„’Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit?’ ’Nimeni, Doamne’, I-a raspuns ea. Si Isus i-a zis: ’Nici eu nu te osandesc. Du-te si sa nu mai pacatuiesti’.” (Ioan 8,10.11)
Curatam curtea de zapada. Din cauza bolii de inima, fusesem avertizat ca nu am voie sa fac efort. Cu toate acestea, se pare ca incalcam foarte usor regulile ce urmaresc binele nostru. In problemele vremelnice, consideram ca e lipsa de judecata, neascultare sau sfidare. In privinta lucrurilor spirituale, consideram ca e pacat.
Dupa ce curatasem cam o jumatate din curte, am simtit ca niste maini uriase ma strangeau de piept cu o forta grozava. Respirand din greu, abia am ajuns in casa, inainte de a-mi pierde cunostinta. Un medic mi-a facut injectii. Ambulanta m-a luat si, inainte de a-mi da seama, eram la sectia de terapie intensiva. Aici functionau niste legi bine stabilite. Eficienta si curatenia erau cuvintele de ordine. Ingrijirea personala si dragostea erau o prioritate. Am simtit o mana pe umar; am primit un cuvant de incurajare. Teama a disparut si am stiut ca sunt pe maini bune.
Stateam in pat, ca unul care am incalcat legile sanatatii. Suportam acum consecintele neascultarii. Ar fi trebuit sa ma astept la cuvinte de condamnare. Dar nu am auzit nici macar o interjectie dezaprobatoare din partea celor ce ma ingrijeau.
In spital, principalul interes este salvarea vietii pacientilor. Nu tot acesta ar trebui sa fie interesul primordial al bisericii? De ce atat de multi se simt condamnati sau respinsi? De ce le este atat de greu sa revina la biserica? Ne lipseste dragostea?
Acum, m-am intors acasa, incercand sa respect ce am invatat din aceasta experienta. Fiecare membru al bisericii are nevoie de o sectie de terapie intensiva. Isus ne cheama sa le oferim celor din jur din timpul nostru, din compasiunea si grija noastra. Salvarea vietii lor este primordiala.
La plecarea din spital, doctorul ce ma ingrijea mi-a spus cu fermitate, dar cu un zambet intelegator: „Acum, du-te si nu mai da cu lopata zapada din curte.”
Auzi acelasi mesaj din partea Mantuitorului? Este timpul sa mergi acasa.
Autor: Alfred C. Berger
