1 Petru 1,2). Aceste activități nu pot fi aduse la îndeplinire numai printr-o putere, influență sau atribut al lui Dumnezeu. Numai o persoană le poate face.
Duhul Sfînt este Dumnezeu adevărat
Scripturile consideră Duhul Sfînt ca fiind Dumnezeu. Petru i-a spus lui Anania că, mințind pe Duhul Sfînt, n-a mințit pe oameni, ci "pe Dumnezeu" (Fapte 5, 3-4). Domnul Hristos definea păcatul de neiertat ca fiind "hula împotriva Duhului Sfînt", spunînd: "Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfînt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor" (Mat. 12, 31-32). Acest lucru poate fi adevărat numai dacă Duhul Sfînt este Dumnezeu.
Scripturile asociază atributele divine cu Duhul Sfînt. El este viață. Pavel se referă la El ca fiind "Duh de viață" (Rom. 8, 2). El este adevăr. Domnul Hristos Îl numește "Duhul adevărului" (Ioan 16, 13). Expresiile "dragostea Duhului" (Rom. 15, 30) și "Duhul Sfînt al lui Dumnezeu" (Ef. 4, 30) descoperă faptul că iubirea și sfințenia sînt părți ale naturii Sale.
Duhul Sfînt este atotputernic. El dă daruri spirituale "fiecăruia în parte, cum voiește" (1 Cor. 12, 11). El este omniprezent. El va locui cu poporul Său .în veac" (Ioan 14, 16). Nimic nu poate scăpa influenței Sale (Ps. 139, 7- 10). El este, de asemenea, atotcunoscător, pentru că "Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adînci ale lui Dumnezeu", și "nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu" (1 Cor. 2, 10-11).
Lucrările lui Dumnezeu sînt asociate cu Duhul Sfînt. Atît creațiunea, cît și învierea au de-a face cu El. Iov spune: "Duhul lui Dumnezeu m-a făcut și suflarea celui Atotputernic îmi dă viață" (Iov 33, 4). Și psalmistul declară: "Îți trimiți Tu suflarea (Duhul Tău): ele sînt zidite (create)" (Ps. 104, 30). Pavel spune: "Dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți, va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi" (Rom. 8, 11).
Numai un Dumnezeu personal, omniprezent și nu o influență impersonală, sau o ființă creată, a putut realiza minunea conceperii divinului Hristos în Maria. În Ziua Cincizecimii, Duhul Sfînt a făcut ca Isus Hristos, unicul Dumnezeu-om, să fie universal prezent pentru toți cei ce doreau să-L primească de bună voie.
Duhul Sfînt este considerat a fi egal cu Tatăl și Fiul în formula baptismală (Mat. 28, 19), în binecuvîntarea apostolică (2 Cor. 13, 14) și în cuvîntul rostit în legătură cu darurile spirituale (1 Cor. 12, 4-6).
Duhul Sfînt și Dumnezeirea
Din veșnicie, Dumnezeu Duhul Sfînt a existat în cadrul Dumnezeirii ca cea de-a treia Persoană. Tatăl, Fiul și Duhul Sfînt sînt în aceeași măsură existenți prin Ei Înșiși. Deși toți sînt egali, înăuntrul Treimii operează o relație funcțională.
Adevărul despre Dumnezeu Duhul Sfînt este cel mai bine înțeles atunci cînd este văzut prin Isus Hristos. Cînd Duhul Sfînt vine la cei credincioși, El vine ca "Duhul lui Hristos". El nu vine în virtutea dreptului Său, purtînd propriile Sale scrisori de acreditare. Activitatea Sa în istorie se concentrează în misiunea și lucrarea de mîntuire a Domnului Hristos. Duhul Sfînt a fost activ implicat în nașterea Domnului Hristos (Luca 1, 35), a confirmat lucrarea Sa publică la botez (Mat. 3, 16-17), a adus omenirii beneficiul jertfei Sale ispășitoare și al învierii (Rom. 8, 11).
În cadrul Dumnezeirii, Duhul Sfînt se pare că îndeplinește rolul de executor. Cînd Tatăl a dat pe Fiul Său lumii (Ioan 3, 16), El a fost conceput de către Duhul Sfînt (Mat. 1, 18-20). Duhul Sfînt a venit pentru a împlini planul, pentru a-l face o realitate.
Implicarea intimă a Duhului Sfînt în univers este văzută în prezența Sa la creațiune (Gen. 1, 2). Originea vieții și menținerea ei depind de lucrarea Lui; îndepărtarea Lui înseamnă moarte. Biblia spune că, dacă Dumnezeu "Și-ar lua înapoi duhul și suflarea, tot ce este carne ar pieri deodată, și omul s-ar întoarce în țărînă" (Iov 34, 14. 15; compară cu 33, 4). Putem vedea reflexii ale lucrării creatoare a Duhului Sfînt în lucrarea Sa de recreare, împlinită înăuntrul fiecărei persoane care este sincer deschisă față de Dumnezeu. Dumnezeu Își aduce la îndeplinire lucrarea Sa înăuntrul oamenilor, prin Duhul Său Creator. Așa s-a făcut la întrupare, la creațiune și la recreare; Duhul a venit ca să aducă la îndeplinire planurile lui Dumnezeu.
Duhul Sfînt făgăduit
Noi am fost făcuți să fim un loc în care să locuiască Duhul Sfînt (1 Cor. 3, 16). Păcatul lui Adam și al Evei i-a despărțit atît de grădina Edenului, cît și de locuirea lăuntrică a Duhului Sfînt. Acea separare a continuat, căci enormitatea nelegiuirii înainte de potop L-a determinat pe Dumnezeu să declare: "Duhul Meu nu va rămînea pururea în om" (Gen. 6, 3).
În vremurile Vechiului Testament, Duhul Sfînt înzestra unele persoane ca să aducă la îndeplinire sarcini speciale (Num. 24, 2; Jud. 6, 34; 1 Sam. 10, 6). Uneori, El este "în" persoane (Ex. 31, 3; Is. 63, 11). Fără îndoială că adevărații credincioși au fost totdeauna conștienți de prezența Sa, dar profeția anunța o revărsare a Duhului peste "orice făptură" (Ioel 2, 28) – un timp cînd o mare manifestare a Duhului Sfînt avea să aducă o eră nouă.
Cîtă vreme lumea rămînea în mîinile uzurpatorului, revărsarea plinătății Duhului Sfînt trebuia să aștepte. Mai înainte ca Duhul să poată fi revărsat peste toată făptura, Domnul Hristos trebuia să aducă la îndeplinire lucrarea Sa pămîntească și să aducă jertfa Sa ispășitoare. Arătînd către lucrarea Domnului Hristos, ca lucrare a Duhului, Ioan Botezătorul spunea: "Cît despre mine, eu vă botez cu apă", dar El "vă va boteza cu Duhul Sfînt și cu foc" (Mat. 3, 11). Dar Evanghelia nu ni-L descoperă pe Isus Hristos botezînd cu Duhul Sfînt. Chiar cu cîteva ore înainte de moartea Sa, Domnul Isus a făgăduit ucenicilor Săi: "Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mîngîietor, care să rămînă cu voi în veac, și anume Duhul adevărului" (Ioan 14, 16-17). A fost oare făgăduința botezului cu Duhul Sfînt realizată la cruce? Nici un porumbel n-a apărut în vinerea crucificării, ci numai întuneric și fulgere.
Numai după învierea Sa Isus Hristos a suflat peste ucenicii Săi, dîndu-le Duhul Sfînt (Ioan 20, 22). El a zis: "Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămîneți în cetate pînă veți fi îmbrăcați cu putere de sus" (Luca 24, 49). Această putere va fi primită "cînd se va pogorî Duhul Sfînt peste voi", făcînd pe credincioși să fie martorii Lui pînă la marginile pămîntului (Fapte 1, 8).
Ioan scria: "Căci Duhul Sfînt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit" (Ioan 7, 39). Primirea de către Tatăl a jertfei Domnului Hristos era condiția necesară revărsării Duhului Sfînt.
Noua eră a început numai atunci cînd Domnul Hristos, Biruitorul, S-a așezat pe tronul Universului. Numai atunci a putut El trimite Duhul Său cel Sfînt în toată plinătatea Sa. Acum, "odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu", spunea Petru, "a turnat ceea ce vedeți și auziți, Duhul Sfînt" (Fapte 2, 33) asupra ucenicilor care au așteptat cu nerăbdare acest eveniment și s-au adunat "cu un cuget în rugăciune și în cereri" (Fapte 1, 5. 14). În ziua Cincizecimii, la cincizeci de zile de la Golgota, era cea nouă a izbucnit cu toată puterea prezenței Duhului Sfînt. "Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei (ucenicii). Și toți s-au umplut de Duh Sfînt" (Fapte 2, 2-4).
Atît misiunea Domnului Hristos, cît și a Duhului Sfînt erau total interdependente. Plinătatea Duhului Sfînt nu putea fi dată pînă cînd Isus Hristos nu Și-a terminat lucrarea sau misiunea Sa. La rîndul Său, Isus Hristos a fost conceput de Duhul Sfînt (Mat. 1, 8-21), a fost botezat de Duhul Sfînt (Marcu 1, 9- 10), a fost condus de Duhul Sfînt (Luca 4, 1), a făcut minuni prin Duhul Sfînt (Mat. 12, 24-32), S-a adus pe Sine Însuși jertfă ispășitoare la Golgota prin Duhul (Evr. 9, 14-15) și, în parte, a fost înviat prin Duhul (Rom. 8, 11).
Isus Hristos a fost prima Persoană care a trăit plinătatea Duhului Sfînt. Adevărul uimitor este acela că Domnul nostru Isus Hristos este binevoitor să reverse Duhul Său asupra tuturor acelora care Îl doresc cu ardoare.
Misiunea Duhului Sfînt
În seara dinaintea morții Domnului Hristos, cuvintele Sale despre apropiata Lui plecare au tulburat foarte mult pe ucenici. El i-a asigurat imediat că vor primi Duhul Sfînt ca reprezentantul Său personal. Ei nu vor fi lăsați orfani (Ioan 14, 18).
Originea misiunii. Noul Testament descoperă Duhul Sfînt într-un mod aparte. El este numit "Duhul lui Isus" (Fapte 16, 7), "Duhul Fiului Său" (Gal. 4, 6), "Duhul lui Dumnezeu" (Rom. 8, 9), "Duhul lui Hristos" (Rom. 8, 9; 1 Petru 1, 11) și "Duhul lui Isus Hristos" (Filip. 1, 19). Cine a determinat, la origine, lucrarea Duhului Sfînt – Isus Hristos sau Dumnezeu Tatăl?
Cînd Isus Hristos a făcut cunoscut originea misiunii Duhului Sfînt pentru o lume pierdută în păcat, El a menționat două surse. În primul rînd, El S-a referit la Tatăl: "Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mîngîietor, care să rămînă cu voi în veac" (Ioan 14, 16; confruntă cu 15, 26 – "de la Tatăl"). Botezul cu Duhul Sfînt El l-a numit "făgăduința Tatălui" (Fapte 1, 4). În al doilea rînd, Domnul Hristos S-a referit la Sine: "Vi-L voi trimite" (pe Duhul Sfînt) (Ioan 16, 7). Astfel, Duhul Sfînt purcede atît de la Tatăl, cît și de la Fiul.
Misiunea Sa în lume
Noi putem recunoaște autoritatea Domnului Hristos numai prin influența Duhului Sfînt. Pavel spunea: "Nimeni nu poate zice: Isus este Domnul, decît prin Duhul Sfînt" (1 Cor. 12, 3).
Ni se dă asigurarea că, "prin Duhul Sfînt", Hristos "adevărata Lumină, luminează pe orice om venit în lume" (Ioan 1, 9). Misiunea Lui este aceea de a "convinge" lumea de "păcat, neprihănire și judecată" (Ioan 16, 8).
În primul rînd, Duhul Sfînt ne aduce să avem o profundă convingere de păcat, în mod deosebit păcatul de a nu primi pe Isus Hristos (Ioan 16, 9). În al doilea rînd, Duhul Sfînt face apel la toți să accepte neprihănirea Domnului Hristos. Și în al treilea rînd, Duhul Sfînt ne avertizează în ceea ce privește judecata, un instrument puternic pentru a pune în mișcare mintea întunecată de păcat, făcînd-o conștientă de nevoia pocăinței și a convertirii.
Atunci cînd ne-am pocăit, putem trăi experiența nașterii din nou prin botezul cu apă și cu Duhul Sfînt (Ioan 3, 5). Apoi, viața noastră este o viață nouă, căci am devenit locul în care locuiește Duhul lui Hristos.
Lucrarea Sa pentru cei credincioși. Majoritatea textelor cu privire la Duhul Sfînt aparțin legăturii Sale cu poporul lui Dumnezeu. Influența Sa sfințitoare conduce la ascultare (1 Petru 1, 2), dar nimeni nu continuă să aibă experiența prezenței Sale fără ca să împlinească anumite condiții. Petru spune că Dumnezeu a dat Duhul Sfînt "celor ce ascultă continuu de El" (Fapte 5, 32). 1 Astfel, cei credincioși sînt avertizați despre "împotrivirea", "întristarea" și "stingerea" Duhului (Fapte 7, 51; Ef. 4, 30; 1 Tes. 5, 19).
Ce face Duhul Sfînt pentru cei credincioși?
1. El ajută pe cei credincioși. Cînd a prezentat pe Duhul Sfînt, Domnul Hristos L-a numit "un alt Mîngîietor" (Parakletos) (Ioan 14, 16). Acest cuvînt grecesc a fost tradus cu "Ajutor", "Mîngîietor", "Sfătuitor" și poate însemna, de asemenea, "Mijlocitor", "Mediator" sau "Avocat".
Numai un alt Parakletos mai este menționat în Sfînta Scriptură, și anume Domnul Hristos. El este Avocatul sau Mijlocitorul nostru înaintea Tatălui. "Copilașilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit" (1 Ioan 2, 1).
Ca Mijlocitor, Mediator și Ajutor, Domnul Hristos ne prezintă lui Dumnezeu și ni-L descoperă pe Dumnezeu. Tot la fel și Duhul Sfînt ne călăuzește spre Hristos și manifestă harul Domnului Hristos față de noi. Aceasta explică de ce Duhul Sfînt este numit "Duhul harului" (Evr. 10, 29). Una dintre marile Sale contribuții este aplicarea harului răscumpărător al Domnului Hristos față de oameni (1 Cor. 15, 10; 2 Cor. 9, 4; Ioan 4, 5-6).
2. El aduce adevărul lui Hristos. Domnul Hristos numește Duhul Sfînt "Duhul Adevărului" (Ioan 14, 17; 15, 26; 16, 13). Funcțiile Lui includ aducerea aminte "de tot ce v-am spus Eu" (Ioan 14, 26) și, de asemenea, călăuzirea "în tot adevărul" (Ioan 16, 13). Solia Sa mărturisește despre Isus Hristos (Ioan 15, 26). "Căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, și vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi" (Ioan 16, 13. 14).
3. El aduce prezența lui Hristos. El nu numai că aduce mesajul despre Hristos. El aduce chiar prezența Domnului Hristos. Isus spunea: "Vă este de folos să Mă duc; căci dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite" (Ioan 14, 16. 17; 16, 7).
Împiedicat de natura umană, omul Isus Hristos n-a fost omniprezent, motiv pentru care era indicat ca El să plece. Prin Duhul Sfînt, El poate fi totdeauna pretutindeni. Domnul Isus a zis: "Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mîngîietor, care să rămînă cu voi în veac și anume, Duhul adevărului". El a dat asigurarea că Duhul Sfînt va locui "cu voi, și va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi" (Ioan 14, 17. 18). "Duhul Sfînt este reprezentantul lui Hristos, dar fără trup omenesc și prin urmare liber de orice dependență. "2
La întrupare, Duhul Sfînt a adus prezența Domnului Hristos unei persoane – Maria. La Ziua Cincizecimii, Duhul Sfînt a adus lumii pe Isus Hristos Cel biruitor. Făgăduințele Domnului Hristos: "Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi" (Evr. 13, 5) și "Iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrșitul veacului" (Mat. 28, 20) sînt realizate prin Duhul Sfînt. Pentru acest motiv, Noul Testament dă Duhului Sfînt un titlu ce n-a fost niciodată folosit pentru El în Vechiul Testament – "Duhul lui Isus Hristos" (Filip. 1, 19).
Așa după cum prin Duhul Sfînt atît Tatăl, cît și Fiul fac din cei credincioși căminul lor (Ioan 14, 23), tot așa singura cale prin care cei credincioși pot rămîne în Hristos este Duhul Sfînt.
4. El călăuzește acțiunile bisericii. Deoarece Duhul Sfînt aduce chiar prezența lui Hristos, El este adevăratul vicar al Domnului Hristos pe pămînt. Ca centru neschimbător al autorității în materie de credință și învățătură, căile pe care El conduce biserica se potrivesc pe deplin cu Biblia. "Caracteristica distinctivă a protestantismului – fără de care n-ar fi protestantism – este aceea că Duhul Sfînt este adevăratul vicar sau succesor al Domnului Hristos pe pămînt. A depinde de organizație, de conducători sau de înțelepciunea oamenilor ar însemna să pui pe om în locul Dumnezeirii". 3
Duhul Sfînt a fost în mod intim implicat în administrarea bisericii apostolice. În alegerea misionarilor, biserica a obținut călăuzirea Sa, prin post și rugăciune (Fapte 13, 1-4). Cei aleși erau cunoscuți pentru deschiderea lor față de călăuzirea Duhului Sfînt. Cartea Faptele Apostolilor îi descrie ca fiind "plini de Duhul Sfînt" (Fapte 13, 9; compară cu v. 52). Activitatea lor era sub controlul Său (Fapte 16, 6. 7). Pavel amintea prezbiterilor bisericii că ei fuseseră puși în slujba lor de către Duhul Sfînt (Fapte 20, 28).
Duhul Sfînt a jucat un rol important în rezolvarea dificultăților serioase ce amenințau unitatea bisericii. În adevăr, Scripturile introduc hotărîrile primului conciliu al bisericii prin cuvintele: "S-a părut nimerit Duhului Sfînt și nouă…(Fapte 15, 28).
5. El înzestrează biserica cu daruri speciale. Duhul Sfînt a dat daruri speciale poporului lui Dumnezeu. În timpurile Vechiului Testament, "Duhul
Domnului" a "venit asupra" unor persoane, dîndu-le puteri extraordinare, pentru a conduce și elibera pe Israel (Jud. 3, 10; 6, 34; 11, 29), ca și capacitatea de a profetiza (Num. 11, 17. 25. 26; 2 Sam. 23, 2). Duhul Sfînt a venit asupra lui Saul și a lui David, cînd ei au fost unși conducători ai poporului lui Dumnezeu (1 Sam. 10, 6. 10; 16, 13). Anumitor oameni, umplerea cu Duhul Sfînt le-a adus o măiestrie artistică unică (Ex. 28, 3; 31, 3; 35, 30-35).
În prima biserică, de asemenea, prin Duhul Sfînt, Domnul Hristos a dat daruri bisericii. Duhul Sfînt a împărțit aceste daruri spirituale credincioșilor pe care El i-a considerat vrednici; în acest fel, biserica întreagă a beneficiat (Fapte 2, 38; 1 Cor. 12, 7-11). El a dăruit putere specială necesară vestirii Evangheliei pînă la marginile pămîntului (Fapte 1, 8; vezi și cap. 16 al acestei cărți).
6. El umple inimile credincioșilor. Întrebarea pusă de Pavel ucenicilor din Efes: "Ați primit voi Duhul Sfînt cînd ați crezut?" (Fapte 19, 2) este o întrebare crucială pentru fiecare credincios.
Cînd Pavel a primit un răspuns negativ, el și-a pus mîinile peste acești ucenici și ei au primit botezul cu Duhul Sfînt (Fapte 19, 6).
Acest incident arată faptul că este vorba de două experiențe diferite: convingerea de păcat adusă de Duhul Sfînt și umplerea cu Duhul Sfînt a vieții. Domnul Isus Hristos a scos în evidență necesitatea nașterii din apă și din Duh (Ioan 3, 5). Chiar înainte de înălțarea Sa, El a poruncit noilor credincioși să fie botezați "în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfînt" (Mat. 28, 19). În armonie cu această poruncă, Petru a predicat că "darul Duhului Sfînt" trebuie să fie primit la botez (Fapte 2, 38). Și Pavel confirmă importanța botezului cu Duhul Sfînt (vezi cap. 14 al acestei cărți), într-un apel urgent adresat credincioșilor, "ca ei să fie plini de Duhul Sfînt" (Ef. 5, 18).
Umplerea cu Duhul Sfînt ne transformă după chipul lui Dumnezeu, continuînd lucrarea de sfințire începută la nașterea din nou. Dumnezeu ne-a
mîntuit după mila Sa .prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfînt, pe care L-a vărsat din plin peste noi, prin Isus Hristos, Mîntuitorul nostru" (Tit. 3, 5. 6).
"Lipsa Duhului Sfînt este aceea care face ca lucrarea Evangheliei să fie așa de lipsită de putere. Erudiția, talentul, elocvența, orice dar moștenit sau însușit poate să fie posedat; dar, fără de prezența Duhului lui Dumnezeu, nici o inimă nu va fi atinsă și nici un păcătos nu va fi cîștigat pentru Hristos. Pe de altă parte, dacă sînt în legătură cu Domnul Hristos, dacă își însușesc darurile Duhului Sfînt, atunci cel mai sărac și cel mai simplu dintre ucenicii Săi va avea o putere care va acționa asupra inimilor. Dumnezeu îi face canale prin care să se reverse cea mai înaltă influență din Univers". 4
Duhul Sfînt este o realitate vitală. Toate schimbările pe care Domnul Hristos le face în noi vin prin lucrarea Duhului Sfînt. Credincioși fiind, noi trebuie să fim totdeauna conștienți de faptul că fără Duhul Sfînt noi nu putem face nimic (Ioan 15, 5).
Astăzi, Duhul Sfînt ne îndreaptă atenția la cel mai mare dar al iubirii, pe care Dumnezeu l-a oferit în Fiul Său. El ne invită călduros să nu ne opunem apelurilor Sale, ci să acceptăm singura cale prin care noi putem să fim împăcați cu iubitorul și milostivul nostru Tată.
Referinte
1. Vezi A. V. Wallenkampf, "New by the Spirit" (Noi prin Duhul), Mountain View, CA, Pacific Press, 1978, pag. 49. 50.
2. E. G. White, "Desire of Age" (Hristos Lumina Lumii), pag. 669.
3. LeRoy E. Froom, "The comming of the Comforter" (Venirea Mîngăietorului), Ed. rev. , Washington D. C. Review and Herald, 1949, pag. 66 . 67.
4. E. G. White Testimonies for the Church (Mărturii pentru Biserică) (Mointain View, CA, Pacific Press, 1948), vol. 8, pag. 21. 22.
Sursa: www.adventist.ro
