Animale perforator
Pentru a se hrani sau pentru a-si deschide drum in lemn sau chiar in piatra, unele animale rod si faramiteaza substratul cu diferite parti ale corpului, ori secreta substante chimice dizolvante. Astfel, aceste specii „perforatoare”, de la moluste la termite si pasari, sunt o amenintare nu doar pentru mobilier si arbori, ci chiar pentru cladiri si diguri.
De exemplu, orificiile facute de o molusca numita „viermele de corabii” in coca de lemn a unor ambarcatiuni, au fost cauza a numeroase naufragii de-a lungul istoriei, printre care se numara si scufundarea vaselor folosite de Columb in cea de a patra calatorie in America.
Alte moluste sapa galerii in calcar (mecanic sau prin proiectarea cu putere a unui jet de apa) sau chiar in granit (de exemplu Pholas dactylus, o scoica lunga de 15 cm, sapa galerii, de pana la 40 cm adancime, cu ajutorul cochiliei sale ce are o duritate comparabila cu a fontei). Insa, cel mai adesea, molustele se folosesc de niste secretii acide pentru a strapunge rocile, unele facand adancituri de pana la 5 cm, in care se ascund pentru a se proteja.
La fel face si ariciul de mare violet, care, cu ajutorul gurii si a tepilor, isi construieste adaposturi impotriva tariei valurilor.
Printre cele mai de temut sunt termitele. Ele nu ataca arborii vii, ci pe cei cazuti, precum si cladirile ori mobilierul. Periculozitatea actiunii lor distructive sporeste si prin viteza cu care se inmultesc: o termita regina poate depune pana la 10.000 de oua pe zi.
Lemnul, metalul, piatra si derivatele acestora pot fi usor afectate de ceva care sa le produca daune. Se poate spune ca pe pamant nimic nu este in siguranta. Totdeauna exista ceva mai mare sau mai mic care poate sa strice sau sa distruga si lucrurile „indestructibile”.
De aceea Domnul Isus Hristos ne da un sfat foarte pretios:
Nu va strangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina, si unde le sapa si le fura hotii; ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura. (Matei 6:19-20)
Autor: Mirela Dascalu
