Adventiștii de ziua a șaptea cred…
Că noi sîntem chemați să fim un popor evlavios care gîndește, simte și acționează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul să refacă în noi caracterul Domnului nostru, noi trebuie să ne angajăm numai în acele lucruri care vor produce în viața noastră aceeași curăție, sănătate și bucurie manifestate în viața Domnului Hristos, în viața noastră. Aceasta înseamnă că distracțiile și plăcerile noastre trebuie să fie la cele mai înalte standarde ale bunului gust și frumuseții creștine. În timp ce recunoaștem deosebirile dintre diferite civilizații, îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, decentă și de bun gust, așa cum stă bine acelora a căror adevărată frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blînd și smerit. Iar pentru că trupurile noastre sînt temple ale Duhului Sfînt, noi trebuie să avem grijă de ele, într-un mod inteligent, . Pe lîngă mișcare fizică și odihnă corespunzătoare, noi trebuie să adoptăm cea mai sănătoasă dietă cu putință și să ne abținem de la hrana necurată arătată în Sfintele Scripturi. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul și folosirea iresponsabilă medicamentelor și a narcoticelor sînt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi trebuie să ne abținem de la folosirea lor. În schimb, trebuie să ne angajăm în tot ceea ce aduce gîndurile și corpurile noastre în ascultare de Hristos, care dorește să fim sănătoși, folositori și plini de bucurie și bunătate.
Comportamentul creștin
Comportamentul creștin – stilul de viață al unui urmaș al lui Dumnezeu – se naște ca un răspuns plin de recunoștință față de minunata mîntuire prin Isus Hristos. Pavel se adresează tuturor creștinilor, spunînd: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvîrșită" (Rom. 12, 1-2). În acest fel, creștinii își vor ocroti și dezvolta facultățile lor mintale, fizice și spirituale, pentru ca să poată onora cu bucurie pe Creatorul și Răscumpărătorul lor.
Domnul Hristos S-a rugat: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sînt din lume, după cum nici Eu nu sînt din lume" (Ioan 17, 15-16). Cum poate oare un creștin să fie atît în lume, cît și despărțit de ea? Cum trebuie să se deosebească modul de viețuire creștină de acela al lumii?
Creștinii trebuie să adopte un stil de viață diferit, nu de dragul de a fi altfel, ci pentru că Dumnezeu i-a chemat să trăiască conduși de principii. Modul de viață la care El i-a chemat îi face în stare să atingă cel mai înalt potențial al lor de creaturi ale Lui, făcîndu-i eficienți în slujba Sa. Modul lor de viață distinct face, de asemenea, să înainteze misiunea lucrării lor, să slujească lumii, să fie sarea ei, lumina ei. Ce valoare mai poate avea sarea fără gust sau lumina ce nu se deosebește de întuneric?
Domnul Hristos este Exemplul nostru. El a trăit așa de complat „în lume", că oamenii L-au acuzat a fi „mîncăcios și băutor de vin" (Mat. 11, 19), deși învinuirea era nedreaptă. El a trăit atît de consecvent principiilor lui Dumnezeu, încît nimeni n-a putut să-L găsească vinovat de păcat (Ioan 8, 46).
Comportarea și mîntuirea
Ca să determinăm ce este comportament potrivit, trebuie să evităm două extreme. Prima este aceea ca rînduielile și principiile să fie privite ca un mijloc de mîntuire. Pavel rezumă această extremă în cuvintele: „Voi, care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos, ați căzut din har" (Gal. 5, 4).
Extrema opusă este aceea de a crede că, deoarece faptele nu mîntuiesc, ele nu sînt deci importante și că, de fapt, nu are nici o importanță ce face omul. Pavel vorbește, de asemenea, despre această extremă: „Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai nu faceți din slobozenie o pricină ca să trăiți pentru firea pămîntească" (Gal. 5, 13). Cînd fiecare membru ascultă numai de propria sa conștiință, „nu se poate dezvolta acea realție de reciprocitate în ucenicie a fraților creștini despre care se vorbește în Matei 18 și Galateni 6, 1. 2. Biserica nu devine atunci trupul lui Hristos, în mijlocul căruia este o reciprocitate în dragoste și purtare de grijă, ci un conglomerat de persoane neunite, individualiste, care își urmează fiecare drumul său, fără să-și asume vreo responsabilitate pentru vreun confrate de credință, sau să accepte să se preocupe de el". 1
În timp ce comportarea și spiritualitatea noastră sînt strîns legate, noi nu vom putea niciodată să cîștigăm mîntuirea printr-o comportare corectă. Din contră, comportamentul creștin este un rod natural al mîntuirii și este fundamentat pe ceea ce Hristos a îndeplinit deja pentru noi la Golgota.
Temple ale Duhului Sfînt
Nu numai biserica, ci și creștinul, luat în mod individual, constituie un templu pentru locuirea Duhului Sfînt. „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfînt care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sînteți ai voștri?" (1 Cor. 6, 19).
Creștinii, deci, practică obiceiuri sănătoase, necesare pentru a proteja centrul de comandă al corpului templului lor, mintea, sediul locuirii Duhului lui Hristos. Pentru acest motiv, adventiștii de ziua a șaptea, de-a lungul a peste o sută de ani, au subliniat importanța unor obiceiuri sănătoase. 2 Și această preocupare a adus roade. Cercetări recente descoperă faptul că adventiștii sînt mai puțini expuși decît populația generală să contracteze oricare dintre bolile majore. 3
Fiind creștini, noi sîntem preocupați atît de aspectele spirituale, cît și de cele fizice ale vieții oamenilor. Isus, Modelul nostru, vindeca „orice boală și orice neputință care era în norod" (Mat. 4, 23).
Biblia vede ființa umană ca o unitate (vezi cap. 7). „Dihotomia dintre spiritual și material este străină Bibliei". 4 Astfel, chemarea lui Dumnezeu la sfințenie cuprinde o chemare la sănătate fizică, cît și spirituală. Suzana Wesley, mama întemeietorului metodismului, a rezumat foarte bine acest principiu: „Tot ce-ți slăbește rațiunea scade sensibilitatea conștiinței tale și întunecă înțelegerea ta privind pe Dumnezeu, face să scadă tăria și autoritatea minții asupra trupului tău – deci orice asemenea lucru este rău, oricît de nevinovat ar părea. " 5
Legile lui Dumnezeu, care includ și legile sănătății, nu sînt arbitrare, ci sînt destinate de către Creatorul nostru să ne facă în stare să ne bucurăm cît mai deplin cu putință de viață. Satana, vrăjmașul, dorește să ne fure sănătatea, bucuria și pacea sufletului și, în final, să ne distrugă (vezi Ioan 10, 10).
Binecuvîntările lui Dumnezeu pentru o sănătate deplină
Dobîndirea acestei sănătăți depinde de practicarea cîtorva principii simple, dar eficiente, date de Dumnezeu. Unele dintre ele sînt clare și chiar plăcute majorității oamenilor. Altele, cum este de exemplu o alimentație corectă, sînt mult mai greu de acceptat, deoarece ele cuprind atitudini și obiceiuri atît de fundamentale pentru modul nostru de viață. Pentru acest motiv, vom acorda un spațiu mai mare acelor principii care sînt fie neînțelese, respinse sau subiect de polemică. 6
Binecuvîntarea mișcării fizice. Efortul fizic regulat este cea mai simplă formulă pentru a avea energie sporită, un corp viguros; libertate de stress, o piele sănătoasă, mai multă încredere în sine, un control eficient al greutății corpului, o îmbunătățire a digestiei, regularitate, mai puține depresii și riscul mai mic de îmbolnăvire de inimă și cancer. Mișcarea nu este numai o opțiune, ea este esențială menținerii unei sănătăți optime – atît fizice, cît și mintale. 7
Activitățile folositoare duc la stare de bine; inactivitatea și lenevia duc la necazuri (Prov. 6, 6-13; 14-23). Dumnezeu a prescris o activitate primului bărbat și primei femei – ca să se îngrijească de grădină și de căminul lor în aer liber (Gen. 2, 5, 15; 3, 19). Domnul Hristos personal a dat un exemplu de activitate fizică. Mare parte din viața Sa, El a fost angajat în munca manuală, ca tîmplar, iar în timpul slujirii Sale, El a umblat mult pe drumurile Palestinei. 8
Binecuvîntarea luminii soarelui. Lumina este esențială vieții (Gen. 1, 3). Ea stimulează procesul de producere a substanțelor ce hrănesc și dau energia necesară corpului nostru, De asemenea, ea are un rol vital în asigurarea oxigenului esențial vieții. Lumina soarelui promovează sănătatea și vindecarea. Binecuvîntarea apei. Corpul omenesc este 75% apă, dar acest fluid vital se pierde în mod permanent prin aerul ce se expiră, prin transpirație și eliminarea produselor reziduale. Între șase și opt pahare de apă curată pe zi vor ajuta la menținerea vigoarei, eficienței și bunei dispoziții. O altă importantă funcție a apei este folosirea ei pentru curățire și relaxare.
Binecuvîntarea aerului curat. Un mediu cu aer poluat, înăuntrul sau în afara căminului, face ca sîngele să ducă mai puțin oxigen decît este necesar pentru funcționarea optimă a fiecărei celule. Aceasta face ca persoana să fie mai puțin atentă, ageră, mai puțin pregătită să reacționeze. Este important, deci, a face tot ceea ce este posibil pentru a ne asigura zilnic prezența generoasă a aerului curat, proaspăt.
Binecuvîntarea viețuirii cumpătate, a nefolosirii drogurilor și stimulentelor. Drogurile au umplut societatea noastră, pentru că ele oferă stimulare și eliberare de stres și dureri. Creștinul este înconjurat de invitații seducătoare să folosească droguri. Chiar și băuturile cele mai inocente în aparență conțin droguri: cafeaua, ceaiul și cola conțin cofeină9, iar unele băuturi răcoritoare conțin alcool. Cercetările au arătat că cele mai slabe droguri conduc în mod progresiv la droguri mai puternice ce afectează rațiunea. Creștinul înțelept se va abține de la tot ceea ce este dăunător, folosind, cu moderație, numai ceea ce este bun.
1. Tutunul. În orice formă, tutunul este o otravă lentă, care are un efect dăunător asupra puterilor fizice, mintale și morale. La început, efectele lui sînt cu greu vizibile. El excită și apoi paralizează nervii, slăbind și umbrind creierul.
Aceia care folosesc tutunul se sinucid în mod lent, 10 călcînd porunca a șasea: „Să nu ucizi" (Ex. 20, 13).
2. Băuturile alcoolice. Alcoolul este unul dintre drogurile cele mai larg folosite pe pămînt. El a distrus nenumărate milioane de oameni. Nu numai că el face rău acelora care îl folosesc, dar societatea în general plătește un preț teribil prin familiile distruse, prin victimele accidentelor mortale și sărăcie.
Deoarece Dumnezeu comunică cu noi numai prin mintea noastră, este esențial să nu uităm că alcoolul tulbură activitatea tuturor funcțiilor creierului. Pe măsură ce nivelul alcoolului în sînge crește, consumatorul de alcool își pierde tot mai mult puterea de coordonare, cresc confuzia, dezorientarea, poate surveni o stare de letargie, pierderea sensibilității, coma și moartea. Folosirea regulată a băuturilor alcoolice va duce în cele din urmă la diminuarea memoriei, a rațiunii și a capacității de învățare. 11
Relatările Sfintelor Scripturi, care cuprind folosirea de băuturi alcoolice, pot da impresia că Dumnezeu aprobă folosirea lor. Totuși, Scripturile arată că poporul lui Dumnezeu a avut și alte practici sociale, cum ar fi divorțul, poligamia și sclavia, practici pe care, în mod sigur, Dumnezeu nu le-a acceptat. În interpretarea unor astfel de pasaje scripturistice nu trebuie niciodată să tragem concluzia că, dacă Dumnezeu îngăduie o situație, El o și aprobă.
Răspunsul lui Isus la întrebarea de ce Moise a permis divorțul scoate în evidență acest principiu de interpretare. El a spus: „Din pricina împietririi inimilor voastre, a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele, dar de la început n-a fost așa" (Mat. 19, 8). 12 Edenul este modelul divin în care Evanghelia ne va reintegra. Nici aceste practici, nici folosirea alcoolului n-au făcut parte din planul original al lui Dumnezeu. 13
3. Alte droguri și narcotice. Sunt multe alte droguri dăunătoare și narcotice prin care Satana distruge viețile oamenilor. 14 Adevărații creștini, privind mereu la Hristos, vor aduce continuu slavă lui Dumnezeu în trupurile lor, fiind conștienți de faptul că ei snt proprietatea Sa valoroasă, cumpărată cu sângele Său cel prețios.
Binecuvîntarea odihnei. Odihna adecvată este esențială pentru sănătatea corpului și a minții. Domnul Hristos ne cuprinde și pe noi cu invitația plină de compasiune adresată ucenicilor Săi obosiți: "Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu și odihniți-vă" (Marcu 6, 31). Perioadele de odihnă oferă liniștea atît de necesară pentru comuniunea cu Dumnezeu: „Opriți-vă și să știți că Eu sînt Dumnezeu" (Psalm 40, 10). Dumnezeu a arătat clar nevoia noastră de odihnă, punînd de o parte ziua a șaptea a săptămînii ca zi de odihnă (Ex. 20, 10).
Odihna înseamnă mai mult decît a dormi sau a înceta lucrul nostru obișnuit. Ea cuprinde modul în care petrecem timpul nostru liber. Oboseala nu este totdeauna cauzată de stres sau munca prea grea, sau prea multă. Mintea noastră poate fi obosită prin solicitare excesivă produsă de mass-media, boală sau diferite probleme personale.
Recreația este recreație în cel mai adevărat sens al cuvîntului. Ea întărește, zidește și reîmprospătează mintea și corpul, pregătind astfel pe credincioși să se întoarcă la activitățile lor cu o nouă vigoare. Pentru a trăi viața la nivelul cel mai înalt, creștinii trebuie să folosească numai acele forme de recreație și distracție care întăresc legătura lor cu Hristos și sporesc sănătatea.
Scriptura prezintă următorul principiu care să ajute pe creștini să aleagă o bună recreație: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pămîntești, pofta ochilor și lăudăroșenia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume . (1 Ioan 2, 15. 16).
1. Filme, televizor, radio și video. Aceste mijloace de comunicare pot fi valoroase instrumente educaționale. Ele au „schimbat întreaga atmosferă a lumii noastre moderne și ne-au adus într-un contact imediat cu viața, gîndirea și activitatea întregului glob pămîntesc". 15 Creștinul nu va uita că televiziunea și înregistrările video au avut un mai mare impact asupra vieții oamenilor decît orice altă activitate.
Din nefericire, înregistrările video și televiziunea, cu programe cinematografice aproape neîntrerupte, aduc în cămin influențe ce nu sînt nici sănătoase și nici înălțătoare. Dacă nu putem să facem discernămînt și nu sîntem hotărîți, „acestea vor transforma căminele noastre în cinematografe și teatre muzicale de o speță ieftină și josnică". 16 Creștinul consacrat se va îndepărta de filmele și programele de televiziune nesănătoase, violente și senzuale.
Mijloacele audio-vizuale nu sînt rele în ele însele. Aceleași canale, care prezintă adîncimile decăderii umane, pot transmite predicarea Evangheliei mîntuirii. Pot fi transmise multe alte programe valoroase. Dar oamenii pot folosi chiar programele bune pentru a se eschiva de la răspunderile vieții. Creștinii nu numai că vor stabili principii pentru a alege să privească, ci vor pune și limite de timp ale vizionării programelor, astfel ca responsabilitățile vieții să nu sufere. Dacă nu putem face deosebire sau dacă ne lipsește puterea de control asupra acestor mijloace de comunicare, atunci este mult mai bine să ne dispensăm cu totul de ele decît să lăsăm ca acestea să ne dirijeze viața, fie poluîndu-ne mintea, fie consumîndu-ne o mare parte din timp (vezi Mat. 5, 29-30).
Cu privire la contemplarea Domnului Hristos, un important principiu biblic spune că, privind, „sîntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă" (2 Cor. 3, 18). Privirea, contemplarea, aduce schimbare. Dar creștinii trebuie să-și aducă mereu aminte că acest principiu acționează și în sens negativ. Filmele care prezintă atît de realist păcatele și crimele omenirii – ucideri, adulter, jaf și alte fapte degradante – contribuie la prăbușirea moralității atît de vădită astăzi.
Sfatul lui Pavel din Filipeni 4, 8 stabilește un principiu ce ajută să identificăm formele de recreație ce au valoare: „Încolo frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească".
2. Lectura și muzica. Aceleași înalte standarde se aplică și lecturii și muzicii creștinului. Muzica este un dar de la Dumnezeu, spre a inspira gînduri curate, nobile și înălțătoare. Muzica bună, deci, întărește cele mai valoroase și nobile calități ale caracterului.
Muzica degradantă, în schimb, „distruge ritmul sufletului și prăbușește moralitatea". Astfel că urmașii Domnului Hristos vor evita „orice melodie aparținînd genului jazz, rock sau alte forme înrudite, cum și orice limbaj exprimînd sentimente triviale sau de prost gust". 17 Creștinul nu ascultă muzica cu texte sau muzică indecente (Rom. 13, 11-14; 1 Petru 2, 11). 18
Lectura poate oferi, de asemenea, mult material valoros. Există o bogată literatură bună ce cultivă și dezvoltă mintea. Cu toate acestea, există, de asemenea, un „potop de literatură rea, adesea în cea mai atractivă formă, dar cît se poate de vătămătoare pentru minte și pentru moralitate. Descrierile despre aventuri nebunești și fapte de o moralitate josnică, fie reale, fie „ficțiuni" sînt nepotrivite pentru creștini, pentru că ele creează dezgust pentru un stil de viață nobil, cinstit și curat și împiedică dezvoltarea comuniunii cu Hristos. 19
3. Activități inacceptabile. Adventiștii învață, de asemenea, că jocurile de noroc, jocul de cărți, mersul la teatru și dansul sînt inacceptabile (1 Ioan 2, 15-17). Ei consideră folosirea timpului pentru a privi competiții sportive violente ca discutabilă și nepotrivită (Fil. 4, 8). Orice activitate care slăbește legătura noastră cu Dumnezeu și ne face să pierdem din vedere interesele veșnice ajută ca lanțurile lui Satana să fie legate în jurul sufletului nostru. Creștinii vor participa numai la formele sănătoase de activități recreative care, în adevăr, reîmprospătează forțele lor fizice, mintale și spirituale.
Binecuvîntarea hranei nutritive. Primei familii omenești, Creatorul i-a dat dieta ideală: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămînță și care este pe fața întregului pămînt, și orice pom, care are în el rod cu sămînță: aceasta să fie hrana voastră" (Gen. 1, 29). După cădere, Dumnezeu a adăugat la hrana lor „iarba de pe cîmp" (Gen. 3, 18).
Problemele sănătății sînt astăzi tot mai mult de tipul bolilor degenerative, în mod direct legate de dietă și de felul de viață. Dieta pe care Dumnezeu a stabilit-o constă în cereale, fructe, nuci și zarzavaturi și oferă ingredientele hrănitoare corecte, pentru menținerea optimă a sănătății.
1. Dieta originară. Biblia nu condamnă mîncarea cărnii animalelor curate. Dar dieta originală dată omului de Dumnezeu nu a inclus carnea animalelor, pentru că El nu a preconizat luarea vieții vreunui animal, precum și pentru că o dietă vegetariană echilibrată este cea mai bună pentru sănătate – un fapt pentru care știința oferă dovezi masive. 20 Oamenii care consumă produse de origine animală, care conțin germeni și virusuri ce cauzează boli, pot să-și piardă sănătatea. 21 Este estimat că, în fiecare an, numai în Statele Unite, milioane de oameni suferă intoxicații cu carne de pasăre pentru că inspecția nu reușește să detecteze contaminarea cu salmonela și alte microorganisme. 22 Mulți experți consideră că „contaminarea bacterială înseamnă un risc mult mai mare decît aditivii chimici și conservanții din hrană., și se așteaptă ca îmbolnăvirile bacteriene să crească. " 23
Mai mult chiar, studiile făcute în ultimii ani arată că consumul sporit de carne poate cauza o creștere a incidenței arteriosclerozei, cancerului, tulburărilor rinichilor, osteoporozei și trichinozei și poate scurta durata vieții. 24
Dieta pe care Dumnezeu a stabilit-o în grădina Edenului – dieta vegetariană – idealul, dar uneori nu putem avea ceea ce este ideal. În aceste împrejurări, în orice situație, în orice loc, aceia care doresc să aibă o sănătate optimă vor consuma cea mai bună hrană pe care o pot obține.
2. Mîncarea de carne curată și necurată. Numai după potop Dumnezeu a introdus carnea ca hrană. Întreaga vegetație fiind distrusă, Dumnezeu a dat lui Noe și familiei lui permisiunea de a folosi carnea ca hrană, menționînd faptul că ei nu trebuia să mănînce sîngele din carne (Gen. 9, 3-5).
O altă prevedere a Scripturilor indică faptul că ceea ce Dumnezeu a dat lui Noe și familiei lui să mănînce era ceea ce Dumnezeu a stabilit ca fiind animale curate. Pentru că Noe și familia lui aveau nevoie de animale curate pentru hrană, ca și pentru jertfe (Gen. 8, 20), Dumnezeu l-a instruit să ia cu el în corabie cîte șapte perechi din fiecare specie de animale curate și numai cîte o pereche din fiecare specie necurată (Gen. 7, 2, 3). Leviticul 11 și Deuteronomul 14 prezintă liste cuprinzătoare cu privire la hrana curată și necurată. 25
Prin natura lor, animalele necurate nu constituie o hrană bună. Multe dintre ele sînt fie animale care se hrănesc cu cadavre, fie animale de pradă – de la leu și porc, la vultur și pești – gunoieri ce trăiesc în adîncuri. Datorită obiceiurilor lor, ele sînt foarte bune purtătoare de boli.
Studiile făcute au descoperit faptul că, „pe lîngă cantități moderate de colesterol găsite atît în carnea de porc, cît și în crustacee, ambele conțin un număr de toxine și substanțe toxice cu potențialul otrăvitor ridicat pentru organismul uman". 26
Prin abținerea de la mîncarea necurată, poporul lui Dumnezeu demonstrează recunoștința sa pentru răscumpărarea lor din lumea coruptă și necurată din jur (Lev. 20, 24-26; Deut. 14, 2). A introduce ceva necurat în templul trupului, unde locuiește Duhul lui Dumnezeu, nu corespunde idealului lui Dumnezeu.
Noul Testament nu a desființat deosebirea dintre mîncarea de carne curată și necurată. Unii cred că, pentru că aceste legi cu privire la dietă sînt menționate în Leviticul, ele sînt numai legi ceremoniale sau rituale și astfel nu mai sînt valabile pentru creștini. Și totuși, deosebirea dintre animalele curate și necurate datează din zilele lui Noe – cu mult înainte de existența poporului Israel. Ca principii de sănătate, aceste legi alimentare rămîn o obligație continuă. 27
3. Regularitate, simplitate și echilibru. Reforma reușită în dietă este progresivă și trebuie să fie abordată în mod inteligent. În cele din urmă, trebuie să învățăm să eliminăm sau să folosim, cu multă zgîrcenie alimentele cu un conținut mare de grăsimi și/sau zahăr.
Mai mult chiar, noi trebuie să pregătim hrana pe care o mîncăm în modul cel mai simplu și mai natural cu putință și, pentru un beneficiu optim, noi trebuie să mîncăm la intervale regulate. Alimentele grele și excitante nu sînt sănătoase. Multe condimente și arome irită tubul digestiv, 28 și folosirea lor obișnuită este asociată cu un număr de probleme de sănătate. 29
Binecuvîntarea îmbrăcăminții creștine. Dumnezeu S-a îngrijit de primele haine ale lui Adam și ale Evei și El știe că noi avem nevoie astăzi de haine corespunzătoare (Mat. 6, 25-33). Noi trebuie să ne bazăm alegerea hainelor noastre pe principiile simplității și decenței; ele să fie practice, sănătoase și atractive.
1. Simplă. La fel ca în toate compartimentele vieții noastre, chemarea creștinului la simplitate se referă și la felul în care să ne îmbrăcăm. „Mărturia creștină cere simplitate.
Modul în care ne îmbrăcăm demonstrează lumii cine sîntem și ce sîntem – nu ca o pretenție legală transmisă din era victoriană, ci ca o expresie a iubirii noastre pentru Isus Hristos". 30
2. De înaltă virtute morală. Creștinii nu vor întina frumusețea caracterului lor cu un stil de a se îmbrăca ce trezește „pofta firii pămîntești" (1 Ioan 2, 16). Pentru că doresc să dea și altora mărturie, ei se vor îmbrăca și se vor comporta într-un mod decent, fără să scoată în evidență acele părți ale trupului ce stimulează sexualitatea. Decența promovează să nătatea morală. Scopul creștinului este acela de a aduce slavă lui Dumnezeu și nu omului.
3. Practică și economică. Pentru că sînt administratorii banilor pe care Dumnezeu i-a încredințat lor, creștinii vor practica economia, evitînd „aur. mărgăritare și haine scumpe" (1 Tim. 2, 9). Cu toate acestea, practicarea economiei nu înseamnă în mod obligatoriu cumpărarea celor mai ieftine haine cu putință. Adesea, obiectele de o calitate mai bună sînt, în cele din urmă, mult mai economicoase.
4. Sănătoasă. Nu numai dieta afectează sănătatea unei persoane. Creștinii vor evita stilurile de îmbrăcăminte care nu protejează în mod potrivit corpul sau care strîng; în caz contrar, îmbrăcămintea va face ca sănătatea să se deterioreze.
5. Caracterizată prin farmec și frumusețe naturală. Creștinii înțeleg avertizarea împotriva „lăudăroșeniei vieții" (1 Ioan 2, 16). Referindu-se la crinii de pe cîmp, Domnul Hristos a spus că „nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei" (Mat. 6, 29). În acest fel, El a ilustrat că principiile de frumusețe ale cerului sînt caracterizate de farmec, simplitate, curăție și frumusețe naturală. Etalarea lumească, așa cum se vede în moda efemeră, nu are nici o valoare în ochii lui Dumnezeu (1 Tim. 2, 9).
Creștinii cîștigă pe cei necredincioși nu arătînd ca lumea și comportîndu-se la fel, ci printr-un mod atrăgător și înviorător de a fi „altfel". Petru spunea că soții necredincioși „pot să fie cîștigați fără cuvînt, prin purtarea nevestelor lor, cînd vă vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere". În locul podoabelor exterioare, sfătuiește el, credincioșii să se concentreze asupra dezvoltării omului „ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blînd și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu" (1 Petru 3, 1-4). Scripturile ne învață că:
a. Caracterul dă adevărata frumusețe. Atît Petru, cît și Pavel au prezentat principiul de bază pentru călăuzirea bărbaților și femeilor creștine în domeniul podoabelor: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară. în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor" (1 Petru 3, 3). „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletirea de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci în fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sînt evlavioase" (1 Tim. 2, 9, 10).
b. Simplitatea se armonizează cu reînviorarea și reforma. Cînd Iacov și-a chemat familia să se consacre lui Dumnezeu, aceasta a renunțat la toți „dumnezeii străini care erau în mîinile lor și cerceii pe care-i purtau în urechi", și Iacov i-a îngropat acolo (Gen. 35, 2, 4). 31
După apostazia lui Israel cu vițelul de aur, Dumnezeu le-a poruncit: „Aruncă-ți acum podoabele de pe tine, și voi vedea ce-ți voi face". În pocăință ei „și-au scos de pe ei podoabele" (Ex. 33, 5. 6). Pavel declară în mod clar că Scriptura a raportat această apostazie „ca să ne slujească drept pildă (nouă). peste care au venit sfîrșiturile veacurilor" (1 Cor. 10, 11).
c. O bună administrare cere o viață de sacrificiu. În timp ce mare parte din omenire este subnutrită, idolul materialismului așază înaintea creștinilor ispite mergînd de la haine, mașini și bijuterii scumpe, pînă la case luxoase. Simplitatea modului de viață și înfățișarea așază pe creștini într-un viu contrast cu lăcomia, materialismul și ostentația societății păgîne a secolului al douăzecilea, în care valorile se concentrează în domeniul lucrurilor materiale și nu al oamenilor.
Avînd în vedere aceste învățături scripturistice și principiile prezentate mai sus, noi credem că nu este potrivit pentru creștini să se împodobească cu bijuterii. Noi înțelegem prin aceasta că purtarea de inele, cercei, lănțișoare la gît, brățări, funde, butoni de manșetă și ace de cravată extravagante, cum și orice alt tip de bijuterii sau podoabe a căror principală funcție este aceea de etalare ostentativă, nu este necesară și nu este în armonie cu simplitatea împodobirii cerută de Sfintele Scripturi. 32
Biblia asociază preparatele cosmetice ostentative cu păgînismul și apostazia (2 Regi 9, 30; Ier. 4, 30). Cu privire la cosmetice, deci, noi credem că, fiind creștini, trebuie să păstrăm o înfățișare naturală și sănătoasă. Dacă înălțăm pe Mîntuitorul în felul în care vorbim, acționăm și ne îmbrăcăm, noi devenim asemenea magnetului, atrăgînd pe oameni la El. 33
Principii ale standardelor creștine
În toate manifestările sale, modul de viață creștin este un răspuns la mîntuirea prin Hristos. Creștinul dorește să onoreze pe Dumnezeu și să trăiască așa cum a trăit Isus. Deși unii consideră modul de viață creștin ca o listă cu ceea ce nu trebuie să faci, noi trebuie să-l vedem mai degrabă ca o serie de principii pozitive, care acționează în cadrul mîntuirii. Isus a subliniat faptul că El a venit pentru ca noi să avem viața veșnică și s-o avem din belșug. Care sînt principiile care ne călăuzesc la o viață deplină? Cînd Duhul Sfînt vine în viața unei persoane, o schimbare hotărîtă are loc, fapt ce este evident pentru aceia din jurul său (Ioan 3, 8). Duhul nu face doar o schimbare inițială în viață; rezultatele lucrării Lui sînt continue. Roada Duhului este dragostea (Gal. 5, 22. 23). Cel mai puternic argument pentru valabilitatea creștinismului este un creștinism plin de iubire și atrăgător.
Trăind cu gîndul lui Hristos. „Să aveți în voi gîndul acesta, care era și în Hristos Isus" (Filip. 2, 5). În toate împrejurările, favorabile sau nefavorabile, noi trebuie să căutăm să înțelegem și să trăim în armonie cu voința și „gîndul" Domnului Hristos (1 Cor. 2, 16).
Ellen White a descris rezultatele minunate ale unei vieți ce este trăită într-o astfel de legătură cu Hristos: .Orice ascultare adevărată vine din inimă. Ea vine din lucrarea lui Hristos asupra inimii. Și, dacă consimțim, El Se va identifica cu gîndurile și cu țintele noastre în așa măsură, va lega inima și mintea noastră într-o așa conformare cu voința Sa, încît atunci cînd vom asculta de El, vom împlini propriile noastre îndemnuri. Voința, înnobilată și sfințită își va găsi cea mai mare plăcere în slujirea Lui. Cînd cunoaștem pe Dumnezeu, așa cum avem privilegiul să-L cunoaștem, viața noastră va fi o viață de continuă ascultare. Prin aprecierea caracterului lui Hristos, prin comuniunea cu Dumnezeu, păcatul va ajunge pentru noi ceva odios". 34
Trăind pentru slava și lauda lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut atît de mult pentru noi. O cale prin care putem să ne manifestăm recunoștința noastră este prin lauda pe care să o aducem Lui.
Psalmii subliniază foarte mult această latură a vieții spirituale: „Așa Te privesc eu în locașul cel sfînt, ca să-Å¢i văd puterea și slava. Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decît viața, de aceea buzele mele cîntă laudele Tale. Te voi binecuvînta din toată inima mea, și în Numele Tău îmi voi ridica mîinile. Mi se satură sufletul ca de niște bucate grase și miezoase și gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze" (Ps. 63, 2-5).
Pentru creștin, o astfel de atitudine de laudă va menține celelalte probleme ale vieții într-o perspectivă corectă. Privind la Mîntuitorul nostru crucificat, care ne-a răscumpărat, ne-a scăpat de pedeapsă și ne-a eliberat de sub puterea păcatului, sîntem impulsionați să facem numai „ce este plăcut înaintea Lui" (1 Ioan 3, 22; Ef. 5, 10). Creștinii „nu mai trăiesc pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei" (2 Cor. 5, 15). Fiecare adevărat creștin pune mai întîi pe Dumnezeu în tot ceea ce face, în tot ceea ce gîndește, în tot ceea ce vorbește și în tot ceea ce dorește. El nu are alți dumnezei, în afară de Răscumpărătorul său (1 Cor. 10, 31).
Trăind pentru a fi un exemplu. Pavel spunea „să nu fiți pricină de păcătuire" pentru nimeni (1 Cor. 10, 32). „De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor" (Fapte 24, 16). Dacă exemplul nostru conduce pe alții la păcat, atunci noi devenim pietre de poticnire pentru aceia pentru care a murit Domnul Hristos. „Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus" (1 Ioan 2, 6).
Trăind pentru a sluji. Un motiv major pentru care creștinii trăiesc așa cum trăiesc este acela de a-i salva pe cei pierduți. Pavel spunea: „După cum mă silesc și eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutînd nu folosul meu, ci al celor mai mulți, ca să fie mîntuiți" (1 Cor. 10, 33; Mat. 20, 28).
Cerințe și principii călăuzitoare. Datorită efectului pe care modul de viață al cuiva îl are asupra experienței lui spirituale și asupra mărturiei pe care el o dă, ca organizație bisericească, noi am formulat unele standarde de viață ca cerințe minime pentru a putea deveni membri ai bisericii. Aceste standarde cuprind abținerea de la folosirea tutunului, a băuturilor alcoolice, a acelor produse chimice care acționează asupra minții alterînd-o și a mîncării de carne necurată, ca și dovada unei continue creșteri a experienței creștine în materie de îmbrăcăminte și folosirea timpului liber. Aceste standarde minime nu cuprind însă întregul ideal al lui Dumnezeu pentru credincios. Ele înseamnă numai primii pași esențiali în dezvoltarea unei experiențe creștine mereu crescînde și luminoase. Astfel de standarde oferă, de asemenea, baza esențială pentru unitate în cadrul comunității credincioșilor.
Dezvoltarea comportamentului creștin, a asemănării cu Dumnezeu, este progresivă, cuprinzînd o unire pe viață cu Hristos. O viețuire sfîntă nu este altceva decît supunerea zilnică a voinței noastre sub stăpînirea controlului Domnului Hristos și o conformare zilnică cu învățăturile Sale, așa cum El ni le face cunoscute prin studierea de către noi a Bibliei și prin rugăciune. Pentru că noi ne maturizăm în ritmuri diferite, este important faptul de a ne abține să judecăm pe frații și surorile mai slabe (Rom. 14, 1; 15, 1).
Creștinii, în unire cu Mîntuitorul, nu au decît un singur ideal – acela ca ei să facă ce pot mai bine, spre a onora pe Tatăl ceresc, care a pus la dispoziție un plan așa de bogat pentru mîntuirea lor. „Deci, fie că mîncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu" (1 Cor. 10, 31).
1. L. A. King, Legalism or Permissiveness: An Inescapable Dilemma? (Legalism sau permisivitate: O dilemă inevitabilă?) The Christian Century, 16 aprilie 1980, pag. 436.
2. Pentru dezvoltarea bazei biblice a viețuirii sănătoase în Biserica A. Z. Ș. , vezi Damsteegt, Foundation of the Seventh-day Adventist Message and Mission, (Temeliile mesajului și misiunii adventiștilor de ziua a șaptea), pag. 221-240; Damsteegt, Health Reforms and the Bible in Early Sabbatarian Adventism (Reforme sanitare și Biblia în adventismul sabatarian timpuriu), Adventist Heritage, Iarnă 1978, pag. 13-21.
3. Vezi Lewis R. Walton, Jo Ellen Walton, John A. Scharffenberg, How You Can Live Six Extra Years (Cum să trăiești șase ani în plus), (Santa Barbara, CA: Woodbridge Press, 1981), p. 4; D. C. Nieman and H. J. Stanton, The Adventist Lifestyle-A Better Way to Live (Stilul de viață adventist-un mod mai bun de a trăi), Vibrant Life, martie/aprilie 1988, pag. 14-18.
4. Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible (Enciclopedia biblică ilustrată- Zondervan), (Grand Rapids, MI: Zondervan Publishers, 1975), vol. 1, pag. 884.
5. C. B. Haynes, Church Standards (Standardele bisericii) Nr. 5; Review and Herald/30 oct. 1941, pag. 7.
6. Pentru o tratare mai cuprinzătoare a acestor reguli simple de sănătate, vezi V. W. Foster, New Start (Început nou), (Santa Barbara, CA: Woodbridge Press, 1988).
7. Vezi Kenneth H. Cooper, Aerobics Program for Total Well Being (Program aerobic pentru o sănătate totală), (New York: M. Evans, 1982); Physical Fitness Education Syllabus) (Loma Linda, CA: Departamentul Științei Sănătății, Școala Medicală, Loma Linda University, 1976-1977); John Dignam, Walking Into Shape (Umblînd în formă) Signes of the Times, Iulie 1987, pag. 16; B. E. Baldwin, Exercise, Journal of Health and Healing 11, Nr. 4 (1987); pag. 20-23; J. Wiesseman, Physical Fitness, Abundant Living Health Service, vol. 5, (Loma Linda, CA: School of Health, Loma Linda University) pag. 21, 37, 38, 45. Vezi, de asemenea, Dianne-Jo Moore, Walk Your Tensions Away, Your Life and Health, Nr. 4 (1984), pag. 12-13.
8. Printre diferitele forme de mișcare fizică, mersul pe jos este considerat a fi cel mai bun. Vezi J. A. Scharffenberg, Adventist Responsibility in Exercise (Responsabilitatea adventistă în ceea ce privește mișcarea fizică) (Manuscris nepublicat); White, Testimonies, vol. 3, pag. 78; White, Temperance (Cumpătarea), Health Reformer, Aprilie 1872, p. 122; Dignam, Walking Into Shape, pag. 16, 17.
9. S-a mai descoperit că cofeina contribuie la creșterea colesterolului în sînge, a tensiunii arteriale, creșterea secreției gastrice și ulcere ale organelor digestive. Ea este implicată în bolile de inimă, diabet și cancere de colon, vezică biliară și pancreas. Folosită abuziv în timpul sarcinii, face să crească riscul nașterii copilului cu malformații și al greutății scăzute a fătului. Vezi Robert O’Brien and Sidney Cohen, Caffeine, Encyclopedia of Drug Abuse, (New York: Facts on File, 1984), pag. 50, 51; M. V. Baldwin, Caffeine on Trial, (Procesul cofeinei), Life and Health, Octombrie 1973, pag. 10-13; E. D. Gorham, L. F. Garland, F. C. Garland et al, Coffee and Pancreatic Cancer in a Rural California County (Cafeaua și cancerul pancreatic într-o regiune rurală din California), Western Journal of Medicine, Ianuarie 1988, pag. 48- 53; B. K. Jacobsen and D. S. Thelle, .The Tromso", Heart Study: Is Coffee Drinking an Indicator of a Lifestyle With High Risk for Ischemic Hearth Disease? (Este folosirea cafelei un indicator al unui mod de viață, cu un risc mare al bolii ischemice a inimii?),
Acta Medica Scandinavica 222, Nr. 3(1987), 215-221; J. D. Curb, D. M. Reed, J. A. Kautz, and K. Yano, Coffee, Caffeine and Serum Cholesterol in Japanese Living in Hawaii (Cafeaua, cofeina și colesterolul seric la japonezii care locuiesc în Hawaii), American Journal of Epidemiology, Aprilie 1986, pag. 648-655. Marii consumatori de cafea sînt, de asemenea, .mai puțin activi în religie" (B. S. Victor, M. Lubetsky, and. J. F. Greden, Somatic Manifestations of Caffeinism (Manifestări somatice ale cafeismului), Journal of Clinical Psychiatry, Mai 1981, pag. 186. Pentru conținutul de cofeină al diferitelor băuturi, vezi The Latest Caffeine Scoreboard, FDA Consumer, Martie 1984, p. 14-16; Bosley, Caffeine: Is It So Harmless? (Cofeina: este ea așa de inofensivă?), Ministry, August 1986, pag. 28; Winston J. Craig and Thuy T. Nguyen, Caffeine and Theobromine Levels in Cocoa and Carob Products (Nivelul cofeinei și al teobrominei în produsele cu cacao și roșcove), Journal of Food Science, Ianuarie- Februarie, 1984, pag. 302-303, 305.
10. Cu privire la sistemul circulator, tutunul face să crească riscul atacurilor de inimă, presiunii arteriale și al bolilor vasculare periferice, cum ar fi, de exemplu, boala lui Buerger, care necesită amputarea extremităților. Cu privire la sistemul respirator, tutunul aduce o creștere a mortalității ca urmare a cancerului pulmonar, bronșitelor cronice și emfizemelor. El paralizează cilii bronhiali ce curăță plămînii și bronhiile de impurități și contribuie la cancerul laringelui, al gurii, esofagului, vezicii urinare, rinichilor și pancreasului. El este, de asemenea, răspunzător pentru o creștere a ulcerelor duodenale și a mortalității din cauza complicațiilor ce rezultă din ulcere. Vezi Smoking and Health: A Report of the Surgeon General, (Washington, D. C. ; U. S. Department of Health, Education, and Welfare, 1979).
11. Vezi Galen C. Bosley, The Effects of Small Quantities of Alcohol (Efectele unor mici cantități de alcool), Ministry, Mai 1986, pag. 24-27. În cazul băutorilor moderați, alcoolul cauzează micșorarea volumului lobilor frontali, centrul discernămîntului moral. L. A. Cala, B. Jones, P. Burns, et al, Results of Computerized Tomography, Psychometric Testing and Dietary Studies in Social Drinkers, With Emphasis on Reversibility After Abstinence, Medical Journal of Australia, 17 Septembrie 1983, pag. 264-269. Cf. Bosley, Why a Health Message (De ce o solie a sănătății), Adventist Review, 30 iulie, 1987, pag. 15. Testările psihologice asupra consumatorilor moderați de alcool, arată că facultățile lor mintale și performanțele intelectuale sînt reduse în mod semnificativ (D. A. Parker, E. S. Parker, J. A. Brody, and R. Schoenberg, .Alcohol Use and Cognitive Loss Among Employed Men and Women", American Journal of Public Health, Mai 1983, pag. 521-526). Pe măsură ce crește consumul de alcool, descrește participarea la biserică (A. M. Eward, R. Wolfe, P. Moll, and E. Harburg, Psychosocial and Behavioral Factors Differentiating Past Drinkers and Lifelong Abstainers, American Journal of Public Health, Ianuarie 1986,
pag. 69).
12. Vezi cap. 15, nota a 8-a, pentru o discuție referitoare la vinul de la Cina Domnului.
13. În Vechiul Testament, termenul general pentru vin este yayin. Acest termen denumește sucul de struguri în toate stadiile lui, de la nefermentat la fermentat, deși el este în mod frecvent folosit pentru vinul vechi ce conține alcool. Cuvîntul obișnuit pentru vinul (mustul) nefermentat este tirosh (tiroș). El este tradus în mod frecvent cu .vin nou", care este stors proaspăt din struguri. Ambii termeni sînt redați oinos în traducerea greacă Septuaginta a Vechiului Testament (LXX). Oinos este termenul folosit, în mod general, pentru vin în Noul Testament și se referă atît la vinul fermentat, cît și la vinul nefermentat, depinzînd de context. Pentru Vechiul Testament, vezi Robert P. Teachout, The Use of ’Wine’in the Old Testament (Folosirea cuvîntului vin în Vechiul Testament) (Th. D. dissertation, 1979, available through University Microfilms International, Ann Arbor, MI); Lael O. Caesar, The Meaning of Yayin (Însemnătatea termenului Yayin) (Teză M. A. nepublicată, Andrews University, Berrien Springs, MI, 1986; William Patton, Bibles Wines (Oklahoma City, OK: Sane Press, n. d. ), pag. 54-64. Expresia .băuturi tari" (shekar în ebraică) înseamnă băuturi dulci, de obicei nefermentate, făcute în general din alte surse decît din struguri. Ea cuprinde produse ca berea (făcută din orz, mei și grîu) și vin de smochine sau palmier. Expresia nu se referă la băuturile alcoolice distilate, pentru că distilarea nu era cunoscută israeliților (Patton, p. 57, 58, 62).
Vinul fermentat. Scriptura condamnă consumarea vinului alcoolic, pentru că acesta aduce violență, mizerie și nimicire (Prov. 4, 17; 23, 29, 35). Ea face ca conducătorii religioși să fie opresivi (Is. 56, 10-12) și a fost asociată cu pervertirea judecății conducătorilor lui Israel (Is. 28, 7) și a împăratului Belșațar (Dan. 5, 1-30).
Vinul nefermentat. Biblia vorbește în mod favorabil despre vinul nefermentat sau must și îl recomandă ca o mare binecuvîntare. El trebuia să fie prezentat ca un dar lui Dumnezeu (Num. 18, 12, 13; Neem, 10, 37-39; 13, 12, 13). Este una din binecuvîntările lui Dumnezeu (Gen. 27, 28; .vin nou"; Deut. 7, 13; 11, 14; Prov. 3, 10; Is. 65, 8; Ioel 3, 18). .Înveselește pe Dumnezeu și pe oameni" (Jud. 9, 13) și simbolizează binecuvîntările spirituale (Is. 55, 1, 2; Prov. 9, 2, 3). El este, de asemenea, o băutură sănătoasă (1 Tim. 5, 23).
14. Vezi Drug Enforcement Administration, Drugs of Abuse, a 3-a ed. (Washington D. C. ; United States Department of Justice, n. d). ; Dan Sperling, Drug Roundup, Adventist Review, 9 Aprilie 1987, pag. 12, 13.
15. Manualul Bisericii A. Z. Ș. , pag. 147.
16. Ibid.
17. Ibid, pag. 148. Pentru exemple de decădere morală în majoritatea distracțiilor și muzicii moderne, vezi Tipper Gore, Raising PG Kids in an X-Rated
Society (Nashville, TN: Abingdon Press, 1987).
18. O altă formă de distracție socială, care are o influență rea este dansul. "Dansul ca distracție, așa cum este el practicat astăzi, este o școală a depravării, un blestem teribil pentru societate (Solii către Tineret, pag. 399; vezi, de asemenea, pag. 192) (Vezi 2 Cor. 6, 15-18; 1 Ioan 2, 15-17; Iacov 4, 4; 2 Tim. 2, 19-22; Ef. 5, 8 -11; Col. 3, 5-10). Avînd în vedere aceste influențe spre păcat, creștinii vor face bine să nu frecventeze distracțiile, însoțindu-se cu cei mulți care sînt lumești, ușuratici, care iubesc plăcerile mai mult decît iubesc pe Dumnezeu (2 Tim. 3, 4)" (Manualul Bisericii A. Z. Ș. , pag. 148).
19. Ibid pag. 146, 147
20. Cu privire la justețea dietei vegetariene, vezi S. Havala, J. Dwyer, Position of the American Dietetic Association: Vegetarian Diets – Technical Support Paper, Journal of the American Dietetic Association, Martie 1988, pag. 352-355; Terry D. Shultz , Winston J. Craig, et al, Vegetarianism and Health, in Nutrition Update, vol. 2, 1985, pag. 131-141; U. D. Register and L. M. Sonnenberg, The Vegetarian Diet, Journal of the American Dietetic Association, Martie 1973, pag. 253-261.
21. Vezi Committee on the Scientific Basis of the Nation’s Meat and Poultry Inspection Program, Meat and Poultry Inspection, (Washington D. C. : National Academy Press, 1985), pag. 21-42; John A. Scharffenberg, Problems With Meat (Probleme în consumul de carne), (Santa Barbara, CA: Woodbridge Press, 1979), pag. 32-35.
22. Vezi Meat and Poultry Inspection, pag. 68- 123; R. M. Andrews, Meat Inspector: Eat at Own Risk (Inspectorul cărnii: .Mănîncă pe propriul tău risc") Washington Post, 16 Mai 1987.
23. Frank Young, membru în .Food and Drug Administration" and Sanford Miller, director la .FDA’s Center for Food Safety and Applied Nutrition", așa cum este citat de către Carole Sugarman, Rising Fears Over Food Safety (Temerile cu privire la siguranța hranei), Washington Post, 23 Iulie 1986. Cf. White, Counsels on Diet and Foods (Dietă și Hrană), (Washington D. C. , Review and Herald, 1946), pag. 384, 385.
24. Scharffenberg, Problems With Meat, pag. 12-58.
25. Vezi Shea, Clean and Unclean Meats (Carnea curată și necurată), (manuscris nepublicat, Biblical Research Institute, General Conference of SDA).
26. Winston J. Craig, Pork and Shellfish – How Safe Are They? (Porcul și crustaceele – Cît de sigure sînt?) Health and Healing 12, Nr. 1 (1988); 10-12.
27. Preocuparea Noului Testament pentru sfințenie este consecventă cu aceea a Vechiului Testament. Există un interes spiritual, ca și unul fizic în sănătatea oamenilor (Mat. 4, 23; 1 Tes. 5, 23; 1 Petru 1, 15, 16.
Declarația lui Marcu, că Isus a declarat .toate bucatele curate" (Marcu 7, 19) nu înseamnă că El a înlăturat deosebirea dintre hrana curată și cea necurată. Discuția dintre Isus, farisei și cărturari, nu are nimic de-a face cu felul hranei, ci cu felul în care mîncau ucenicii. Problema era dacă ritualul spălării mîinilor mai înainte de a se așeza la masă era necesar (Marcu 7, 2-5). De fapt, Isus a spus că ceea ce spurcă o persoană nu este hrana pe care o mănîncă cu mîinile nespălate, ci lucrurile nelegiuite din inimă (Marcu 7, 20-23), pentru că hrana nu intră în inima sa, ci în stomac, și apoi este eliminată. .Astfel Isus a declarat că toată hrana mîncată cu mîinile nespălate este .curată" (Marcu 7, 19). Cuvîntul grec pentru hrană (bromata), folosit aici, este o formă generală pentru hrană, ce se referă la orice fel de hrană ce poate fi consumată de oameni; ea nu denumește numai mîncarea de carne.
Viziunea lui Petru, în legătură cu animalele, raportată în Fapte 10, nu învață că animalele necurate au devenit bune de mîncat. În schimb, ea învață că neamurile nu erau necurate, că el se putea asocia cu ei, fără să fie spurcat. Petru personal a înțeles în acest fel viziunea exclamînd: .Știți că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat" (Fapte 10, 28).
În epistolele sale către Romani și Corinteni (Rom. 14; 1Cor. 8, 4-13; 10, 25-28), Pavel vorbește despre implicațiile pentru creștini în ceea ce privește practica răspîndită în lumea neamurilor, de a oferi idolilor carne. Problema printre primii creștini era aceea dacă mîncarea hranei oferite idolilor era un act de adorare. Aceia care erau tari în credința lor nu credeau că era și astfel ei mîncau toate lucrurile bune de mîncat oferite idolilor. Aceia însă care aveau o astfel de credință puternică, foloseau numai vegetale, care nu se ofereau idolilor. Pavel cerea ca nimeni să nu disprețuiască pe aceia care mîncau vegetale sau să judece pe aceia care .mîncau de toate" ce erau bune de mîncat (Rom. 14, 2).
Pavel a avertizat împotriva unor viitoare erezii, care vor interzice credincioșilor să se împărtășească de două lucruri pe care Dumnezeu le-a dat neamului omenesc la creațiune – căsătoria și hrana. Hrana la care se face referire este orice hrană pe care Dumnezeu a creat-o pentru a fi consumată de om. Cuvintele lui Pavel, de aici, nu trebuie luate ca însemnînd că bucatele necurate au fost făcute .ca să fie luate cu mulțumire de către cei ce cred și cunosc adevărul" (1 Tim. 4, 3).
28. Piperul, mirodeniile, muștarul și alte substanțe asemănătoare vatămă stomacul. La început, ele irită pereții stomacului. Apoi ele slăbesc bariera mucoasei lui, distrugînd rezistența lui la vătămări. Iritarea stomacului afectează creierul care, la rîndul lui, influențează starea de spirit, producînd adesea iritabilitate. Cf. M. A. Schneider et al, The Effect of Spice Ingestion on the Stomach, American Journal of Gastroenterology 26 (1956): 722, as quoted in Physiological Effects of Spice and Condiments (Efectele fiziologice ale aromatelor și condimentelor) (Loma Linda, CA: Departament of Nutrition, School of Health, Loma Linda University, mimeographed). White, Counsels on Diet and Foods, (Dietă și Hrană), pag. 339-345.
29. Condimentele și mirodeniile pot produce, de asemenea, inflamarea esofagului și pot distruge bariera mucoasei intestinului subțire și a colonului. Ele irită rinichii și pot contribui la hipertensiunea arterială; unele conțin substanțe cancerigene. Vezi Kenneth I. Burke and Ann Burke, How Nice Is Spice? (Cît de plăcute sînt mirodeniile?) Adventist Review, 8 ianuarie 1987, p. 14 – 15; Department of Nutrition, Spices and Condiments; Marjorie V. Baldwin and Bernell E. Baldwin, Spices – Recipe for Trouble (Condimentele – rețetă pentru necazuri), Willdwood Echoes, Iarna 1978-79, pag. 8 – 11.
30. William G. Johnsson, On Behalf of Simplicity (În favoarea simplității) Adventist Review, 20 martie 1986, pag. 4.
31. Comentariul biblic A. Z. Ș. , vol. 1, pag. 417.
32. Vezi Year-End Meeting Actions of the North American Division of Seventhday Adventists (1986), pag. 23 – 25.
33. Folosirea cosmeticelor nu este în totul nevătămătoare. Unele dintre chimicalele folosite în prepararea lor pot pătrunde în sînge prin absorbția realizată de piele și, în raport de natura chimicalelor și sensibilitatea persoanei, pot vătăma sănătatea. Vezi N. Shafer, R. W. Shafer, Potential Carcinogetic Effect of Hair Dyes, (Efectele carcinogene potențiale ale vopselelor de păr), New York State Journal of Medicine, martie 1976, pag. 394-396; Samuel J. Taub, Cosmetic Allergies: What Goes on Under Your Makeup (Alergiile cosmetice: Ce se întîmplă sub fardul dvs. ), Eye, Ears, Nose, and Throat, aprilie 1976, pag. 131, 132; S. J. Taub, Contaminated Cosmetics and Cause of Eye Infections, (Contaminarea cosmeticelor și cauzele infecției ochilor); Eye, Ear, Nose, and Throat februarie 1975, pag. 81, 82. Cf. White, Words to Christian Mothers (Un cuvînt către mamele creștine) Review and Herald, 17 oct. 1871.
34. White, Hristos, Lumina lumii, ed. 1981, pag. 654 – 655.
Sursa: www.adventist.ro
