Prezenta lui Dumnezeu in momente dificile
„In toate necazurile lor n-au fost fara ajutor, si Ingerul care este inaintea Fetei Lui i-a mantuit; El Insusi i-a rascumparat, in dragostea si indurarea Lui, si necurmat i-a sprijinit si i-a purtat in zilele din vechime.” (Is. 63,9)
Era in februarie 1999. Abia daca atingeam pamantul cu picioarele. Soarele de dupa-amiaza si adierea rece care imi sufla in fata au facut sa-mi creasca nivelul de endorfine intr-atata, incat voiam sa ma invart, sa sar si sa strig: „Traiesc!” Pentru prima data in ani de zile ma simteam destul de inzestrata cu energie ca sa ma inscriu la un curs de educatie continua.
Cu patru ani mai inainte, dupa cinci luni de dureri de cap neobisnuite, mi-am dat seama ca doar hotararea mintii nu va face sa dispara acea durere mistuitoare. Nici drumurile nesfarsite la multi doctori si nenumaratele teste medicale nu mi-au adus vreo usurare. Ma luptam cu o boala cauzata de o infectie necunoscuta, care ajunsese atat de acuta, incat colonul imi era ciuruit ca o sita, cu mici abcese si ulcere. Intr-una dintre cele mai intunecate zile ale mele, mi-am dat seama ca nu mai aveam nici vointa de a trai.
Lacrimi de disperare imi udau perna, cand mi-a venit in minte un verset din Isaia: „In toate necazurile lor n-au fost fara ajutor”. Mi l-am imaginat pe ingerul meu pazitor stand pe pat, langa mine, si ma intrebam daca plange si el cu mine. Era un gand care imi aducea mangaiere.
In timpul acelor luni de durere, am simtit bratele lui Dumnezeu prin sprijinul iubitor din partea multor membri ai familiei si prieteni din lumea intreaga, care m-au incurajat si s-au rugat pentru mine. Medicul, impreuna cu cei de la laborator, a clarificat complexitatea bolii si a elaborat un plan de tratament pe termen lung. Acum, ma bucur de vindecare si de posibilitatea de a ma concentra si de a gandi limpede.
Dumnezeu ingaduie sa trecem prin momente dificile, pentru a ne pune la proba credinta. Modul in care reactionam intr-o criza arata cat de mult credem ca Dumnezeu stie tot si face tot ce este necesar pentru a cladi in noi un caracter puternic. Tocmai durerea care ne mutileaza poate sa constituie inspiratia pentru „cantecul” pe care, intr-o zi, il vom canta in fata lumii!
Iti multumesc, Doamne, pentru ca Tu ne conduci si ne cladesti caracterul prin momentele dificile.
Charlotte Bowman
