Castelul de nisip
Venise vacanta de vara, iar Sorin plecase cu toata familia la mare. Ce bucurie pentru toti! Soarele stralucea puternic, nu era nici un nor pe cer, apa marii era calda, numai buna de baie.
De dimineata, Sorin incepuse sa construiasca un castel de nisip, asemanator cu acelea medievale din pozele pe care le vazuse in cartea de istorie a fratelui sau mai mare. I-a facut multe turnuri cu creneluri, ferestre si o poarta. Apoi, l-a impodobit cu scoici. Din batul de la o acadea si o bucata de hartie, a facut un steag pe care l-a infipt in cel mai inalt turn.
Castelul era aproape gata, cand Sorin observa ca valurile veneau din ce in ce mai aproape de el. cum sa-si protejeze castelul? Valurile amenintau sa-l distruga. I-a cerut ajutorul tatalui sau, dar acesta i-a spus ca va munci in zadar, pentru ca marea nu poate fi oprita.
Sorin, n-a vrut sa-l creada. A inceput sa sape un sant in jurul castelului, iar nisipul pe care-l scotea din sant il folosea pentru a face un zid inalt care sa protejeze castelul. Dar, a venit un val mai mare si s-a lovit cu putere de zid, care s-a surpat intr-o secunda. Valurile care au urmat au distrus si castelul, purtand nisipul inapoi in mare.
Amarat, Sorin se gandea ca toata ziua a muncit degeaba la castel, pentru ca apa l-a surpat in cateva minute.
Asa se intampla si cu lucrurile pe care le facem noi. Muncim, construim „castele”, dar ele nu dureaza vesnic. De fapt, nimic de pe pamant nu tine prea mult.
Acum stai putin si mediteaza. Esti cumva si tu ocupat cu lucruri fara de valoare? Te gandesti ce sa mai faci ca sa fii bogat, sa-ti cumperi haine frumoase, o masina straina, sa-ti faci o casa cu piscina in curte? Crezi ca toate acestea au mai mare valoare decat viata ta vesnica? Nu! Nimic din ce faci fara Isus nu este important.
Rugaciunea ta sa fie cea a inteleptului, care a scris in Proverbe:
Departeaza de la mine neadevarul si cuvantul mincinos; nu-mi da nici saracie, nici bogatie, da-mi painea care-mi trebuie. (Proverbe 30:8)
Autor: Mirela Dascalu
